"Analizând datele referitoare la numărul total al utilizatorilor activi de telefonie mobilă din România, se poate observa că în ultimii ani piaţa serviciilor de telefonie mobilă a înregistrat o uşoară scădere, urmată de o stagnare în ultimele patru semestre. Cu toate acestea, atât volumul de trafic de voce originat cât şi cel terminat în reţelele de telefonie mobilă din România se află într-o continuă creştere. Se poate observa că volumul de trafic originat de utilizatorii finali, deşi aflat pe un trend ascendent, a crescut cu o rată din ce în ce mai mică în comparaţie cu cea a anilor precedenţi", se spune în analiza instituţiei.

Scăderea se reflectă şi în rata de penetrare a cartelelor SIM active, nivelul înregistrat la sfârşitul anului 2013 fiind cu 3 puncte procentuale mai redus decât cel înregistrat în 2011.

"Acest fapt contrazice evoluţia mediei ratei de penetrare a cartelelor SIM la nivelul Uniunii Europene, care încă din 2004 se află pe un trend ascendent", se precizează în document.

Odată cu scăderea ratei de penetrare a SIM-urilor, se observă o creştere a volumului de trafic de voce originat de utilizatorii finali către alte reţele de telefonie mobilă decât cea proprie. Această creştere este pusă de specialiştii Consiliului Concurenţei pe seama reglementărilor de reducere a tarifelor de interconectare implementate de ANCOM în ultimii ani.

Potrivit datelor autorităţii de reglementare în comunicaţii (ANCOM), utilizate de CC, volumul de trafic de voce terminat în reţelele de telefonie mobilă din România a crescut constant în perioada 2006-2013, de la 4,4 miliarde de minute la 10,7 miliarde de minute.

De asemenea, evoluţia anuală a volumului de trafic de voce originat în reţelele de telefonie mobilă din România (fără roaming) a avansat de la 14,3 miliarde de minute în 2006 la 63,6 miliarde de minute în 2013.

În ciuda scăderii ratei de penetrare a cartelelor SIM în România, nivelul acesteia depăşeşte în continuare pragul de 100%, fapt ce demonstrează că, în medie, fiecare utilizator dispune de cel puţin o cartelă SIM.

"O explicaţie a acestui fenomen o poate reprezenta nivelul ridicat al tarifelor de terminare a apelurilor în orice reţea percepute de operatori înainte de 2011. Între aceste tarife şi cele de terminare a apelurilor în reţeaua proprie există o diferenţă considerabilă, consumatorii fiind astfel nevoiţi să achiziţioneze pachete pre-paid sau post-paid ale operatorilor concurenţi", potrivit Consiliului Concurenţei.

Comparativ cu alte state membre ale UE, piaţa serviciilor de telefonie mobilă din România ar trebui să prezinte un grad mai scăzut de concentrare, având în vedere numărul mai mare de operatori existenţi.

Numărul total de patru operatori - Orange, Vodafone, Telekom Romania şi RCS&RDS - corespunde mediei Uniunii Europene.

Cu toate acestea, se spune în document, o analiză a indicelui Herfindahl–Hirschman arată că gradul de concentrare a pieţei serviciilor de telefonie mobilă din România este unul ridicat, depăşind cu mult pragul de 2.000 de unităţi utilizat în mod frecvent de autorităţile de concurenţă.

Indicele HHI nu s-a modificat considerabil în decursul ultimilor ani, valorile sale înregistrând doar o uşoară creştere în fiecare din cele trei dimensiuni calculate. Indicele traficului de voce prezintă cea mai ridicată creştere, nivelul săau atingând valoarea de 3.818 în anul 2013.

Stabilitatea indicelui HHI este datorată stabilităţii cotelor de piaţă a marilor operatori de telefonie mobilă din România.

"Deşi nu a suferit o modificare notabilă în ultimii trei ani, cota de piaţă a liderului se află însă pe un trend ascendent, în defavoarea concurenţilor mai mici ai căror cote de piaţă au scăzut. Potrivit BEREC (Body of European Regulators for Electronic Communications), la sfârşitul lunii ianuarie 2014, liderul pieţei avea o cotă de aproximativ 43%, concurentul principal avea o cotă de piaţă de 29,2 %, în timp ce ultimele 27,8 procente se împărţeau între ceilalţi operatori (majoritatea fiind însă deţinută de o companie cu cotă 22,8%). Cotele de piaţă sunt calculate în funcţie de numărul de SIM-uri active", se spune în analiza Consiliului Concurenţei.

La nivelul Uniunii Europene, statisticile de la sfârşitul anului 2013 arată că liderul de piaţă deţine, în medie, o cotă de aproximativ 35,4%, cu 7 puncte procentuale mai puţin decât pe piaţa serviciilor de telefonie mobilă din România.

De asemenea, cota de piaţă a liderului se află în scădere încă din anul 2010, luând în considerare datele la nivelul UE.

În schimb, operatorii alternativi (alţi concurenţi) şi-au întărit poziţiile în ultimii ani, la sfârşitul anului 2013 deţinând, în medie, o cotă de piaţă de 35,9%, reuşind astfel să depăşească liderul pieţei.

"Aceste efecte sunt urmările reglementărilor referitoare la portabilitatea numerelor şi tarifele de terminare a apelurilor, dar şi a politicii comerciale agresive ale concurenţilor din eşalonul doi (de exemplu, RCS&RDS). În consecinţă, situaţia la nivelul Uniunii Europene pare a fi mai echilibrată decât în România, unde liderul de piaţă se detaşează de concurenţii săi", se arată în document.

