Prin mai, nonconformistul medic francez Didier Raoult, expert în boli infecţioase şi tropicale pe care pandemia de Covid-19 l-a făcut vedetă, prezicea că „într-o lună nu vom mai avea cazuri”, coronavirusul urmând să intre în faza sezonieră. Între timp, în Franţa numărul de cazuri noi de îmbolnăviri înregistrate zilnic s-a redus de la 80.000 la doar 1.000. Este un progres considerabil, însă boala nu a dispărut. În schimb, Didier Raoult a dat de probleme. Cu justiţia.

Necazuri are şi epidemiologul suedez Anders Tegnell, arhitectul celei mai relaxate abordări din partea unui guvern european faţă de pandemie, el recunoscând că s-ar putea să fi greşit şi că trebuia făcut mai mult. Numărul de morţi a crescut atât de mult în Suedia încât statele vecine au ajuns să se ferească de ea. Premierul ţării s-a văzut în situaţia de a apăra în faţa unor atacuri virulente ale opoziţiei strategia care a făcut din Suedia o ţară de invidiat pentru restul europenilor ce tânjeau în izolare după viaţă socială.

Dacă la începutul pandemiei Bielorusia ieşea în evidenţă prin sfaturile conducătorului naţiunii, Aleksandr Lukaşenko, ultimul dictator al Europei, care spunea că virusul poate fi distrus consumând vodcă şi că acesta nu se atinge de oamenii muncitori precum cei care ies cu tractorul pe câmp, astăzi se remarcă printr-o „revoluţie a papucilor”. Unii aseamănă modul în care guvernul dictatorului a gestionat criza cu dezastrul nuclear de la Cernobîl. Guvernul n-a avut practic nicio strategie, preferând să ignore pericolul. Boala s-a făcut însă simţită şi unii locuitori îşi manifestă de câteva luni nemulţumirea şi dorinţa de alegeri libere agitând în public...papuci – o aluzie la a-l strivi pe Lukaşenko ca pe un gândac.

În Rusia, de unde preşedintele Vladimir Putin trimitea provocator Italiei în martie prin intermediul soldaţilor ruşi ajutoare medicale, pandemia face ravagii. Popularitatea liderului de la Kremlin a ajuns la minime istorice.

La polul opus, unul dintre principalii virologi ai Germaniei a devenit ţinta urii pentru teoreticienii conspiraţiei şi pentru mişcarea anti-izolare, ceea ce a dus la o ciocnire urâtă cu cel mai vândut ziar al ţării şi la expunerea unei rupturi din ce în ce mai mari în privinţa rolului oamenilor de ştiinţă în combaterea pandemiei. Christian Drosten, expert de talie mondială în coronavirusuri, a consiliat guvernul cancelarului Angela Merkel cu privire la măsurile antipandemie creditate cu aducerea acesteia sub control până la începutul lunii mai şi menţinerea numărului de victime la un nivel relativ scăzut. Însă reputaţia şi apariţiile frecvente în media au făcut din expert un paratrăsnet pentru o minoritate zgomotoasă şi supărată pe regulile de distanţare socială, pe care le consideră ca fiind prea restrictive şi chiar autoritare.

În Franţa, potrivit presei de acolo, Didier Raoult a fost luat la ţintă de Agenţia Naţională pentru Siguranţa Medicamentelor (ANSM). Săptămânalul Le Canard Enchaîné a aflat că instituţia cu rol de jandarm al pieţei farma a remarcat deficienţe în cadrul legal al cercetărilor specialistului în boli infecţioase de la Marsilia privind hidroxiclorochina, medicamentul promovat puternic de acesta în tratarea Covid-19.

Le Canard Enchaîné scrie, preluat de o mare parte din presa franceză, că parchetul din Marsilia a primit un „raport” care denunţă practicile lui Raoult. Expertul şi echipa sa de la IHU Méditerranée sunt acuzaţi de unul dintre colegii lor că au administrat hidroxiclorochină fără acordul formal al pacienţilor. „Potrivit denunţătorului, echipa lui Didier Raoult a prezentat un studiu publicat pe 27 martie ca pe o simplă cercetare observaţională care nu necesită acordul formal al pacienţilor“, scrie săptămânalul. Interpelată de parchet, ANSM a indicat că a efectuat o anchetă şi a solicitat profesorului o explicaţie. Într-un document trimis parchetului şi văzut de Le Canard, directorul agenţiei, Dominique Martin, scrie că „procedurile de informare a pacienţilor şi motivaţia pentru prescripţie medicală nu respectă cerinţele legale“.

Le Canard reaminteşte că legea Jardé din 2012, care reglementează testele terapeutice, pedepseşte cu trei ani de închisoare plus amendă de 45.000 de euro pe cel care face cercetări asupra unei persoane fără ca aceasta să-şi fi dat consimţământul liber şi, după caz, scris sau să fie informată. „Intervievat de săptămânal, Didier Raoult a spus că a „respectat toate legile”.

