Avem de un an de zile impozitul acela de 1% pe cifra de afaceri pentru companiile cu vânzări peste 50 de milioane de euro. Premierul Ciolacu credea prin 2023 că a gasit soluţia pentru plata impozitelor de către companiile mari, o soluţie pe care nu o mai are aproape nimeni în Europa. Doar în retailul din Ungaria am văzut o idee similară, dar vorba aceea, pentru unii Viktor Orban este chiar un model.

Acest tip de impozit de 1% afectează inclusiv business-uri româneşti şi am să dau aici 2 exemple:

- lanţ de retail cu vânzări de peste 1 miliard de euro, fondat de un antreprenor român, cu rată de profit net de 2% (date 2023).  Dacă s-ar fi aplicat acel 1% la financiarele din 2023, acel business ar fi plătit 1 leu la stat din profitul de 2. Deci jumătate.  

- grup industrial cu acţionariat majoritar românesc, cifră de afaceri de peste 150 de milioane de euro, care în 2024 a efectuat extinderi, diverse investiţii, şi-a consolidat poziţia pe piaţă. Iar după ani consecutivi de profituri bune, a avut pierdere. Ce-a făcut acel grup industrial în anul cu pierdere? A plătit statului impozit de 1 milion de euro.   Dacă nu l-ar fi plătit statului, cu alte surse atrase de la investitori sau creditori, poate mai extindea vreo fabrică cu câteva milioane de euro.

Deci avem exemple şi de fabrici şi uzine, ca să preiau o expresie recentă, dar şi de magazine şi infrastructură logistică, pentru că trebuie şi din acelea.

De anul acesta, se mai caută să intre în vigoare şi impozitul pe construcţii speciale, care în unele cazuri poate să echivaleze cu alte 0.5% sau 1% sau poate 2% din rulajul acelei afaceri. Per total, marjele de profit net ale unor jucători mari din diverse industrii din economia românească pot fi afectate cu minim 2% faţa de cum stăteau lucrurile în 2023. Dacă avei atunci 5% rată de profit net, ceea ce, în multe cazuri, nu e puţin, acum ai mai avea 3%.

Şi toate acestea se întâmplă fix atunci când toată lumea a văzut că Europa este necompetitivă pentru unele investiţii, iar România caută să îşi menţină, măcar în termeni relativi, o competitivitate fiscală. Noi mai încărcăm business-urile cu 1% sau 2% anual, doar din cauza unor obsesii guvernamentale, cum că marile companii n-ar plăti impozite suficiente.

Orice argument în sensul că aceste impozite nu ar afecta semnificativ business-urile îşi găseşte demontarea:

a) am auzit argumentul facil conform căruia o astfel de companie poate creste preţurile cu 1% sau 2%, sau le poate creşte până se încadrează la acea rată de 6% profit net, la care nu ar mai fi deranjată de un astfel de impozit minim pe cifra de afaceri.
 

De ce nu stă în picioare ideea: atunci cum facem dacă acel business este un producător, care apoi vinde unui distribuitor, apoi ajunge într-un lanţ de desfacere, iar apoi la clientul final? În cel puţin două dintre verigi, distribuitorul şi lantul de desfacere, s-ar putea ca rata de profit net să fie < 6%. Şi uite aşa, mai adaugă şi ei câte 1% sau 2% la preţul final.  În total, pe tot lanţul, s-ar putea să îţi induci o inflaţie de vreo 4-5% pe acel produs.


b) prezumţia de vinovăţie, sau argumentul conform căruia, dacă acele firme sunt nişte multinaţionale, sigur au transferat ele profitul pe undeva şi nu ştim noi. În primul rand, astfel cazuri trebuie demonstrate, dacă ANAF susţine că are această forţă instituţională. Ori noi ce facem? Pornim de la prezumţia de vinovaţie, mai bine le punem 1% pe vânzări, că nu prea ştim dacă ne driblează de nişte taxe sau nu.

