Anul 2023 ar putea fi mai slab decânt 2020 pentru agricultori pentru că precipitaţiile sunt foarte reduse în Dobrogea, rezerva de apă e cea mai mare problemă, clima s-a schimbat, iar dacă nu se iau măsuri la un moment dat nu vom mai putea face agricultură, a spus Constantin Soare, fermier comuna Fântânele Constanţa în cadrul conferinţei ZF România Irigabilă, ediţia de la Constanţa.

”Rezerva de apă e cea mai mare problemă. Nu doar acum, ci constant. Clima s-a schimbat şi permanent în Dobrogea nivelul precipitaţiilor e foarte redus. Fără apă la un moment dat nu vom mai putea face agricultură”.

Constantin Soare are 1070 de hectare în judeţul Constanţa, în comuna Fântânele, pe care le administrează împreună cu fiul său.

În România, anual peste 5 milioane de hectare sunt cultivate cu cereale. Suprafaţa amenajată pentru irigaţii este de 1,3 milioane de hectare, iar cea mai mare se află în judeţul Brăila, circa 600.000 de hectare, însă fermierii din judeţul respectiv spun că se pot iriga circa 200-250.000 de hectare.

Totuşi, cazul Brăila este unul fericit, căci în judeţul Mehedinţi, spre exemplu, este o singură amenajare pentru irigaţii şi nu se poate iriga deloc. În Timiş, unul dintre judeţele cu cele mai mari producţii de cereale, suprafaţa amenajată este infimă. De asemenea, judeţele Bihor, Harghita, Mureş sau Maramureş nu au deloc infrastructură naţională pentru irigaţii.

În Constanţa, din 440.000 de hectare de teren, doar 5-10% sunt irigate.

COnstantin Soare a subliniat că fermierii care doresc să investească în sisteme de irigaţii se confruntă cu o serie de probleme legate inclusiv de birocraţie şi întârzierea eliberării unor documente de către instituţiile statului. Situaţia a fost agravată în ultimii 3 ani şi de pandemie, apoi de conflictul militar din Ucraina, care a dus la creşterea preţurilor.

Fermierul a povestit în cadrul conferinţei că în 2017 s-a înfiinţat în zona Fântânele o asociaţie locală de tip UAI (Utilizatori de Apă de Irigat), care a preluat structura de irigaţii din Fântânele, în contextul apariţiei unei legi care stabileşte că apa pentru irigaţii se va livra gratuit.

”Am depus în 2019 şase cereri de finanţare cu proiecte tehnice pentru sisteme de irigaţii,iar în 2020 am semnat contractele de finanţare pe şase ploturi de irigaţii, pentru 5500 de hectare. Dar, după ce am avut proiectele aprobate, în 2021, nu am mai putut scoate la licitaţie lucrările pentru că preţurile de piaţă se schimbaseră”.

Pentru a rezolva situaţia, Guvernul a emis în mai 2022 OUG 67 în baza cărea s-a permis ajustarea preţurilor pe mai multe tipuri de proiecte.

”Dar Guvernul nu a fost fair play atunci când a decis procentele de ajustare. La proiectele pe PNDR procentul de ajustare a fost de 25%, iar la alte programe putea ajunge la 50-60%. În situaţia data, noi, cu proiectele pe reabilitare a infrastructurii  secundare de irigaţii, suntem într-o situaţie delicată. Constructorii care pot depune oferte pe astfel de activităţi sunt puţini. E riscul  să nu găsim constructori care să poată depune oferte raportat la valoarea şi volumul de muncă”, a explica femierul.

În opinia lui, România trebuie să notifice Comisia Europeană pentru prelungirea perioadei de implementare a proiectelor pe fonduri europene, în contextual regional dificil generat de războiul din Ucraina. ” Este la latitudinea României, a Ministerului Agriculturii, să analizeze situaţia şi să acţioneze constructiv”.

O altă problemă semnalată de Constantin Soare este nevoia urgentă de irigaţii în anumite zone ale ţării, cum este Dobrogea, apreciind că instituţiile statului trebuie să promoveze proiectele de irigaţii prioritar în aceste regiuni.

”În 2004 s-a schimbat Legea Îmbunătăţirilor Funciare şi s-a eliminat subvenţia pentru energia folosită la pomparea apei. În Constanţa, 70-80% din suprafeţele irigate sunt pe treapta 3-4 la sistemul de irigaţii, iar costurile au devenit mari. De aceea s-a sistat irigarea pe suprafeţe mari în acel moment, pentru că era nevoie de presiune mare la apă”, a adăugat fermierul din Fântânele.

Investiţia într-un sistem de irigaţii, fie că e cu tamburi, sistem liniar sau tip pivot, poate creşte de la simplu la dublu, în funcţie de zonă. Ea porneşte de la 3.000 euro/hectar în zonele în care este amenajată infrastructura naţională pentru irigaţii şi ajunge la 6.000-7.000 euro/hectar în zonele în care aceasta nu există.