Preţurile alimentelor au crescut în ultimul an (noiembrie 2022 versus noiembrie 2021) cu peste 20%, scumpiri constante şi alerte nemaivăzute de mai bine de două decenii.

♦ ZF a adresat această întrebare tuturor celor zece jucători din comerţul modern, cei care încasează circa 70% din banii pe care românii îi cheltuie pe alimente, băuturi, produse de îngrijire a locuinţei şi alte bunuri de larg consum. Dintre toţi, doar Profi a răspuns ♦ Rata inflaţiei a ajuns la final de noiembrie la circa 17% ♦ Pe alimente, creşterea preţurilor e de peste 20%, conform INS ♦ Salariile nu au putut ţine pasul şi au un plus de 13% an la an.

Preţurile alimentelor au crescut în ultimul an (noiembrie 2022 versus noiembrie 2021) cu peste 20%, scumpiri constante şi alerte nemaivăzute de mai bine de două decenii. În contextul în care salariile nu au putut ţine pasul, oamenii au sărăcit, au ajuns să îşi permită mai puţin, motiv pentru care au cumpărat mai rar, produse mai ieftine sau în cantităţi mai mici.

Impactul asupra consumului de alimente se vede deja în datele de la INS care anunţă pentru luna noiembrie o scădere de 1,2% în serie brută faţă de octombrie.

Astfel, în condiţiile în care inflaţia e galopantă şi oamenii îşi schimbă deja comportamentul de consum, cea mai importantă întrebare a anului este următoarea: vor opri retailerii la ei creşterea preturilor şi nu o vor mai transmite la consumatori sau vor aştepta prăbuşirea consumului ca să pună punct scumpirilor?

ZF a adresat această întrebare tuturor celor zece jucători din comerţul modern, cei care încasează circa 70% din banii pe care românii îi cheltuie pe alimente, băuturi, produse de îngrijire a locuinţei şi alte bunuri de larg consum. Dintre toţi, doar Profi a răspuns.

„Această soluţie permite atenuarea efectului pentru un timp, dar nu poate permite protejarea permanentă a cumpărătorilor. Noi am absorbit o parte din creşterile de preţ sosite de la furnizori. Sunt al­te­le pe care le-am aplicat în tranşe“, spun re­pre­zen­tanţii com­paniei care are peste 1.600 de magazine la nivel naţional. Ei adaugă că inflaţia a ajuns în unele cazuri şocant de mare, cu valori nemaiîntâlnite până acum.

„Producătorii au argumentat că au fost generate scumpirile de creşterea costului la energie, la forţă de muncă, la materii pri­me şi ambalaje. Nu avem însă date concrete cu privire la inputurile lor, noi am văzut doar impactul final. În ce ne priveşte, nu am aplicat creşteri mai mari decât am pri­mit. Dimpotrivă, am încercat să le atenuăm, astfel încât cumpărătorul să resimtă cât mai puţin şi cât mai târziu creşterile de preţ de la pro­ducător.“

Este însă aceasta o soluţie? Şi dacă da, este îngheţare preţurilor la raft o soluţie pe termen lung?

„Deşi sunt situaţii în care se impun, în general soluţiile administrative (de genul în­gheţării preţului de către retaileri – n.red.) tind să aibă o eficacitate mai redusă decât cele generate de mecanismele pieţei libere şi pot duce, uneori, la o penurie a bunurilor su­puse unor astfel de decizii“, spune Valentin Tătaru, economist-şef al ING Bank România.

În vara şi toamna anului trecut, când in­flaţia începuse să îşi arate cu adevărat colţii, campaniile de îngheţare sau de plafonare a preţurilor au fost cea mai populară „armă“ a retailerilor în lupta pentru consumatori. Jumătate dintre retailerii din comerţul modern local au implementat campanii de acest fel, ce poartă nume precum „Top 100 produse HIT“ în cazul Carrefour, „Preţ mic care nu mai creşte niciun pic“ – Mega Image, „Record de preţuri îngheţate“ – Auchan sau „Vara asta îngheţăm preţurile“ – Kaufland. Acestea au fost însă temporare. Pot fi o soluţie pe termen lung însă?

„Modelul de afaceri al retailerilor ali­men­tari implică o marjă de profitabilitate des­tul de modestă. Chiar şi în 2021, în ab­senţa creşterii masive a preţurilor la utilităţi, transport/ combustibil (cu lanţuri de aprovi­zio­nare lungi din import) sau salarii (salariu minim), profitabilitatea retailerilor alimen­tari a scăzut comparativ cu anul precedent. Anul 2022 a adus cel mai probabil o con­tinuare a erodării profitabilităţii“, spune Ciprian Dascălu, economistul-şef al BCR.

În 2021, cele zece reţele de comerţ mo­dern au avut împreună o marjă medie de profit net de 2,6%. Două reţele au postat pierderi nete, în rest ce la celelalte marja a variat între 0,9% (Metro) şi 6,3% (Kaufland), conform calculelor ZF pe baza datelor publice.

„În aceste condiţii, este greu de aşteptat ca acţionarii acestor lanţuri de magazine să accepte un grad de erodare a marjelor de profit şi mai pronunţat. Acestea ar putea ge­nera măsuri de restructurare a businessului ce într-un final implică pierderi de locuri de muncă“, explică Dascălu.

