„Dacă mă vezi, varsă lacrimi”, stă scris pe una dintre „pietrele foamei” ieşite din apele retrase ale Elbei în seceta istorică din 2022. Mesajul este din 1904, când teritoriul de azi al Cehiei şi Europa în general au fost lovite de o altă secetă severă. Alte inscripţii de pe alte pietre de pe acelaşi râu sunt mai vechi, unele de pe la 1400. Toate sunt reamintiri ale dezastrelor pe care lipsa apei le aduce: recolte slabe, foamete, boală, preţuri ridicate şi sărăcie.

Seceta din 2022 din Europa Centrală şi de Est se poate să fi fost cea mai severă din ultimii 500 de ani, dar n-a adus foamete. Tehnologia, agricultura, economia şi administraţia au evoluat în ultima jumătate de mileniu şi mai accelerat în ultimul secol. Apoi a venit 2023 cu valuri de caniculă record şi cu avertismentul că schimbările climatice în rău sunt abia la început.  Canicula anului trecut a provocat peste 5.000 de decese în Franţa, arată Le Monde, care citează autorităţile locale. Valurile de căldură au omorât acolo 7.000 de oameni în 2022, dar se poate ca şi pandemia de COVID-19 să fi avut un rol. Nu toate statele au astfel de statistici, însă se estimează că în vara anului 2022, căldura a făcut 60.000-70.000 de victime în Europa.

Caniculă şi secetă ieşite din comun vor mai fi, cu o frecvenţă ieşită din comun, la fel şi alte fenomene meteo extreme. Pentru Europa Centrală şi de Est acestea nu sunt veşti bune, mai ales pentru că regiunea nu are economii la fel de puternice cum sunt cele din vest, banii sunt mai puţini, iar sistemele de sănătate publică au lipsuri mari. În aceste condiţii şi plecând de la efectele secetei din 2022, o analiză a Balkan Investigative Reporting Network, sau BIRN, trage un semnal de alarmă: ţările din regiune pot ajunge „state uscate”. Lipsa apei şi căldura excesivă pot afecta şi influenţa afacerile, de la agricultură, energie, transport şi turism la schimbarea comportamentului de consum.

În Cehia, pe 17 iulie 2023 portalul Intersucho – o colaborare între CzechGlobe, Universitatea Mendel din Brno şi Oficiul Funciar de Stat – a raportat că practic întregul teritoriu al ţării este afectat de secetă şi aproape 35%  este lovit de secetă severă. Din nefericire, această situaţie îngrozitoare devine prea frecventă, nu numai în Cehia, ci în grade diferite şi în restul Europei Centrale şi de Est deoarece schimbările climatice exacerbează problemele existente, cum ar fi infrastructura deficitară, politicile guvernamentale greşite sau absente şi moştenirile nefaste ale comunismului. Un exemplu sunt ţevile care pierd apă.  Deşi nu sunt printre principalii delincvenţi ai Europei – Italia, Bulgaria şi România – Slovacia, Ungaria şi Polonia au toate niveluri ridicate de apă care nu produce venituri (non-revenue water, NRW), adică apă pierdută, irosită până să ajungă la client prin scurgerile şi spărturile din reţeaua de conducte, după cum arată datele EurEau, federaţia europeană a asociaţiilor naţionale de servicii de apă. Deşi această măsură include apa folosită pentru stingerea incendiilor şi curăţarea străzilor, experţii spun că este un indicator bun pentru apa risipită prin pierderile din distribuţie.

Media pentru apă NRW este de 25% din volum în ţările membre de EurEau. Slovacia şi Ungaria se află peste această medie, în timp ce Polonia este aproape de medie, iar Cehia sub aceasta. Slovacia şi Ungaria pierd de peste trei ori mai multă apă în fiecare an decât risipeşte Cehia.

Cu toate acestea, datele arată că Polonia este una dintre ţările din Europa cu cele mai puţine resurse de apă pe cap de locuitor, situaţia fiind mai proastă doar în Cehia, Cipru şi Malta. În timp ce, în medie, există 4.500 de metri cubi de apă disponibili anual pentru fiecare european, pentru Polonia acest număr este de doar 1.600 mc pe cap de locuitor şi poate scădea până la 1.000 mc în timpul verii.

