Schimbările se produc cu viteză tot mai mare în toate domeniile, iar orizontul de timp în care lucrurile vor fi diferite în mod radical este de ordinul câtorva ani. Digitalizarea şi IA modelează deja afaceri, slujbe, moduri de gândire. În acest univers în permanentă mişcare, sustenabilitatea şi educaţia pot juca un rol esenţial. Care sunt cele mai bune alegeri? Cum poate fi creat un viitor prosper? Ce preţ trebuie plătit şi de către cine?

Raportul dintre lumea fizică şi cea digitală a fost dat peste cap. Dintr-o dată, multe afaceri trebuie să treacă în lumea digitală pentru a supravieţui. Lumea se mişcă foarte, foarte repede în această direcţie. Digitalizarea pune multă presiune asupra societăţii noastre şi pe lângă toate acestea a venit şi inteligenţa artificială. Este acolo de câţiva ani, ne ameninţă, vine peste noi. Vedem lansările tehnologii şi produse noi care se întâmplă acum, totul este foarte clar”, a spus economistul Cristian Mureşan, specializat în inteligenţă economică, în a 19-a ediţie a forumului „Superbrain: „Defining our future”. În opinia sa, toate aceste schimbări aduse de tehnologie, de transformarea digitală, de sustenabilitate duc la o revoluţie industrială.

„Părerea mea este că suntem la începutul unei revoluţii industriale foarte mari. Peste cinci ani cred că lucrurile vor fi foarte diferite, iar întregi domenii de activitate precum medicina, jurnalismul, turismul, cinematografia, dreptul, crearea de conţinut se vor remodela”, a detaliat economistul. De altfel, de-a lungul timpului, economia globală a mai trecut prin asemenea schimbări, iar modul în care trăiesc oamenii şi în care funcţionează mediul de business s-a transformat de nenumărate ori.

„Procentul de indivizi care trăiesc acum cu mai puţin de 2 dolari pe zi, care este standardul de sărăcie în întreaga lume, a fost de 90% din populaţie în secolul al XIX-lea, 40% din acea populaţie în anii 1980 şi este sub 10% astăzi. Fără profit nu există viitor. Nu există o coerenţă a societăţii noastre prin prosperitate care să ajungă la toată lumea şi nu există nicio investiţie, cred că acest lucru este ceva de bază”, adaugă Cristian Mureşan.

Daniela Iliescu, director executiv al Asociaţiei fondurilor de Private Equity (ROPEA), a vorbit despre investiţiile de impact, adică direcţiile în care ar trebui să investească mediul public şi cel de business pentru a avea un impact în societate. O statistică oferită de ea drept exemplu este despre elementul social: circa 34% din populaţia României se află în risc de sărăcie, o valoare mult mai mare decât media europeană. „Asta vine la pachet cu lipsa de şanse egale de acces la servicii de bază precum sănătate, educaţie, servicii financiare. (...) Vedem că riscurile legate de mediu şi cele sociale sunt adresate, au o soluţie care este prezentă în spaţiul public de mai mulţi ani, şi anume investiţiile cu impact, un concept care a fost prezentat de Rockefeller şi care vorbeşte despre îmbinarea scopului economic şi a legilor economice cu drepturile de mediu şi sociale”, a spus Daniela Iliescu în cadrul evenimentului Superbrain.

Investiţiile de impact se referă la cele făcute de companii, organizaţii şi fonduri de investiţii cu intenţia de a genera un impact social sau de mediu măsurabil, benefic, alături de un profit financiar. „În primul rând, activele totale gestionate prin referire la ESG sau investiţiile de impact reprezintă mai puţin de 15% din activele totale gestionate. Când vine vorba de un alt nivel de activitate financiară, obligaţiunile globale, obligaţiunile verzi nu sunt pe o tendinţă de creştere, reprezintă o pondere foarte mică în totalul emisiunii de obligaţiuni. Şi când ne uităm la relaţiile băncilor, cel puţin la statisticile care vin de la Asociaţia Băncilor Europene, vedem că ponderea totală a activelor verzi în portofoliul băncilor este de 4%, ceea ce este un procent foarte mic. Întrebarea este, care este diferenţa, ce motivează aceste tendinţe şi poziţia actuală când vine vorba de investiţii de impact”, a subliniat Daniela Iliescu.