Comparativ cu alte state membre ale UE, România nu se evidenţiază ca o piaţă în care apar temeri semnificative cu privire la cota de piaţă a liderului, aşa cum se întâmplă în cazul Ciprului, unde liderul de piaţă deţine 70%, sau Greciei şi Olandei, unde liderul de piaţă deţine 50% (Comisia Europeană, 2012).

Cu toate acestea, atât în România cât şi în celelalte state membre ale Uniunii Europene, primii doi operatori de telefonie mobilă deţin aproximativ două treimi din totalul utilizatorilor, ceea ce indică gradul ridicat de concentrare a acestei pieţe.

Tarifele de interconectare pe piaţa de telefonie mobilă din România au scăzut continuu în ultimii ani, prin reglementările impuse de ANCOM. La începutul anului 2014, după o serie de schimbări, valoarea acestor tarife a coborât cu mult sub media UE, România situându-se pe locul 25 în topul ţărilor europene cu cele mai mici tarife de interconectare.

Astfel, din punct de vedere concurenţial, nivelul scăzut al acestor tarife poate reprezenta o intensificare a concurenţei şi o scădere a barierelor de intrare pe piaţă a operatorilor virtuali de telefonie mobilă (MNVO).

Conform ANCOM, operatorul mobil virtual (MVNO) este definit ca acea entitate care furnizează servicii de comunicaţii electronice la puncte mobile, fără a deţine o licenţă proprie de utilizare a frecvenţelor radio şi fără a avea în mod necesar toate elementele de reţea şi/sau infrastructura cerută pentru a furniza servicii de comunicaţii mobile.

Prin încheierea unui acord, acesta obţine acces la reţeaua de telefonie a unui operator deja existent, plătind tarife en-gros pentru serviciile utilizate. Pe piaţa de retail, operatorii virtuali au posibilitatea de a stabili propriile tarife, independente de cele ale operatorului gazdă.

În acest moment, România face parte din categoria ţărilor europene în a cărei piaţă de telecom nu este prezent niciun operator virtual. Conform datelor disponibile pe site-ul Comisiei Europene, la polul opus se situează ţări precum Cehia (58 MNVO-uri) sau Olanda (52 MNVO-uri).

"Prezenţa acestor operatori contribuie la creşterea competitivităţii pe piaţa serviciilor de telefonie mobilă şi, în acelaşi timp, la scăderea gradului de concentrare a acestei pieţe", se precizează în analiza instituţiei.

După reducerea tarifelor de interconectare din aprilie 2014, costul operatorilor pentru furnizarea de minute pentru apeluri în orice reţea de telefonie a scăzut considerabil.

Comparativ cu tarifele reglementate la data de 1 martie 2012, costurile au scăzut cu 76,3 %.

Spre exemplu, dacă în martie 2012 costul asociat furnizării de 100 de minute în orice reţea a unui operator ajungea la 4,05 euro, din aprilie 2014 furnizarea aceluiaşi serviciu costă doar 0,96 euro.

Reducerea tarifelor de interconectare realizată în ultimul an se ridică la un procent de aproximativ 68,7%, de la 3,07 eurocenţi/minut la 0,96 eurocenţi/minut.

Introducerea serviciului de portabilitate a numerelor în octombrie 2008 a adus o serie de beneficii pieţei de telefonie mobilă, se menţionează în document.

Spre exemplu, puterea de negociere a consumatorilor a crescut, factor favorabil intensificării concurenţei pe piaţă. Odată cu aceasta, operatorii existenţi au fost nevoiţi să ofere pachete din ce în ce mai avantajoase, astfel încât să îşi menţină sau chiar să îşi mărească baza de clienţi.

În intervalul 2009-2013, numărul de portări anuale pe piaţa de telefonie mobilă a crescut cu aproximativ 73%, numărul total al portărilor atingând 201.000 în 2013.

"Tot statisticile ANCOM arată faptul că 80% dintre cei care apelează la serviciul de portabilitate în reţeaua de telefonie mobilă sunt deţinători de abonamente, iar numai 20% dintre aceştia deţin cartele pre-paid. În ceea ce priveşte distribuţia numerelor portate, ANCOM a realizat un clasament al operatorilor în funcţie de numerele mobile primite în reţea din momentul în care acest serviciu a fost disponibil. Statisticile făcute publice la sfârşitul anului 2013 arată că Vodafone România a obţinut cele mai multe numere portate, surclasând liderul de piaţă, Orange România", se arată în document.

Potrivit CC, din punct de vedere structural, industria telecomunicaţiilor mobile este foarte apropiată de modelul de piaţă cu structură de oligopol, ca urmare a numărului redus de companii active pe piaţă, implicit şi un gradului ridicat de concentrare, a omogenităţii produselor şi a barierelor la intrarea pe piaţă.

Pe de altă parte, instituţia apreciază că există elemente importante de natură structurală, dar şi comportamentală, care reprezintă surse semnificative de presiune concurenţială.

Principalii factori care contrabalansează structura de tip oligopol a acestei industrii sunt impactul semnificativ al concurentului rebel, expunerea pieţei la inovaţie, precum şi activităţile intense de marketing şi comunicare.