Nici în Ungaria situaţia apei nu este atât de bună pe cât cred majoritatea maghiarilor. Ţara are o rezervă de apă regenerabilă de 11.833 mc de persoană, una dintre cele mai mari din Europa Centrală şi de Sud-Est. Dar cea mai mare parte din această apă – şi principalele râuri ale Ungariei – provine din afara ţării, ceea ce înseamnă că rezerva de apă regenerabilă internă se ridică la doar 768 cm de persoană, unul dintre cele mai mici volume din regiune. Ponderea fluxului extern, a apei venite de la vecini, în rezerva regenerabilă de apă  a Ungariei este cea mai ridicată din UE, de 94%. Din acest punct de vedere, România este una dintre cele mai bine plasate ţări europene, cu o pondere de sub 1%. „95% din apa potabilă din Ungaria provine din apele subterane, dar nivelurile acestora sunt în scădere în cea mai mare parte a ţării”, a declarat Dalma Dedak de la WWF Ungaria pentru Klubradio. „Apa subterană ar trebui văzută ca bancă de apă, în care trebuie să investeşti, să-i menţii nivelul, pentru a putea extrage ulterior din ea.”

Cehia are rezultate bune în ceea ce priveşte reducerea apei pierdute prin conducte care au scurgeri, dar gestionarea proastă a apei are o istorie lungă şi  rădăcini adânci.

În general, starea mediului în Cehia este considerată printre cele mai proaste din UE. S-a văzut în procentul din teritoriu  care  a suferă de secetă în vara anului trecut -  98%. 

„Chiar dacă nu există un singur indicator prin care să putem măsura şi compara seceta, putem spune că aceasta a persistat din 2015, afectând în special apele subterane din toate acviferele de adâncime din Bazinul Cretacic Ceh”, a explicat Jan Danhelka, director de hidrologie la Institutul Hidrometeorologic Ceh.

Schimbările climatice au avut un impact uriaş care se reflectă în starea mediului din ultimii ani. Cu toate acestea, multe dintre problemele ţării provin din comunism, în special din intensificarea agriculturii ca urmare a colectivizărilor din anii 1950-60. Factorii de intensificare precum utilizarea îngrăşămintelor artificiale şi a pesticidelor, consolidarea terenurilor, irigarea şi drenarea solului au contribuit la creşterea producţiei agricole, dar au condus şi la probleme de mediu nerezolvate, cum ar fi eroziunea puternică de către vânt şi apă, scăderea fertilităţii solului şi reducerea biodiversităţii. Pesticidele care intră în apa cu care sunt udate terenurile agricole cultivate intensiv rămân o problemă semnificativă în ceea ce priveşte calitatea apelor de suprafaţă şi subterane.

„Pietrele Foamei“ de pe Elba, Decin, Republica Cehă

Schimbările climatice au un efect deosebit de dăunător asupra pădurilor de conifere ale ţării, care reglează precipitaţiile, evaporarea şi debitele. „Un impact direct major al schimbărilor climatice este starea proastă de sănătate a pădurilor, care sunt vulnerabile la manifestările schimbărilor climatice din cauza utilizării economice pe termen lung incompatibile cu procesele naturale”, se arată într-un raport al Ministerului Ceh al Mediului. Verile calde şi uscate au favorizat o invazie fără precedent de cărăbuşi de scoarţă în ultimii cinci ani, slăbind apărarea naturală a copacilor şi ajutând la înmulţirea mai multor insecte. Amploarea infestării a însemnat că a trebuit defrişate zone mari de păduri. Acest lucru, împreună cu incendiul catastrofal din iulie 2022 din Parcul Naţional Elveţia Boemă, a făcut ca pădurile ţării să fie o sursă, şi nu un absorbant, de emisii de gaze cu efect de seră.