În plus, ea crede că, atunci când vorbim despre investiţii sustenabile merită să le privim la nivel global şi la modul în care sunt susţinute de fapt de activele existente. „Vorbim aici despre sănătate, echipamente sau chiar active internaţionale. Toate aceste tendinţe sunt legate de ritmul schimbării tehnologiilor noastre, nevoile noastre de producţie şi de schimbarea modelelor de afaceri şi a modelelor de producţie”, a concluzionat reprezentanta ROPEA.

La rândul său, Cristian Nacu, senior country officer pentru România şi Moldova al IFC - International Finance Corporation, divizia de investiţii a Băncii Mondiale, spune că pentru instituţia financiară pe care o reprezintă finanţarea cu scop a fost întotdeauna motivul de a exista. „Am fost creaţi ca o afacere de dezvoltare, deci, pentru noi, doar să avem o viziune care să aibă sens din punct de vedere economic nu este suficient. Membrii consiliului nostru de administraţie chestionează fiecare investiţie pe care o facem şi cer să vadă care este rolul ei”, a spus el în cadrul aceluiaşi eveniment. Nevoile de investiţii verzi şi în sustenabilitate sunt uriaşe, afirmă reprezentantul IFC. Circa 2% din totalul activelor verzi din sectorul bancar sunt pentru întreprinderi şi 2% pentru locuinţe.

„Dacă ne uităm la afaceri, este şi mai rău. (...) În ultimii ani am încercat să creăm produse împreună cu instituţiile financiare în principal pentru a crea instrumente care să ajute clienţii să investească în activele verzi. Am avut realizări fantastice, anul trecut au investit 500 de milioane de dolari în România, anul acesta probabil va fi undeva în jur plus 600 de milioane de dolari. Anul acesta, în special, am reuşit să mobilizăm şi o sumă uriaşă, 1,6 miliarde de dolari în proiecte de genul acesta”, a detaliat Cristian Nacu. Toate aceste investiţii vin pentru că este nevoie de investiţii cu scop, ţara are încă ţinte uriaşe de decarbonizare şi atingerea obiectivului Net Zero până în 2050 va necesita investiţii de 350 de miliarde de dolari în România, crede Nacu. „Dintre acestea, 300 de miliarde vor fi pentru următorii şapte ani doar în infrastructură, asta înseamnă mai mult de 3,5% din PIB şi doar o treime va veni de la stat, restul va trebui să provină din sectorul de afaceri”, a explicat el.

Sergiu Manea, CEO al BCR, este de părere că trebuie să definim, de fapt, destinaţiile în care încercăm să creăm un impact. Nu este vorba numai de a crea impact prin noi înşine, ci şi de a crea comunităţi de impact, susţine el. „Desigur, cel mai uşor ar fi să vorbim despre investiţii verzi. Noi plasăm 400 de milioane de euro pe an în economie în proiecte verzi. Aşadar, în ultimii cinci ani, am emis pe piaţa locală aproximativ un miliard de obligaţiuni, iar puţin mai mult de jumătate au fost obligaţiuni verzi. Cred că acesta este ceea ce ar trebui să definească modul în care toate afacerile vor evolua: să aplicăm în modelul nostru de afaceri o convingere pentru o societate mai bună, o convingere pentru un mediu mai bun”, a spus CEO-ul BCR.

În plus, Andrei Gemeneanu, cofondator şi managing partner al fondului de investiţii Morphosis Capital, este de părere că industria în care activează se îndreaptă în direcţia corectă, iar investiţiile cu impact cresc în portofoliile companiilor de investiţii. „Cred că ceva care ar trebui să ne dea tuturor speranţe este faptul că, în timp ce investiţiile de impact reprezintă doar aproximativ 1-2% din activele gestionate la nivel european, investiţiile sustenabile sau investiţiile ESG reprezintă astăzi aproximativ 17% la nivel european şi se estimează că va ajunge la aproximativ 30% în următorii cinci ani. Aşa că simt că industria noastră se mişcă cu siguranţă în direcţia bună. Dacă mă uit la primul nostru fond şi la al doilea fond, noi am fost în această călătorie a investiţiilor durabile. Astăzi, unul este clasificat drept fond conform articolului 6, ceea ce înseamnă că suntem conştienţi de agenda ESG, dar mai avem de lucru pentru a o pune în centrul afacerii noastre”, a spus Gemeneanu în cadrul evenimentului Superbrain.