Iar în al doilea rând, iată câteva exemple de companii din sectorul auto şi de componente auto, sector care generează peste 12% din PIB-ul României:

-          Grupul Bosch, cu vânzări de aproape 2 miliarde de euro în România a avut în 2021 – 2023 o rata de profit net sub 2.5%.  Dacă s-ar fi aplicat acel 1% asupra acelor cifre de afaceri, ar fi însemnat ca statul să îi ia cam 40% din profit. Iar ca să ajungă la o impozitare de 16% din profit care să echivaleze cu 1% din cifra de afaceri, Bosch ar fi trebuit să îşi crească preţurile medii de vânzare cu circa 4 procente. Oare cum ar privi managementul grupului Bosch faptul că pentru a avea o fiscalitate decentă pe profit, ar fi nevoit să îşi crească preţurile cu 4% ?

Coincidenţă sau nu, aflăm chiar despre Bosch că tocmai a anulat o investiţie de 110 milioane de euro, pe care a direcţionat-o în Polonia. Articolul din Ziarul Financiar citează acest semnal de alarmă privind impozitul absurd de 1%: ”companiile germane şi mai ales giganţii din auto au ridicat la final de 2023 un semnal de alarmă cu privire la introducerea noii taxe de 1% pe cifra de afaceri, ce a afectat marii jucători din auto. Ei explicau că statul roman a venit cu o măsură de pe o zi pe alta, în condiţiile în care deja giganţii din industria auto se confruntau cu o serie de probleme din cauza electrificării rapide a pieţei”.  

-          Hella Romania, producător de componente electronice şi sisteme de iluminat pentru industria auto, cu o cifră de afaceri de aproape 1 miliard de euro, a avut în perioada 2021 – 2023 o rată medie de profit net de 2.9%. Pe acelaşi principiu de fiscalitate primitivă, dacă s-ar fi aplicat 1% asupra acelor date financiare, ar fi însemnat ca statul să ia o treime din profit.

Grupul Renault tocmai a publicat datele financiare pe 2024: dacă dăm deoparte anumite ajustări care ţin de brandul Nissan, rata de profit net a întregului grup ar fi undeva la 2.5%

Renault a realizat la nivel internaţional venituri consolidate de 56,2 miliarde de euro, iar profitul net 891 milioane de euro (1.6%). Dacă am exclude efectul unei ajustări contabile aferente brandului Nissan, profitul net ar fi fost 1.4 miliarde euro (rată de profit net 2.5%).

Acum să vedem ce date financiare are Automobile Dacia: în 2023 a avut profit net de 529 milioane lei la o cifră de afaceri de 26 de miliarde lei, adică o rată de profit net de 2%.

Pentru 2024 nu cunoaştem deocamdată datele defalcate pe ţări, însă anul trecut a fost primul în care intrase în vigoare la noi acest 1% pe cifra de afaceri. Aplicând asta asupra lui 2023, ar fi însemnat aproape jumătate din profitul dinainte de impozit.  

Din moment ce şi grupul mare are o profitabilitate netă apropiată de România, înseamnă că este greu de făcut profit mai peste tot. Unde să mute profitul din România, aşa cum mai suspectează câte unii sau alţii, când şi la nivel de grup tot e greu să faci 2% sau 3% profit faţă de vânzări?

Nu cunosc la acest moment cum au tratat cei de la Renault această situaţie, dar ce ştiu este că în multiplele discuţii pe care factorii de decizie le au cu producătorii auto de la noi, eliminarea taxei de 1% pe cifra de afaceri este printre primele solicitări.

Similar, Ford Otosan România a avut pierdere în 2022 si 2023 , la vânzări de peste 13 miliarde de lei. Taxa de 1% i-ar fi afundat şi mai mult pe pierdere netă. Să vedem când vor public ape 2024.

În concluzie, aceste două taxe nocive, 1% pe vânzări şi taxa pe construcţii speciale ar fi bine să fie cât mai curând eliminate din fiscalitatea de la noi. Asta dacă ne dorim să fim competitivi. Ele nu au adus nimic bun din punct de vedere economic.

Pentru a nu citi în lunile următoare şi alte articole de presă despre retragerea altor investitori sau mutarea altor investiţii.

Până nu e prea târziu.

Cristian Tudorescu – consultant financiar pentru companii din economia românească