Lanţuri internaţionale de retail alimen­tar sunt printre cei mai mari angajatori din economie, având mii de salariaţi fiecare. În total sunt circa 90.000 de oameni care lu­crează în domeniul comerţului modern, ce numără 4.000 de hipermarketuri, supermar­keturi, magazine de discount, proximitate modernă sau cash & carry.

ZF a scris anterior că inflaţia galopantă pune presiune pe relaţia dintre producătorii de bunuri de larg consum şi marii retaileri alimentari, cele două părţi purtând discuţii aprinse privind creşterile de preţuri. Mai exact, producători invocă faptul că nu pot majora preţurile de vânzare către jucătorii din comerţul modern pe cât ar avea nevoie pentru a acoperi măcar şi în bună marte creşterile venite de la furnizori.

Retailerii pe de altă parte au spus de mai multe ori că nu pot transfera toate scumpirile la consumatori pentru că ar îngheţa con­su­mul. Totuşi, preţurile la alimente au crescut în doar un an cu peste 20%.

„În general, retailerii alimentari urmă­resc transferul costurilor adiţionale integral şi în termen cât mai rapid către clienţi, altfel marjele de profit se reduc semnificativ sau devin negative. Pot exista retaileri care vor lua în calcul adoptarea unor politici de mar­keting prin care doar la anumite produse să fie menţinute preturile, obiectivul urmărit fi­ind atragerea clienţilor în magazine, fapt care generează şi vânzarea produselor «ne­sub­venţionate»“, spune Ciprian Lăduncă, ma­naging partner la LCL Advisory. Astfel, mar­ja totală de profit rămâne la un nivel ac­ceptabil. Probabilitatea ca aceste costuri adi­ţionale să nu fie transferate către clienţi este foarte mică şi, cu siguranţă, nesustenabilă pe termen lung, continuă Lăduncă.

În condiţiile în care preţurile continuă să crească, iar salariile nu ţin pasul cu scum­pirile, comportamentul de consum se schim­bă.

Reprezentanţii Profi spun că observă deja o orientare tot mai mare a clienţilor către produse cu preţuri mai mici, cum ar fi mărcile proprii, un semn că oamenilor nu le mai ajung banii să îşi menţină standardul anterior de consum.

În aceste condiţii, în care consumul scade, va frâna inflaţia?

„Credem că o scădere a consumului de o magnitudine care să determine scăderea generalizată a preţurilor este foarte improbabilă. Mai degrabă, anticipăm o cvasi-stagnare a consumului în 2023, care va antrena o calmare a trendului inflaţionist. Prin urmare, preţurile ar urmă să crească în continuare, dar într-un ritm tot mai scăzut“, spune Valentin Tătaru de la ING. El aduagă că anticipează că inflaţia va coborî pe finalul lui 2023 undeva în jur de 7%, după ce a închis 2022 la peste 16%. Datele finale pentru decembrie vor fi publicate curând de INS.

O scădere a consumului, lucru care s-a mai petrecut anterior, în criza din 2009-2010, a dus la o prăbuşire a economiei. Atunci, de la un plus de două cifre (peste 10%), consumul a trecut în cealaltă extremă - un minus de aproape două cifre. Ţinând cont că în România consumul privat este unul dintre motoarele principale ale economiei, e greu ca oprirea lui să nu se vadă în creşterea economică.

„Fiindcă discutăm de bunuri de larg consum, inclusiv produse alimentare, reducerea consumului nu va fi direct proporţională cu creşterea preturilor. Bineînţeles, consumul poate să scadă pentru alte categorii de produse şi de servicii, dar mai puţin pentru alimente“, explică Lăduncă.

Ciprian Dascălu de la BCR întăreşte această afirmaţie spunând că cererea de produse alimentare este puţin elastică la creşterea preţurilor, cel puţin în cazul produselor de bază.

Plus că, adaugă el, anticipata scădere a inflaţiei nu înseamnă o scădere a preţurilor, ci o decelerare a creşterii lor.

„Previziunile de încetinire a inflaţiei se bazează pe efectul statistic de bază, respectiv creşteri lunare mai mari în trecut decât cele anticipate în viitor, şi pe preţurile futures la produsele energetice (petrol şi gaze) ce indică o scădere a acestora, precum şi pe încetinirea economică, ce aduce după sine o detensionare a pieţei forţei de muncă şi implicit o temperare a presiunilor de majorări salariale, toate acestea făcând parte din costurile de producţie pentru bunurile alimentare.“

În opinia economistului-şef al BCR, soluţia pentru temperarea creşterii preţurilor pe termen lung ar fi creşterea productivităţii prin îmbunătăţirea educaţiei, a pregătirii forţei de muncă, inclusiv a managementului, şi a automatizării în agricultură şi industria alimentară.

„Dacă ne uităm la balanţa comercială pe produse alimentare, ea ne arată că exportăm net materii prime, cereale în principal, şi importăm net produse procesate. Un factor important, probabil principalul determinant, al acestui deficit comercial şi al structurii lui este diferenţialul de productivitate. Importul presupune un cost suplimentar de transport, cost ce a crescut recent fie dacă ne uităm doar din perspectiva preţului combustibililor şi a salariilor.“