Educaţia, la baza transformării viitorului. Este necesar ca sistemul educaţional din România să se schimbe din temelii pentru a putea fi la baza transformărilor economiei, trebuie să dispară metoda de predare clasică în care profesorii stau la catedră şi le predau copiilor stând pe un scaun – este o altă idee care a fost dezbătută în cadrul evenimentului. Pentru ca acest lucru să se întâmple, este necesară altă abordare faţă de abilităţile profesorilor şi faţă de felul în care învaţă copii. „Nu cred că putem ignora programa şcolară, matematica, ştiinţa sau engleza, dar cred doar că, în general, copiii au o inteligenţă care merge pe mai multe direcţii, unele care le dezvoltă şi le cultivă mintea. Evident, una dintre funcţiile primare ale şcolii, ale sistemului educaţional, este să se concentreze pe matematică şi ştiinţă. Şi cred că, în general, nu se face prea bine. Când profesorii stau în faţa unei săli de clasă şi le predau copiilor stând pe un scaun, le îndeasă informaţii în creier, este cu adevărat irelevant în lumea de astăzi. Poate că a fost relevant în anii 1980 şi 1990, dar astăzi nu mai are sens”, a spus Richard Ioannides, fondator al Verita International School. În plus, el susţine că societatea va merge într-o direcţie foarte dură - fie că este vorba de perturbări politice, probleme economice, instabilitate, război, iar această generaţie viitoare va trebui să se confrunte cu ceva ce nicio altă generaţie nu a experimentat.

„În acest context, perturbarea este masivă, aşa că ar fi irelevant ca elevii să memoreze conţinut, nu ar mai fi implicaţi. Cred că informaţia este mai mult o marfă, este ca McDonald’s. Ai acces instantaneu la tehnologie, de ce te-ai concentra pe conţinut? Dacă ne uităm la sistemul educaţional românesc, vedem că trebuie să lucrăm la profesori, cred că asta este soluţia principală. Cred că este foarte greu să faci schimbări în sistemul politic, în sistemul educaţional din punct de vedere politic”, a punctat Richard Joannides. În opinia sa, trebuie ca profesorilor să li se ofere abilităţi şi să fie instruiţi în modul de a preda în mod diferit. „Acesta ar fi primul lucru: trebuie să ne concentrăm pe a-i învăţa pe copii cum să înveţe şi să uităm de conţinut”, a concluzionat Richard Ioannides.

Andreea Nistor, director executiv al Asociaţiei pentru Valori în Educaţie (AVE), a reamintit că 40% dintre tinerii din România sunt analfabeţi funcţional şi că statisticile arată că doar 24% dintre tinerii din ţara noastră au studii universitare, faţă de media de 40% la nivelul UE. „Cum putem să planificăm să devenim sustenabili în economie, dacă nu facem la fel în ceea ce priveşte predarea în şcoli, care cu siguranţă nu este o parte a curriculumului nostru educaţional în majoritatea şcolilor din România?”, a spus ea.

Valoarea totală a investiţiilor pe care companiile private le fac în educaţie în România este de aproximativ 400 de milioane de euro pe an, afirmă Andreea Nistor. „Este doar suma pe care companiile o alocă din facilităţile fiscale. Suma potenţială totală pe care companiile o pot redirecţiona este de 800 de milioane de euro, adică dublu. (...) Ceea ce vedem, dacă ne uităm la cifre, este că există o mulţime de investiţii din partea tuturor companiilor care au loc deja, dar aceste investiţii nu sunt eficiente. Deci, cred că răspunsul este să ne asigurăm că susţinem educaţia, nu este vorba despre creşterea sistemului care funcţionează deja, ci despre măsurarea impactului şi să ne asigurăm de faptul că investiţiile au rezultatele dorite. Este vorba despre cum investeşti, nu dacă investeşti”, a detaliat reprezentanta AVE.

Ionuţ Georgescu, CEO şi fondator al FEPRA, o companie cu activitate în domeniul reciclării, spune că, dacă ne uităm la cifre, când vorbim de educaţia românească, sunt vizibile şi rezultatele rezultatele antreprenoriatului autohton. „Acesta este rezultatul ultimilor 30 de ani. Avem rezultate foarte bune de creştere economică, dar în ultimii ani ne plângem că nu avem angajaţi, că avem angajaţi fără competenţe bune.“ Astfel, intervine întrebarea cum se pot schimba lucrurile în bine? „Ceea ce am descoperit în viaţa mea legat şi de educaţie este că primul lucru pe care trebuie să-l facem este de a ne deschide mintea, de a face ceva într-un mod diferit. Să acceptăm când greşim şi să reproiectăm viitorul României. Cum putem avea o Românie sustenabilă cu tot ce s-a întâmplat în ultimii ani? De ce fel de competenţe avem nevoie? Părerea mea personală este că nu avem nevoie de competenţe, avem nevoie de emoţii”, a  spus el în cadrul evenimentului Superbrain.

