Traducere şi adaptare: Vlad Nedelcu

Contraofensiva ucraineană încă se află în prima fază. Din acest motiv, mai puţin teritoriu a fost eliberat decât se aşteptau unii analişti. Dar o asemenea situaţie era de aşteptat, iar Ucraina continuă să dea lovitură după lovitură asupra logisticii şi instalaţiilor militare ruse. 

În cursul weekendului care a trecut, Ucraina a crescut numărul şi intensitatea atacurilor asupra depourilor de armamente, centre de logistică şi alte instalaţii militare ale ruşilor. Cea mai mare lovitură a fost dată lângă satul Rykove în partea ocupată a regiunei Herson. Lovitura a fost asupra unui depozit de muniţii care se afla la 170 de kilometri distanţă de front. „Bună treabă băieţi. Mai mult foc”, a comentat Mykola Oleshchuk, comandantul forţelor aeriene ale Kievului, potrivit unui articol amplu publicat de Financial Times. O asemenea lovitură era deja aşteptată de la ucrainenii care, de anul trecut, atacă treptat instalaţiile militare ruse din spatele frontului, împiedicând capacitatea Moscovei să-şi aprovizioneze trupele de la front. 

Contraofensiva Ucrainei a eliberat până acum în jur de 113 kilometri pătraţi. Multe sate din regiunile Zaporijjea şi Donetsk, cum ar fi Blahodante, Levadne şi Lobkove au fost eliberate. Duminică după-amiază, Vladimir Rogov, liderul regiunii ocupate Zaporijjea a recunoscut că armata ucraineană a eliberat satul Pyatykhatky, chiar dacă Kremlinul a declarat opusul, zicând că atacul a fost respins. Câteva ore mai târziu, imagini găsite prin geolocalizare au confirmat că satul a fost eliberat. De la începerea contraofensivei, Ucraina s-a axat pe atacuri cu rachete de distanţă lungă şi focuri de artilerie pentru a întrerupe linia defensivă rusă. Aceste atacuri de sondare au loc pe cursul întregului front de peste 1.000 de kilometri. Succesele teritoriale sunt minime, însă cel care atacă dobândeşte astfel cunoştinţe importante despre cât de puternic este inamicul în diverse locuri ale frontului şi va şti unde să îşi concentreze forţele. Din acest motiv majoritatea analiştilor militari susţin că faza critică a contraofensivei nu a început încă. Ei atrag atenţia asupra acestui fapt, cât şi asupra ideii că foarte puţină tehnică militară, şi sovietică şi vestică a fost folosită de către forţele Kievului până acum. Dacă asta ar fi fost perioada decisivă, atunci Ucraina ar fi folosit mult mai multe tancuri, vehicule de luptă, precum şi alte tehnici. 

Contraofensiva ucraineană reprezintă însă o mare problemă pentru Moscova. Frontul actual are o distanţă de aproximativ 1.000 de kilometri în regiunile sudice şi estice a Ucrainei. Armata rusă se confruntă cu o dilemă legată de defensivă. În primul rând, este nevoită să-şi poziţioneze forţele într-un mod în care să aibă destule forţe în prima linie, dar şi în rezervă. Aici se iveşte prima dilemă: dacă sunt prea puţine forţe în rezervă, atunci va exista o vulnerabilitate mai mare în cazul în care ucrainenii rup frontul, dar dacă sunt prea multe forţe în rezervă, linia întâi va fi mai uşor de pătruns, iar asta va afecta negativ şi organizarea şi morala trupelor. Zelensky şi comandamentul suprem ucrainean(STAVKA) ştiu foarte bine acest lucru şi îşi pot concentra forţele pentru a obţine o superioritate numerică în locurile unde au de gând să spargă frontul. Ruşii trebuie sa încearcă să ghicească corect unde vor ucrainenii să dea lovitura şi, chiar dacă ghicesc corect, există o mai mare probabilitate ca forţele armate ale Kievului să reuşească să spargă frontul. Acesta este avantajul când eşti în atac: tu poţi să alegi unde dai lovitura şi tu ai, de obicei, avantajul superiorităţii numerice. 

Cea de-a doua dilemă cu care se confruntă Moscova ţine de faptul că se axează mai mult pe defensiva regiunilor Zaporijjea şi Herson în sud sau pe defensiva Donbasului în est. Dacă Kremlinul se angajează asupra apărării Donbasului, atunci există mari şanse să piardă sudul. Dacă se angajează asupra apărării sudului, atunci sunt şanse mari să piardă Donbasul. 

Sursa: oryx

Kremlinul se mai confruntă cu o problemă majoră şi la capitolul tehnicii militare. Potrivit datelor celor de la Oryx, în numai 16 luni, Rusia a pierdut aproape 10.700 de vehicule şi echipamente tehnice în total, comparat cu numai 3.677 vehicule în total pierdute de ucraineni. Eşecurile de la Vuhledar, unde Rusia a pierdut 130 de vehicule în iarnă, cât şi cele de la asediul Kievului arată că armata rusă nu îşi menţine tehnica într-o stare aptă de luptă şi că nu reuşeşte să folosească tancurile într-un mod coerent strategic. O consecinţă directă a acestor pierderi este că Moscova este forţată să apeleze la stocurile de tancuri sovietice vechi cum ar fi tancurile T-62, T-55 şi T-54. Aceste tancuri au între 65 şi 70 de ani, şi sunt învechite comparat cu tancurile din vest. STAVKA ucraineană ştie că are avantajul când este vorba de tehnică, deoarece Kievul primeşte tancuri moderne dinspre occident, inclusiv tancuri de ultimă generaţie, cum ar fi Abrams şi Leopard. Ruşii au început să rămână şi fără unităţi de artilerie. Vrând să minimalizeze efectele acestei lipse, precum şi pentru că tancurile vechi nu au şanse reale într-o luptă dintre vehicule, armata rusă a început să folosească tancurile învechite drept artilerie. Recent s-a şi văzut un tanc T-55 folosit ca o bombă. Acest tanc a fost încărcat cu exploziv şi condus remote către linile ucrainene, înainte să fie distrus. Într-un comunicat oficial din data 18 iunie 2023, ministerul de apărare din Marea Britanie a spus că ambele armate au suferit pierderi mari şi că „pierderile ruseşti sunt la cel mai ridicat nivel de la vârful asediului Bahmutului”. Contraofensiva ucraineană nu a ajuns încă la faza critică. Ce se va întâmplă în următoarele zile şi săptămâni este greu de precizat. Unde se va da lovitura cheie ştiu numai preşedintele Zelensky şi STAVKA ucraineană. Totuşi, după cum a spus generalul de brigadă Oleksandr Tarnavsky, comandantul forţelor din sud, „Fiecare zi devine un coşmar pentru ruşi”. 

Articolul original:  „Ukraine steps up strikes deep into Russian-occupied regions”, publicat în Financial Times pe 18 iunie 2023.