„Schimbările climatice agravează problemele pe care le aveam deja şi ignorarea lor înseamnă că schimbările climatice vor lovi mai puternic”, spune Milan Vitek de la Greenpeace Cehia pentru BIRN. „Dacă am schimba structura pădurilor – cum le păstrăm, cum le recoltăm – atunci le-am face mai rezistente la secetă.” Deşi se preconizează că precipitaţiile vor fi stabile sau chiar mai mari în viitor, apa va continua probabil să dispară din peisajul ceh din cauza temperaturilor medii în creştere până la punctul în care în câteva decenii ţara s-ar putea confrunta cu problema de a fi nevoită să aleagă între păstrarea apei în râuri sau folosirea ei pe câmpuri, nu ambele, avertizează Vitek. Eforturile guvernelor succesive de a îmbunătăţi gestionarea apei au fost deficitare, spun criticii. Un exemplu este guvernul anterior condus de miliardarul populist Andrej Babis, care şi-a creat averea prin extinsul conglomerat agricol şi chimic Agrofert. Această companie beneficiază de toate condiţiile pentru a fi o mare agroafacere, cum ar fi acces mai bun la subvenţii şi consolidarea câmpurilor mari, dar niciuna dintre acestea nu ajută mediul rural să facă faţă schimbărilor climatice. „Adaptarea este ceva la care suntem cu zeci de ani în urmă, când am fi putut fi mult mai departe”, spune Vitek, referindu-se la problemele pădurilor şi  câmpurilor uriaşe. „Dacă peisajul nostru rural ar fi mult mai bine adaptat, am putea face faţă mai uşor schimbărilor climatice.” Problemele Ungariei au fost scoase la iveală de principalul producător de energie electrică al ţării, Centrala Nucleară de la Paks, care a trebuit să-şi reducă activitatea pe 16 iulie 2023 după ce apa Dunării a ajuns la temperaturi extrem de ridicate. Conform normelor de siguranţă, temperatura fluviului nu poate depăşi 30°C pe o distanţă de 500 de metri de „unde este evacuată apa din centrală”. În acea zi, temperatura a ajuns la 29,7°C. Încălzirea globală are un impact vizibil asupra mediului în Ungaria. Valurile de căldură şi inundaţiile fulgerătoare au devenit ceva obişnuit. Solurile fertile ale ţării, care permit ca suprafeţe vaste să fie cultivate cu porumb şi floarea-soarelui, precum şi cu pomi fructiferi şi legume, sunt ameninţate de seceta care durează cu lunile. În ultimii ani, cactuşii şi vegetaţia subtropicală au apărut la Hortobagy, din estul Ungariei, cândva un rai al crescătorilor de vite şi un loc al vieţii rurale idilice. În august 2022, temperatura medie a fost cu 2°C mai mare decât în mod obişnuit. A fost a doua cea mai caldă lună august din 1901. Au fost înregistrate atunci  doar o treime din precipitaţiile obişnuite. Seceta severă din 2022 a dus la o scădere cu 0,6-0,8% a PIB-ului ţării şi a provocat la creşterea preţurilor la alimente în plin val de inflaţie. Cu toate acestea, schimbările climatice nu vin doar cu valuri de căldură şi secetă, ci şi cu ploi extreme. 2023 a adus în Ungaria inundaţii fulgerătoare, una provocând  un val uriaş de noroi care a distrus 21 de case în zona minieră Recsk, din nordul ţării. Principala problemă, şi majoritatea experţilor sunt de acord, este că solul Ungariei şi-a pierdut capacitatea de a reţine apa, aşa că indiferent de câte precipitaţii ar fi, apa nu se mai infiltrează în sol. Perioadele extreme de precipitaţii duc la degradarea şi mai mult a terenurilor. Situaţia necesită o abordare complexă, schimbarea tehnicilor de agricultură, îmbunătăţirea calităţii solului, construirea de lacuri, deregularizarea râurilor şi refacerea luncilor inundabile mai mari. Guvernul lui Viktor Orban pare hotărât să ignore problema, iar criticii avertizează că politica de a atrage investiţii mari în gigafabricile de baterii, cu cererea lor uriaşă de apă, face şi mai mult rău. CATL din China construieşte ceea ce va fi cea mai mare fabrică de baterii din Europa în Debreţin şi există alte zeci de fabrici care fie sunt sau vor fi angajate în producţia de baterii sau tehnologii conexe în Ungaria, potrivit presei locale.

