Elon Musk nu este de acord cu lucrul de acasă al oamenilor. Cu un an în urmă, el a declarat sfârşitul lucrului la distanţă pentru angajaţii producătorului auto Tesla. Acum el a numit dorinţa „claselor cu laptop" de a lucra de acasă „imorală". „Vei lucra de acasă şi vei face ca toţi cei care au construit maşina ta să vină să lucreze în fabrică?" a spus el într-un interviu la postul de televiziune american CNBC. Este o problemă de productivitate, dar şi o problemă morală.

Oamenii ar trebui să renunţe la ipocrizia lor cu lucrul de acasă. Pentru că ei cer tuturor celorlalţi să nu lucreze de acasă în timp ce ei o fac. Există o logică superficială în poziţia lui Musk. Dar analizând-o mai atent, argumentul se prăbuşeşte. În timp ce avem datoria să împărţim sarcinile de lucru cu ceilalţi, nu avem datoria să suferim fără niciun motiv. Şi pe parcursul celei mai mari părţi a istoriei umane, lucrul de acasă a fost normal. Fabrica şi biroul modern sunt ciudăţeniile. Dar nu există un argument moral convingător pentru a împărţi suferinţa inutilă pe care munca o creează.

Lucrul de acasă şi Revoluţia Industrială

Înainte de Revoluţia Industrială, pe care istoricii o plasează în perioada mijlocului secolului al XVIII-lea până la mijlocul secolului al XIX-lea, lucratul de acasă, sau aproape de casă, era comun pentru cea mai mare parte a populaţiei lumii. Acest lucru includea lucrătorii calificaţi din industria manufacturieră, care în mod obişnuit lucrau acasă sau în ateliere mici din apropiere. Pentru meşterii calificaţi, orele de lucru erau ceea ce am putea numi „flexibile". Istoricul britanic E.P. Thompson menţionează consternarea clasei superioare cu privire la notorietatea "neregularităţii" muncii.

Cu revoluţia industrială a avut loc o schimbare a condiţiilor odată cu creşterea rapidă şi concentrarea maşinilor. Aceste schimbări au început în Anglia, care a fost şi locul celor mai îndelungate şi tensionate conflicte legate de noile ore de lucru şi disciplina impusă de proprietarii şi managerii fabricilor. Opiniile cu privire la condiţiile lucrătorilor înainte de industrializare variază. Studiul de referinţă al lui Thompson, The Making of the English Working Class (publicat în 1963), relatează poveşti sumbre despre familii de şase sau opt lăcătuşi de lână, care lucrau adunaţi în jurul unui aragaz cu cărbune, iar atelierul lor era "şi dormitorul". Dar el menţionează şi producătorul de ciorapi care avea "mazăre şi fasole în grădina lui confortabilă şi un butoi bun de bere", şi cartierul de ţesători de lenjerie din Belfast, cu "casele lor varuite şi grădinile mici pline de flori".În orice caz, lucratul de acasă nu este o invenţie nouă a "claselor cu laptop". Doar odată cu revoluţia industrială, lucrătorii au fost obligaţi să lucreze sub acoperişul unei singure clădiri şi pentru ore fixe.

Aplicarea greşită a unui concept de justiţie

Argumentul moral al lui Musk împotriva lucrului de acasă afirmă că, deoarece nu toţi lucrătorii pot face asta, niciun lucrător nu ar trebui să se aştepte la asta. Acesta are unele asemănări cu „imperativul categoric" enunţat de filozoful din secolul al XVIII-lea, Immanuel Kant: "Acţionează numai în conformitate cu acea maximă prin care, în acelaşi timp, poţi vrea ca ea să devină o lege universală". Dar acţionarea în conformitate cu acelaşi principiu nu înseamnă că toţi avem aceleaşi opţiuni. Putem, de exemplu, să dorim ca toţi lucrătorii să aibă libertatea maximă pe care sarcinile lor o permit. Eroarea mai largă pe care pare să o facă Musk este aplicarea greşită a ceea ce cercetătorii etici numesc justiţie distributivă. Pe scurt, justiţia distributivă se referă la modul în care împărţim beneficiile şi prejudiciile. Aşa cum explică filozoful John Rawls în cartea sa Justice as Fairness, în justiţia distributivă privim societatea ca o activitate cooperativă, în care "reglementăm împărţirea avantajelor care rezultă din cooperarea socială în timp". Cercetarea privind justiţia distributivă la locul de muncă se referă în mod obişnuit la modul în care plătim corect lucrătorii şi împărţim suferinţa sau "osteneala" pe care o presupune munca.

