Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

Joi, 25 martie 2021, seara, Guvernul a decis o serie de noi măsuri de restricţie pentru perioada următoare în cadrul a ceea ce se numeşte contracararea noului val de Coronavirus.

După şedinţa de Guvern, care a adoptat o Hotărâre, s-a organizat o conferinţă de presă, gândită ca mijloc de a comunica opiniei publice prevederile din Document. Fiind vorba de un Document al Executivului, el a fost imediat dat publicităţii în varianta online. Deoarece nu e prea mare, textul putea fi pur şi simplu citit după şedinţa de Guvern. În niciun caz de Florin Cîţu. La dicţia sa ştirbă, exista riscul ca nici măcar cei cu atenţia proaspătă la ora 20 să nu înţeleagă nimic. Conferinţa de presă a avut însă menirea de a crea un moment de Breaking News la televiziuni. Şi a reuşit să-l creeze. Cel puţin la TVR, unde Ionuţ Cristache, văzând în conferinţa de presă un Breaking News, m-a invitat prin Skype, în cadrul emisiunii România 9, chiar la ora 9, să răspund la întrebarea: „Sunt aceste măsuri eficiente în stare să contracareze asaltul noului val?”.

Am răspuns fără să clipesc: „Evident, nu”.

Aceste măsuri sunt ceea ce poporul numeşte frecţie la un picior de lemn.

Să mă explic aici în scris mai larg şi mai coerent decât am făcut-o în intervenţia de la TVR.

Pandemia a fost şi este echivalentă prin suferinţele provocate unui al Treilea Război Mondial.

Un Război Mondial mai grav decât Războiul clasic.

În războiul clasic, suferinţele populaţiei civile erau mai mici decât cele ale populaţiei de pe front.

În Războiul numit Pandemie, nu există împărţitre a populaţiei între cei de pe Front şi cei de Acasă. Toată populaţia suferă ca populaţie civilă. Mai mult, ravagiile războiului nu depind de angajarea unei ţări de o parte şi de alta. Practic toate ţările, chiar şi cele ce şi-ar fi dorit să fie neutre, au avut şi au de suferit.

Suferinţele provocate populaţiei civile sunt mult mai multe decât suferinţele celor infectaţi, decât agonia de la ATI şi moartea.

Suferinţele populaţiei civile cuprind, alături de atmosfera de teroare tipică unui Război desfăşurat pe teritoriul naţional, restricţiile crunte impuse de Autorităţi ca măsuri de protecţie sanitară împotriva contagiunii:

De la purtarea obligatorie a măştii până la închiderea în case.

Aceste măsuri au fost şi sunt luate pentru a limita contagiunea.

Eficienţa lor – limitarea contagiunii – nu depinde nici de amploarea lor, nici de sancţiunile date celor care nu le respectă, nici de folosirea Presei pe post de Miliţian cu bulan şi ţignal. Depinde de conştiinţa Populaţiei că numai respectîndu-le se va limita contagiunea şi prin urmare mulţi cetăţeni vor fi scutiţi de suferinţele provocate de infectare. Istoria ne dovedeşte că nici o măsură decisă de autorităţi n-are eficienţă dacă populaţia trebuie să le respecte nu din convingerea că astfel evită un Pericol, ci din teroarea sancţiunilor impuse de autorităţi. Mai ales în cazul românilor, s-a dovedit în chip spectaculos că sancţiunile nu duc la respectarea măsurilor. Românii au uimitoarea capacitate de a fenta măsurile prin o mie şi una de mijloace. A fost principala cauză pentru care la noi dictaturile au eşuat în atingerea scopurilor lor, pentru că au dat naştere la situaţii tipic caragialiene.

Conştiinţa că măsurile trebuie respectate depinde crucial de felul în care Autorităţile ştiu şi pot să le prezinte poporului ca rezultat fatal, dar nedorit al existenţei unui Pericol. În primele luni ale Pandemiei, măsurile au avut eficienţă pentru că proclamarea stării de urgenţă a creat o atmosferă excepţională, la nivelul întregii ţări. O atmosferă de Război, chiar dacă Războiul n-a fost declarat.

Măsurile decise joi seara sunt dictate, potrivit autorităţilor de realitatea unei bruşte înrăutăţiri a situaţiei sanitare sub puterea noului val al Pandemiei. Numai că ele, deşi drastice, n-au reuşit să creeze necesara stare de nelinişte naţională.

Pentru că:

1) Populaţia n-a fost pregătită psihologiceşte pentru declararea stării de Pericol. Până acum atmosfera întreţinută de Guvern, de preşedinte, a fost una de relaxare psihologică. În numeroase rânduri, premierul şi preşedintele au minimalizat pericolul noului val. Asta, în condiţiile în care, peste tot în Europa, liderii au dat mesaje neliniştitoare.

2) Testările sunt în continuare puţine. Şi puţine fiind, numărul de infectări e mic. Experienţa de până acum ne arată că un factor important în crearea atmosferei de pericol îl reprezintă creşterea urieşească a cifrei de infectare.

3) Atmosfera de la conferinţa de presă de la Guvern n-a avut menirea de a dezvălui îngrijorarea Guvernanţilor. În deschiderea Conferinţei a vorbit Florin Cîţu. Nici o urmă de îngrijorare în discursul său. Deşi şedinţa de Guvern a fost dedicată aspririi măsurilor, premierul s-a consacrat prezentării idilice a realităţii. Printre argumentele necesităţii de a se respecta măsurile, Florin Cîţu a invocat şi faptul că astfel vaccinarea va merge mai bine. A zis şi el ce i-a venit la gură! Numărul mare de participanţi, veselia lor neghioabă, cufundarea în amănunte inutile au lăsat impresia unui moment de rutină, ceva, gen Hai s-o facem şi pe asta, deşi noi chef n-avem să stăm aici când am putea fi acum la o bere.

4) Starea de urgenţă e în sine un factor de luare în serios a măsurilor.

Declarată de preşedinte printr-un Mesaj adresat naţiunii, ea transmite rapid un mesaj de îngrijorare naţiunii chiar prin simplul fapt că decizia e asumată la cel mai înalt nivel al Autorităţii.

Preşedintele Klaus Iohannis a evitat declararea stării de urgenţă, deşi măsurile de joi seara stau sub semnul acestora.

Şi asta deoarece în ultimele luni el a negat categoric posibilitatea ca la un moment dat să declare Stare de urgenţă. Starea de urgenţă ar fi dus şi la măsuri unitare la nivel naţional, creând atmosfera de Primejdie. Măsurile de acum introduc acum introduc un criteriu după care se vor lua măsuri mai aspre sau mai blânde:

Incidenţa cumulată în ultimele 14 zile.

Lăsând la o parte faptul că indicatorul respectiv e calculat de Autoritate (e la îndemîna măsluirii) prezenţa sa în mesajul transmis populaţiei a făcut praf şi pulbere Atmosfera de îngrijorare.

N-am auzit până acum ca Apocalipsa să depindă de o cifră care trebuie calculată de autorităţi.

Apocalipsa e pur şi simplu Apocalipsă.

Măsurile luate de Guvern împotriva noului val lasă impresia unei Apocalipse funcţionăreşti.