Oslo este cel mai bun oraş cu privire la acest echilibru, în timp ce cel mai suprasolicitat oraş este Dubai, conform Bloomberg.

Acest lucru reiese dintr-un studiu publicat de compania de tehnologie Kisi, care a analizat factori precum intensitatea muncii şi calitatea vieţii în oraş, precum şi calitatea serviciilor medicale, costul vieţii şi timpul liber. În timp ce un lucrător tipic din Helsinki, locul trei pe listă în ceea ce priveşte echilibrul dintre viaţa profesională şi cea privată îşi ia o lună întreagă de concediu plătit în fiecare an, norma în Los Angeles este de doar o săptămână.

Top 10 cele mai bune oraşe privind echilibrul dintre viaţa profesională şi cea privată:

Sursa: Kisi

Notă: Studiul ia în considerare peste 130 de puncte de date care acoperă o serie de indicatori pentru a evidenţia cele mai multe şi cele mai puţine oraşe supraîncărcate din întreaga lume. Datele pentru acest studiu au fost obţinute din organizaţii internaţionale, rapoarte ale ONG-urilor, seturi de date cu acces liber, sondaje publice şi platforme de crowdsourcing. Valorile aberante semnificative şi datele lipsă la nivel de oraş au fost deduse din statisticile naţionale.

Pentru mulţi, pandemia a fost un moment în care şi-au regândit priorităţile şi au făcut paşi mari, cum ar fi mutarea într-un oraş nou şi pe măsură ce piaţa forţei de muncă continuă să fie în mişcare, planurile de revenire la birou în toate industriile au eşuat. Angajaţii au rezistat, savurând flexibilitatea oferită de munca la distanţă şi mulţi sunt pregătiţi să schimbe locul de muncă în cazul în care compania lor impune munca în persoană. Companii precum Airbnb Inc. promit politici permanente de lucru de acasă pentru a atrage candidaţii într-o competiţie tot mai intensă pentru talente. Liderii oraşelor care doresc să profite de noua mobilitate a lucrătorilor şi să profite de oportunitatea de a-şi extinde baza de impozitare şi de a-şi stimula economiile vor trebui să concureze pe mai multe planuri.

În acest context, unele centre financiare şi corporatiste, care au fost mult timp centre de putere economică, s-au clasat slab. Oraşul New York a plonjat în clasament, ocupând locul 59 din 100 de oraşe, faţă de 38 în anul precedent şi 21 în 2019, înainte ca pandemia să se instaleze. Londra, deşi s-a clasat semnificativ mai sus, a scăzut şi ea pe locul 27 în 2022, faţă de locul 20 în anul precedent şi 12 în 2019.

Cele mai bune oraşe privind munca de acasă:

Sursa: Analiza Kisi a datelor din Journal of Public Economics şi Banca Mondială.

Notă: Procentul de locuri de muncă care pot fi prestate de la distanţă în fiecare oraş şi fezabilitatea de a lucra de acasă pentru toate activităţile profesionale. Un procent mai mare reflectă un oraş cu un număr mai mare de oportunităţi de locuri de muncă la distanţă şi o infrastructură mai bună pentru a sprijini munca de acasă.

Potrivit studiului, muncitorii epuizaţi ar putea să ia în considerare Amsterdam, Buenos Aires sau Sydney, unde mai puţin de 10% din populaţie este suprasolicitată. Cei care îşi preţuiesc cele cinci minute de deplasare de dimineaţă de la pat la sufragerie ar putea dori să se gândească la Singapore, Washington D.C. sau Austin, unde în jur de 50% din angajaţi îşi desfăşoară activitatea de la distanţă.

Kisi a studiat 51 de zone metropolitane din SUA şi 49 de oraşe mari la nivel mondial, pe mai mult de 130 de puncte de date, cum ar fi ratele de suprasolicitare, accesul la asistenţă medicală şi indicatorii de siguranţă pentru a evalua intensitatea muncii, drepturile şi bunăstarea locuitorilor.

“Ultimii ani au testat structurile de sprijin pentru angajaţii din întreaga lume”, a declarat Bernhard Mehl, directorul general al Kisi. “Stresul continuu şi perturbările provocate de pandemie au fost urmate de războiul din Ucraina, contribuind la o instabilitate globală care se va resimţi în anii următori.”

Cele mai suprasolicitate oraşe:

Sursa: Analiza Kisi a datelor de la Eurostat şi de la Biroul de Statistică a Muncii din SUA.

Notă: Procentul de angajaţi cu normă întreagă care lucrează mai mult de 48 de ore pe săptămână de lucru în fiecare oraş. Un procent mai mare reflectă un oraş cu o cantitate mai mare de populaţie care lucrează ore suplimentare