Cum să împărţim mai echitabil

Este clar că profesioniştii beneficiază în multe feluri de muncă într-un mod pe care am putea susţine că este injust. Aşa cum observă ironic economistul John Kenneth Galbraith în cartea sa The Economics of Innocent Fraud, cei care se bucură cel mai mult de munca lor sunt în general cei mai bine plătiţi. "Acest lucru este acceptat. Salariile mici sunt pentru cei care desfăşoară muncă repetitivă, plictisitoare şi dureroasă." Dacă Musk ar dori să împartă mai egal remuneraţia sau osteneala la Tesla, ar avea mijloacele să facă ceva în acest sens. Ar putea plăti mai mult lucrătorii din fabrică, de exemplu, în loc să primească un pachet salarial care, conform estimărilor, i-ar aduce 56 de miliarde de dolari în 2028 (aceasta depinde de capitalizarea de piaţă a Tesla fiind de 12 ori mai mare decât în 2018; în prezent este de aproximativ 10 ori mai mare). Pentru a împărţi mai echitabil "osteneala" muncii, el nu ar sta doar să doarmă la locul de muncă. Ar trebui să lucreze pe linia de producţie sau să coboare într-o mină din Africa centrală, să scoată cobaltul necesar pentru bateriile vehiculelor electrice, pentru câţiva dolari pe zi.

Elon, cuvântul îţi aparţine

În schimb, ideea lui Musk despre justiţie implică crearea unei munci inutile, jignind lucrătorii care nu au nevoie să se deplaseze la birou pentru a călători. Nu există motive morale convingătoare pentru acest lucru în principalele tradiţii etice occidentale. Rodurile şi povara muncii ar trebui distribuite în mod corect, dar munca inutilă nu ajută pe nimeni. Studiile arată că deplasarea la serviciu este cel mai puţin plăcut şi cel mai negativ moment al zilei pentru lucrători. Insistenţa că toţi trebuie să o facă nu aduce niciun beneficiu celor care trebuie să o facă. Ei nu sunt mai bine situaţi.Negarea libertăţii unora dintre lucrători de a lucra de acasă pentru că alţi lucrători nu au aceeaşi libertate în prezent este o perversitate etică.

Aversiunea lui Musk faţă de munca la distanţă este în concordanţă cu o lungă istorie de cercetare care documentează rezistenţa managerilor de a permite lucrătorilor să nu fie în câmpul lor vizual. Lucrul de acasă sau "lucrul de oriunde" a fost discutat încă din anii 1970 şi a devenit tehnic fezabil cel puţin din anii '90. Cu toate acestea, a devenit o opţiune pentru majoritatea lucrătorilor doar atunci când managerii au fost nevoiţi să o accepte în timpul pandemiei. În timp ce acest experiment forţat al pandemiei a dus la "epifania" că munca de acasă poate fi la fel de productivă, creşterea sistemelor de supraveghere pentru a urmări lucrătorii acasă demonstrează că suspiciunile manageriale persistă. Există probleme morale reale cu care Musk trebuie să se confrunte la Tesla. El ar putea folosi averea şi influenţa sa pentru a face ceva în legătură cu probleme precum sclavia modernă în lanţurile de aprovizionare sau inechitatea plăţilor executive. În schimb, el este preocupat de munca de acasă. Pentru a face munca la Tesla cu adevărat mai echitabilă, efortul moral al lui Musk ar trebui îndreptat mai bine spre distribuirea corectă a profitului Tesla şi atenuarea suferinţei şi muncii pe care sistemele de producţie industrială deja o generează.

Sursa: theconversation.com, articol tradus folosind ChatGPT