Didier Raoult a întâmpinat multe critici de când a lansat mai multe studii despre care spune că arată eficacitatea hidroxiclorochinei combinate cu antibioticul azitromicină. Pentru el, situaţia de urgenţă medicală justifică administrarea în masă a acestui tratament. Medicul pledează pentru aplicarea acestei terapii duale de la primele simptome şi spune în cel de-al treilea studiu al său, efectuat pe mai mult de 1.000 de pacienţi, că după 10 zile circa 92% din pacienţi nu au mai avut încărcătură virală.

Însă această cifră este comparabilă cu cea observată în cazul evoluţiei naturale a bolii. Printre problemele metodologice subliniate de alţi oameni de ştiinţă: n-a existat un grup de control, ceea ce împiedică demonstrarea eficienţei hidroxiclorochinei. În plus, 95% dintre pacienţii trataţi nu au prezentat semne de boală gravă. Prin urmare, ca majoritatea pacienţilor, ei s-ar fi putut vindeca natural. Tratamentul lui Raoult părea să-l impresioneze şi pe preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, însă la sfârşitul lunii mai hidroxiclorochina a fost interzisă în tratarea bolii Covid-19, potrivit RFI. Marii adepţi ai tratamentului au rămas preşedintele SUA, Donald Trump, şi cel al Braziliei, Jair Bolsonaro.

În Suedia, Anders Tegnell, epidemiologul principal al ţării şi arhitectul abordării relaxate a pandemiei, a recunoscut că boala a făcut acolo prea multe victime şi că autorităţile ar fi trebuit să facă mai mult pentru a reduce răspândirea virusului, scrie The Guardian. Tegnell, care a criticat anterior măsurile de izolare stricte ale altor ţări pentru că nu ar fi sustenabile pe termen lung, a declarat la un post de radio că în Suedia există „un potenţial evident de îmbunătăţire a ceea ce am făcut”. Întrebat dacă au murit prea multe persoane în Suedia, el a răspuns: „Da, absolut”, adăugând că ţara ar trebui „să caute în viitor o modalitate de a preveni” un cost atât de mare.

Cifrele privind mortalitatea pe cap de locuitor din Suedia au fost cele mai mari din lume în perioada de şapte zile încheiată pe 2 iunie.„Dacă ar fi să întâlnim din nou aceeaşi boală ştiind exact ce ştim despre ea astăzi cred că am alege să facem ceva între ceea ce a făcut Suedia şi ce a făcut restul lumii”, a spus Tegnell. „Ar fi bine să ştim exact ce să închidem pentru a reduce mai bine răspândirea infecţiei”, a precizat el.

Într-un interviu acordat ulterior cotidianului Dagens Nyheter, Tegnell a spus că încă crede că „strategia de bază a funcţionat bine. Nu văd ce să fi făcut complet diferit (...) Pe baza cunoştinţelor pe care le aveam atunci, simţim că am luat deciziile potrivite.“ Comentariile consilierului au fost interpetate rapid în presă şi de observatori ca echivalând cu recunoaşterea greşelilor. Acest lucru a încurajat opoziţia să atace strategia guvernului,  până atunci părând să existe un armistiţiu tacit.

În Germania, ţară mult lăudată în privinţa rezultatelor obţinute în lupta cu pandemia, dezbaterea din jurul oamenilor de ştiinţă a atins un apogeu când expertul în coronavirusuri Christian Drosten s-a trezit  într-un conflict public crunt cu tabloidul Bild, care a încercat să pună la îndoială cercetările sale ştiinţifice.

Scandalul se concentrează pe rezultatele preliminare ale unui studiu realizat de echipa Charite a lui Drosten care arată că copiii pot răspândi COVID-19 la fel de uşor ca adulţii. Problema era importantă deoarece milioane de părinţi sperau atunci să vadă redeschiderea completă a şcolilor. Un reporter de la Bild i-a acordat lui Drosten doar o oră pentru a răspunde la o listă de comentarii critice asupra studiului din partea altor oameni de ştiinţă, rezultatul fiind o reacţie furioasă pe Twitter din partea acestuia. „Am lucruri mai bune de făcut“, a spus el, făcându-l pe reporter de râs prin postarea unei capturi de ecran cu e-mailul primit de la acesta. A fost vizibil şi numărul de telefon al jurnalistului.

Oamenii de ştiinţă citaţi de Bild s-au distanţat de articol, spunând că comentariile lor au fost făcute pur şi simplu în spiritul criticii profesionale  care vizează îmbunătăţirea cercetării.

Drosten a apărat cu îndârjire studiul, spunând revistei Spiegel că Bild nu era „cu adevărat interesat să înţeleagă problema ştiinţifică”.

Însă ostilitatea faţă de virolog a explodat. O imagine care circulă pe reţelele de socializare arată faţa lui Drosten alături de cea a doctorului nazist Josef Mengele cu titlul: „Crede-mă, sunt doctor”. Principalul strateg al guvernului în lupta cu antisemitismul, Felix Klein, a descris atacul ca fiind „demonizarea unui om de ştiinţă extrem de merituos”.

„Oricine foloseşte o astfel de retorică cinică şi astfel de imagini pentru a-şi exprima opiniile se descalifică de la orice discuţie suplimentară”, a spus el. Umblă vestea că Drosten ar fi primit şi ameninţări cu moartea, luate în serios de guvern.