Oricare va fi rezultatul agresiunii ruse din Ucraina, tot va fi un dezastru pentru regiune, iar România va fi afectată puternic. De acum încolo vor ieşi la iveală consecinţe care în prezent poate nu sunt atât de vizibile.

Lanţuri blocate de aprovizionare, investiţii amânate sau îngheţate, scumpirea creditului, creşteri de cheltuieli bugetare. Şi asta după ce deja datoria publică creşte cu aproape 10% pe an, inflaţia este la cote maxime, preţurile energiei şi al cerealelor sunt deja date peste cap. Dar peste toate este teama. Teama că ceea ce se întâmplă la doar câteva sute de kilometri distanţă s-ar putea muta aici.

Oamenii, organizaţiile, companiile  - toată lumea pur şi simplu va sta să vadă ce se înâmplă. Şi asta va încetini sau va îngheţa tot. Va fi mai grav decât în pandemie şi decât în criza financiară.

Pe zi ce trece, oprirea focului, soluţia negocierilor va fi tot mai îndepărtată, pentru că se vor acumula noi şi noi victime şi daune.  E dezastru, oricum ar fi. Nu se vede un efort real şi coerent pentru pace.

Ţările din regiune par să fi apelat prea puţin sau neîndemânatic la o soluţie de soluţionare paşnică a conflictului. Nimic nu e mai preţios decât pacea. Şi nu este târziu. Trebuie găsită o soluţie de încetare a focului. Cu orice preţ. A ajuns Europa ca Africa sau Orientul Mijlociu, să nu aibă soluţie la neînţelegerile dintre ţări decât conflictul armat?

Consecinţele pentru economia regiunii, inclusiv a României, încă nu sunt vizibile, dar vor fi uriaşe. Indiferent cum se va termina dezastrul de la Est. Indiferent cine câştigă, toată lumea pierde.

Şi iată cum acum avem răspunsul de ce această ţară şi această regiune a rămas mereu în urmă. Tot timpul a venit un război sau o cucerire pe aici, tot timpul a fost un şoc care a întors economia cu 20 de ani în urmă. 

Mediul de business din România va trebui să ia în considerare o diminuare de cel puţin 2% a creşterii economice de anul acesta. Frânarea lanţurilor de aprovizionare, scumpirea creditării şi amânarea planurilor de investiţii se vor vedea imediat în activitatea companiilor. Trebuie chiar prevăzute planuri de criză pentru eventualitatea în care gazul rusesc va fi oprit, ceea ce înseamnă circa 20% din consum. România stă cel mai bine din Uniunea Europeană din acest punct de vedere, cu 80% din consum asigurat din surse interne.

De altfel, mai tare decât deconectarea de la SWIFT – sistemul internaţional de plăţi – ar fi oprirea importurilor de gaz de către Occident. Va trece Germania, care îşi asigură aproape 60% din gaz din surse ruseşti, la oprirea importurilor? Decizia va duce în recesiune economia germană.

Problema este că agresiunea rusă trebuie oprită, şi probabil că se va ajunge şi la această soluţie. Cu ce deznodământ? În mod sigur nu va fi un rezultat bun. Germania  are o pondere de 25% a PIB în Uniunea Europeană. Pentru România, este piaţa de export numărul 1 şi orice încetinire se va vedea imediat.

Uniunea Europeană nu pare să aibă până acum forţa să stăvilească acest război de la graniţele sale. Dezechilibrul între puterea economică şi cea militară îşi spune cuvântul. Din acest punct de vedere, ieşirea Marii Britanii din UE se vede astăzi. Poate că Rusia nu ar fi fost la fel de agresivă astăzi cu Marea Britanie în UE.

După Brexit, este evident că implicarea Marii Britanii în Europa de Est nu mai este aceeaşi. Este imposibil ca interesele militare să nu ţină cont de cele economice şi politice. Germania plăteşte în continuare păcatele celui de Al Doilea Război Mondial, aşa că UE nu se poate baza pe armata germană pentru apărare. De aceea a încercat Franţa să preia leadershipul, dar era cu totul altceva dacă la masă era în continuare Marea Britanie. Probabil că şi acesta a fost un semnal pentru Rusia, că terenul e slab.

Este de văzut ce se va întâmpla cu firmele ruseşti din România, dintre care business urile Lukoil şi Alro sunt cele mai proeminente. Deocamdată autorităţile din România nu s-au pronunţat în mod independent de Uniunea Europeană pentru vreo sancţiune asupra companiilor cu capital rusesc de pe piaţa locală.

Business-ul ar trebui să fie de fapt un vector de pace acum. Fiecare zi de război va costa ani de recuperare.