În aceste zile de decembrie se ascultă  muzică populară în centralele termice de la blocuri, iar în comunele din România se încheie vânzările de porci în viu. Cu toată absorbţia telecomandată a României în Uniunea Europeană, „fibra“ naţională dăinuie. Viaţa de zi cu zi nu se schimbă precum CV-urile politicienilor ca Florin Roman, din pix.

Impostura probată încă o dată a unuia dintre cei mai vocali lideri ai partidului de la guvernare este „garanţia“ că liderii sunt de carton. Cine să te reprezinte în negocierile internaţionale şi să pună în mod real problemele cu care se confruntă ţara? Fiind nişte impostori, terenul lor de sub picioare este nisip şi niciodată nu vor spune „nu“ celor de deasupra, de stânga, de dreapta cum ori fi ei, de la Bruxelles sau de aiurea. Impostura determină obedienţă.

În aceste condiţii, România îşi taie porcii pe ascuns, cum se tăiau viţeii clandestin înainte de ‘89 şi erau băgaţi în portbagaje, acoperiţi de ochii miliţiei. România îşi taie porcii clandestin în comunele înnămolite ale ţării pentru că din 2007 până în prezent nimeni nu a ştiut/ nu a vrut/ nu a putut/ nu i-a păsat să imagineze o schemă prin care dimpotrivă să impulsioneze, în mod legal, creşterea de porci în gospodăriile populaţiei. Sau de vaci. Sau de bibilici. Pe care însă ţăranul român, aşa cum este el azi, din Ialomiţa, de exemplu, cu un picior la cules de mere în Anglia, le ţine pentru frumuseţe.

„Am crescut vreo 10-11 porci anul acesta, că aveam o tonă de porumb pe care o mâncau fluturii“, spune micul fermier, târşâind papucii pe dalele din curte. Îi vinde printr-un anunţ strâmb pus la magazinul din satul aflat la 10 km de Lehliu. Acesta este singurul produs local. Restul, tot, 100%, nu e din comună.

La 700 m distanţă, treaba este mult mai serioasă. După o poartă grea de metal, un tractor la fel de scump ca un Mercedes, ultimul tip, tronează într-o curte uriaşă. Pe laturi, ţarcuri joase cu zeci de mangaliţa îmbrăcaţi ca nişte oi rânesc în noroi aşteptându-şi clienţii. Niciunul nu are crotaliu în ureche, dar toţi vor avea clienţi. Mangaliţa este noul hit pe piaţa porcilor, unii nutriţionişti numindu-l „somonul“ pe patru picioare, pentru că are o altfel de grăsime, se zice mai „sănătoasă“.

Descurajat de vânătoarea pestei porcine, ţăranul român îşi creşte şi vinde porcul în clandestinitate. Ca înainte de ‘89, toată lumea ştie, dar merge şi aşa. Şi asta ar mai lipsi, să le ia oamenilor şi acest oxigen financiar de Crăciun.

În fiecare dintre cele 3.000 de comune din România probabil că la fiecare a treia sau a patra casă există această situaţie. Legile se tot discută în Parlament, însă făcute de impostori, de florini romani, normal că nu au nicio aplicabilitate.

Iar de la Bruxelles vine acum o nouă directivă: carbon zero până în 2050. Păi mai carbon zero şi lipsă de poluare, ce poate fi decât mărul din grădină, găina şi oul din hambar şi purcelul din coteţ? Ai reciclare, ai tot.

Însă cele 2-3 miliarde euro pe an care vin în agricultura românească, vin în principal pentru marile exploataţii. Pentru cei cu tractoare precum Mercedes-ul în curte. Omul cu Mangaliţa exploatează vreo 300 de ha. Bibilici nu are de frumuseţe, dar are o iapă pe care a dat vreo 5.000 de euro, spune. De hobby.  Tot fermier, dar altă categorie. Nu se înţelege de ce de la 500-1.000 de hectare în sus mai  sunt necesare subvenţii pentru producţie, de ce nu poate fi de la o masa critică încolo exploatarea terenurilor agricole suficient de profitabilă.

Din cele 2-3 miliarde euro anual de la UE,  la micul fermier, cu două vaci (dacă le mai are), patru capre, zece porci şi 20 de bibilici (de frumuseţe) nu ajunge mai nimic. Doar plăţile directe pentru suprafeţele deţinute, deseori sub 2-3 hectare.

În acest ritm s-a creat o inegalitate uriaşă în spaţiul rural din România, cu mari fermieri (noii latifundiari?) care lucrează 2-3-7.000 de hectare şi comune de unde oamenii pleacă pentru că pur şi simplu nu au din ce să se întreţină.

Dar vine carbon zero acum. Poate fi o şansă. Poţi impulsiona astăzi autoconsumul, profitând de această întoarcere declarată a Uniunii Europene către consum cu cât mai puţină poluare? Poţi, dacă încurajezi autoconsumul şi nu îl blamezi ca până acum. Ai 50 de găini sănătoase? Demonstrezi că deţii 50 de găini, doi porci şi două vaci? Primeşti cupon valoric prin care poţi să achiţi dentistul, un computer sau cursuri de engleză pentru copii.

Trebuie găsit un mencanism prin care să îi premiezi pe cei care nu consumă produse ambulate şi consumă din propria curte, pentru că ei sunt în prima linie a salvării planetei.

Cât mai puţin iaurt în păhărele de plastic, ceafă de porc în caserole sau ouă în carton, cu atât cantitatea de gunoi pentru reciclat şi distrus scade.

Dacă tot suntem încă în faza în care vreun million de gospodării produc propriul porc, viţel şi gaină, de ce să nu încercăm să o facem cât mai profesionist şi de ce să nu fie încurajată această activitate, mai ales că este în linie cu ceea ce vrem astăzi de la economie? Mai mult verde, mai puţin transport, mai puţine ambalaje.

Creşterea păsărilor şi animalelor pentru autoconsum sau vânzare în vecinătate/târguri ar putea deveni voga următoare după cea a animalelor de companie. Astăzi, reţelele de magazine cu produse pentru animale de companie, câini, pisici, prosperă. Mâine, Dedeman va vinde coteţe digitalizate, unde purceii vor fi crescuţi de pe tabletă.

Toată lumea care stă la computere şi în trafic în mijlocul Bucureştiului salivează după un purcel şi un viţel crescuţi în mod tradiţional şi mulţi corporatişti sau chiar parlamentarii din comisiile unde vor să pună capăt creşterii animalelor în bătătură îl şi cumpără în această perioadă.

Realitatea bate legile. Clar, dacă sunt făcute strâmb, de florinei romani.

Din cele 2-3 miliarde de euro anual de la UE,  la micul fermier, cu două vaci (dacă le mai are), patru capre, zece porci şi 20 de bibilici (de frumuseţe) nu ajunge mai nimic. Doar plăţile directe pentru suprafeţele deţinute, deseori sub 2-3 hectare.