„Dacă seceta loveşte Debreţin, cine va primi resursele limitate de apă? Companiile sau oamenii?” întreabă retoric Eva Kozma, liderul mişcării anti-CATL Mamele din Mikepercs.

Beneden-Leeuwen, Olanda, 30 august 2022: datorită nivelului scăzut al apei din râul Waal, navele interioare sunt afectate de apa scăzută. Ţările de Jos sunt în mod normal una dintre cele mai umede ţări din Europa. FOTO: HEPTA

Polonia este unul dintre cele patru state membre ale UE în care resursele anuale de apă sunt sub 1.700 mc pe cap de locuitor, nivel la care, potrivit ONU,  o ţară se confruntă cu „stres de apă”.  „În urmă cu aproximativ 20-30 de ani, obişnuiam să vedem secete în Polonia la fiecare cinci-şase ani”, spune pentru Newsweek Daniel Kociolek, reprezentant al Apelor Poloneze, compania de stat care gestionează resursele de apă ale ţării. „În ultimul timp, am avut secete la fiecare doi ani, iar în ultimii ani este secetă în fiecare vară. Motivul? Schimbarea climei." Ca şi alte ţări din regiune, chiar şi atunci când urmează unor valuri de căldură, ploile nu mai sunt în măsură să acopere deficitul de apă. „Nu plouă suficient de mult şi nu în locurile unde ar trebui. Problema este că pământul uscat ar putea fi irigat corespunzător doar dacă... plouă încontinuu timp de 70 de zile”, a explicat Kociolek. Cu toate acestea, schimbările climatice reprezintă doar o parte a necazului. Polonezii tind să nu fie la fel de conştienţi de problemele de mediu precum naţiunile occidentale. Apa încă nu este evaluată în mod corespunzător ca resursă, iar măsurile de conservare din gospodării (de la închiderea robinetului în timpul spălatului pe dinţi până la nearuncarea alimentelor la gunoi, unul dintre principalele modurile în care consumatorii risipesc apa) sunt mai puţin populare. Cu toate acestea, ar fi nedrept să se pună vina în spatele consumatorul obişnuit; conform cifrelor UE, gospodăriile poloneze folosesc mult mai puţină apă decât cele din multe ţări ale  UE, cum ar fi Grecia, Cipru şi Spania. În vara anului 2022, problemele cu apa ale Poloniei au luat o întorsătură foarte vizibilă şi deranjantă când tone de peşti morţi au fost scoase din râul Oder la graniţa Poloniei cu Germania. A fost o catastrofă ecologică în ambele ţări. Iniţial s-a crezut că de vină este o substanţă toxică deversată ilegal. Investigaţiile ulterioare ale autorităţilor, oamenilor de ştiinţă şi jurnaliştilor indică o cauză mult mai complex, cu schimbările climatice reducând volumul de apă şi capacitatea de a se regenera, râul nu mai este capabil să facă faţă deşeurilor industriale aruncate în el, în special de către industria poloneză a cărbunelui.

Guvernul polonez este considerat vinovat pentru că nu a investit mai mult în infrastructură pentru a menţine rezervele de apă preţioase (doar Cipru, Spania, Ungaria, Italia şi Slovenia au investiţii per capita anuale în infrastructura de apă potabilă şi uzată mai mici în ultimii ani, potrivit la EurEau). Fostul guvern polonez, care a pierdut alegerile în toamna anului trecut, a contestat la Curtea de Justiţie a UE patru măsuri propuse de Comisia Europeană pentru a ajuta la combaterea schimbărilor climatice. Plângerile au vizat o gamă largă de subiecte, cum ar fi obiectivele UE de GES, utilizarea terenurilor, transportul ecologic şi sistemul de tranzacţionare a certificatelor de emisii.

„Guvernul polonez nu va fi de acord cu acest dictat de la Bruxelles”, a spus atunci ministrul care este responsabil pentru politicile Poloniei privind clima, silvicultura şi managementul apei.