Sectorul tehnologiei informaţiilor şi comunicaţiilor (TIC) din România s-a confruntat întotdeauna cu provocări. În prezent, gestionarea avansurilor rapide înregistrate de tehnologii noi precum inteligenţa artificială generativă (Gen AI), preocupările tot mai mari legate de complexitatea ameninţărilor de natură cibernetică şi alinierile cu schimbările de reglementare stricte se numără printre subiectele pregnante aflate pe radarul jucătorilor din acest domeniu. Acestea pot deveni fie adevărate obstacole pentru creştere, fie catalizatori pentru oportunităţi fără precedent. Pentru actorii din România care activează în domeniul TIC, cheia succesului în astfel de situaţii constă mai degrabă în recunoaşterea potenţialului fiecărei provocări în vederea stimulării inovaţiei, a eficientizării proceselor şi a creării de valoare adăugată. Care va fi impactul pe care aceste provocări îl vor avea asupra businessurilor din domeniul TIC şi cum ar trebui să se poziţioneze liderii din România pentru transformarea acestora în factori de creştere în viitor?

Sintagme precum „Gen AI” nu mai sunt de mult considerate doar „buzzwords”, ci au dobândit valenţe substanţiale, având în vedere că soluţiile bazate pe acest tip de tehnologie au depăşit stadiul de concepte teoretice, fiind implementate în proiecte pilot în varii industrii, unele urmând chiar a fi extinse la nivelul organizaţiilor.

Cu toate acestea, procesul de adopţie este realizat în ritmul businessurilor, nu în cel al avansului tehnologic, peste două treimi dintre liderii care au participat la cea mai recentă ediţie a studiului Deloitte State of Generative AI in the Enterprise susţinând că 30% sau mai puţine dintre experimentele lor legate de Gen AI vor fi implementate la nivelul organizaţiilor în următoarele trei până la şase luni. Într-un astfel de context, liderilor le revine sarcina de a alinia rolurile echipelor pentru a impulsiona progresul transformării cu ajutorul soluţiilor Gen AI pe termen lung în diverse arii ale companiilor.

Andrei Paraschiv, Partener, Consulting, Deloitte România

Multe organizaţii privesc deja către noua etapă în evoluţia inteligenţei artificiale, soluţiile de tip software concepute pentru a îndeplini sarcini cu un nivel redus de supraveghere umană sau deloc (Agentic AI) aflându-se în atenţia companiilor care deja utilizează Gen AI, ponderea acestora urmând să ajungă la 50% până în 2027, potrivit raportului Deloitte TMT Predictions 2025. Liderii de business trebuie să se pregătească pentru adoptarea soluţiilor de tip Agentic AI, deoarece întrebarea nu este dacă ar trebui să o facă, ci mai degrabă când. Astfel, organizaţiile pot începe dezvoltarea unui plan strategic şi inventarierea proceselor şi a fluxurilor de lucru potrivite pentru această tehnologie. În paralel, identificarea unor riscuri asociate cu Agentic AI şi crearea unor planuri de gestionare a acestora sunt esenţiale. Ideal ar fi ca procesul de adopţie să înceapă în zonele de activitate în care riscurile sunt reduse, care nu folosesc date critice ale organizaţiei şi care se află sub supraveghere umană.

Deşi apetitul organizaţiilor pentru adoptarea soluţiilor bazate pe Agentic AI în viitor este ridicat, dintr-o perspectivă a construirii încrederii în rândul echipelor şi chiar a consumatorilor finali, preocupările legate de confidenţialitatea, securitatea şi calitatea datelor, crearea de conţinut inadecvat din cauza prejudecăţilor incluse în trainingul modelului (model bias) şi informaţiile incoerente sau neclare (hallucinations) persistă în rândul organizaţiilor când vine vorba de folosirea tehnologiei Gen AI. Pentru a câştiga încrederea utilizatorilor, organizaţiile pot îmbunătăţi infrastructurile digitale, utilizând mecanisme care să asigure securitatea şi confidenţialitatea datelor. În România, transpunerea Directivei NIS (Network and Information Security) 2 în legislaţia românească prin OUG 155/2024, pe lângă toate celelalte iniţiative de adoptare a legislaţiei specifice securităţii cibernetice, reprezintă un moment important în eforturile locale de consolidare a rezilienţei în faţa ameninţărilor cibernetice din ce în ce mai complexe, printre care atacurile de tip ransomware, care au ca obiectiv criptarea datelor unei organizaţii şi solicitarea unei răscumpărări pentru a le decripta, sau network and app care vizează infrastructura de reţea a unei organizaţii, deepfake-ul – videoclipuri, fotografii şi materiale audio care par reale, dar sunt generate de instrumente bazate pe AI– sau cryptojacking, un tip de infracţiune cibernetică constând în utilizarea neautorizată a computerului unei persoane pentru a mina criptomonede.

În concluzie, dacă provocările sunt catalogate drept piedici ale creşterii sau acceleratori ai progresului depinde de liderii de business. Ei pot decide să dezvolte planuri strategice şi să valorifice rolurile echipelor în contextul adoptării de noi tehnologii şi să recurgă la mecanisme, precum cele instituite de legislaţie, pentru a răspunde eficient eventualelor riscurilor asociate procesului de transformare digitală.