Astfel, în opinia sa, este necesară o educaţie care să se concentreze mai mult pe inteligenţa emoţională, mai puţin pe cea intelectuală şi mai puţin pe competenţe. „Putem dobândi competenţe, dar dacă nu ne place să învăţăm, dacă nu ne place să acceptăm eşecul şi să învăţăm din eşec, dacă nu ne place să facem parteneriate între noi, nu vom reuşi. Cum putem avea o Românie sustenabilă, o lume sustenabilă? Prin schimbarea obiceiurilor. Nu putem acţiona la fel ca în ultimii 30 de ani şi ne aşteptăm să avem un rezultat diferit. Dacă ne dorim cu adevărat un rezultat diferit, trebuie să ne schimbăm obiceiurile, trebuie să schimbăm felul în care vedem lumea. Pentru a face acest lucru, trebuie să schimbăm contextul în care credem, iar educaţia este baza acestui lucru. Trebuie să creştem oameni cu emoţii, să creştem tineri cu emoţii”, a detaliat el.

De asemenea, Ionuţ Georgescu crede că trebuie să fie schimbată şi programa din sistemul educaţional. „Trebuie să fim uniţi în ceea ce priveşte acest aspect şi să spunem ce aşteptăm. Acesta este un an electoral, îl simţim deja, întrebarea este cum putem noi, ca antreprenori şi mediu de afaceri, să lucrăm cu asta? Şi putem cere taxe mai mici, putem cere bani, putem cere multe lucruri, care sunt nevoi foarte rapide pentru noi. Să cerem şi un altfel de educaţie şi să cerem profesorilor să-şi schimbe comportamentul cu copiii de la şcoală”, a concluzionat el.

Virgil Stănescu, fost baschetbalist şi preşedinte executiv al Sports Hub, a făcut legătura dintre dezvoltarea educaţiei şi parcursul în sport. „Când ne gândim la viitorul nostru, educaţia este un mare semn de întrebare. Cum arată sala de clasă peste 10 ani? Dar cum arată sala de clasă acum pentru copiii noştri de peste 10 ani? În sport ne concentrăm pe sinele nostru din viitor. Când începi sportul, nu eşti Michael Jordan, nu eşti Messi, vrei să devii asta. Este clar pentru tine că trebuie să munceşti pentru a deveni asta. Astfel, putem să rămânem pe această direcţie şi să vedem sportul ca pe ceva sănătos, care îi învaţă pe copii abilităţi precum munca în echipă, îi ajută să înţeleagă câştigul, pierderea, să înveţe din eşec”, a spus el în cadrul aceluiaşi eveniment. În opinia sa, sportul îi ajută pe elevi să lucreze la dezvoltarea educaţiei lor viitoare.

„Ceea ce facem noi astăzi este să îi ajutăm pe unii copii să continue să practice sporturi, deoarece cred că sportul nu educă oamenii, dar educaţia în sport îi educă pe oameni. Îi învăţăm pe aceşti copii cum să devină ceea ce îşi doresc. Nu trebuie să te aştepţi să fii Michael Jordan acum, trebuie doar să înţelegi câtă muncă trebuie să depui pentru a deveni Michael Jordan. Aşa că vreau să priveşti sportul ca pe ceva care îi învaţă cum să devină un sine viitor, nu doar să înveţe cum să înveţe, ci şi cum să dezveţe ceea ce învaţă şi să poată învăţa altceva”, a adăugat Virgil Stănescu.

În concluzie, viitorul este modelat de tendinţe interconectate care influenţează fiecare aspect al vieţii noastre. Transformarea digitală, sustenabilitatea şi educaţia sunt motoare ale acestor schimbări, iar adaptarea la aceste tendinţe şi integrarea lor în viaţa noastră zilnică sunt esenţiale pentru a asigura un viitor prosper şi sustenabil. Într-o lume în continuă mişcare, flexibilitatea şi apetitul pentru inovaţie sunt cheile succesului în business, iar în viaţă totul este business.