Pentru că energia, mai ales elec­tricitatea şi gazele, s-a scumpit mult şi rapid, un număr tot mai mare de fabrici îşi reduc sau chiar opresc producţia în economiile mari europene. În Germania, acest lucru a devenit deja o tendinţă pe care guvernul o consideră „alarmantă“ deoarece reflectă nu doar o restructurare, ci şi o ruptură în chiar structura industriei.

Şi în Franţa companii din industrie cu consum intensiv de energie, cum este pro­ducţia de sticlă, au anunţat închiderea fabri­cilor. Cei mai mari producători de zahăr, din contră, vor să grăbească debutul sesonului 2022, dar aceasta de teamă că mai spre iarnă energia va fi raţionalizată.

Fabricile europene se adaptează cum pot crizei de energiei şi preţurilor în creştere. Unele îşi diversifică sursele de electricitate, foc şi căldură sau îşi adaptează instalaţiile pentru a funcţiona cu combustibili alternativi precum păcura.

Mai ales companiile germane din in­dustria chimică sunt nevoite să facă aşa din cauza dependenţei de gazele ruseşti, aflate acum în centrul crizei energiei din UE. Însă multe alte fabrici nu au găsit altă soluţie decât să scoată utilajele din priză şi să stingă furnalele pen­tru a face economie la energie sau în speran­ţa că vor veni vremuri mai bune.

În Germania, cea mai puternică asocia­ţie de lobby pentru in­dustrie, BDI, a anunţat prin intermediul preşe­din­te­lui Siegfried Russwurm că în acest sector consumul de gaze naturale a scăzut cu 21% în iulie, faţă de aceeaşi lună a anului trecut, scrie Financial Times.

„Dar aceasta nu ţine de creşterea efi­cienţei, ci de un declin dramatic al producţiei. Nu este vorba de un succes, ci de extinderea unei probleme masive“, a explicat Russwurm. El a precizat că preţul electricităţii pentru 2023 a depăşit 700 de euro pe MWh, nivel de 15 ori mai mare decât cel din ultimii ani. „Pentru multe companii mediul este deja sau va deveni în curând toxic.“ Russwurm a mai spus că problema afectează companii mari şi mici deopotrivă, inclusiv celebrele IMM-uri „Mittelstand“, coloana vertebrală a industriei manufacturiere germane. BDI, ca organizaţie de lobby pentru patronat, emite a­desea avertismente apocalipti­ce în vremuri de criză.

Ministrul economiei Robert Habeck apre­ci­ază că unul din a­vantajele competi­tive ale industriei ger­mane, energia din gazele ruseşti ieftine, „nu se va în­toarce prea cu­rând, poate nicio­da­tă“. De aceea, unii analişti îşi pun între­ba­rea dacă nu cumva companiile germane vor pleca din ţară în căutare de energie ieftină şi îşi vor lua fabricile cu ele. În Franţa, Gazprom a ameninţat că va opri exporturile de gaze către compania energetică Engie deoarece acesta nu a plătit.

Moscova a cerut Gazprom să ceară plata în ruble, ceea ce multe state din UE consideră că este un şantaj.

Oficialităţile franceze, ca de altfel şi altele din Europa, le-au cerut oa­menilor şi com­paniilor să facă economie la gaze şi electrici­tate şi să se pregătească de posibilitatea raţio­nalizării energiei în sezonul rece. Pro­ducăto­rul francez de sticlă Duralex a anunţat săptă­mâna trecută că îşi va închide furnalele pe

1 noiembrie pentru cel puţin patru luni din cauza costurilor prea mari cu energia. Angajaţilor li se va scurta programul de lucru. Cât timp furnalele vor sta oprite, compania va putea vinde din ce are pe stoc.

Premierul Elizabeth Borne a avertizat companiile din industrie că s-ar putea să fie for­ţate să reducă consumul de energie la iarnă.

Analiştii spun că şi alţii vor face ca Duralex. Un exemplu aproape sigur este BAM (Business-Alu Masué), care produce (topeşte) aluminiu pentru industria auto. Facturile la electricitate ale uzinelor franceze au crescut de 10 ori de la începutul anului.

În Spania, gigantul din industria siderurgică ArcelorMittal a anunţat că din cauza energiei prea scumpe nu va reporni, aşa cum plănuia, uzina din Bilbao. De asemenea, producătorul de hârtie Saica îşi va închide trei din cele patru fabrici pe care le ale în Spania deoarece „gazele s-au scumpit cu 300% în doar opt luni“. Şi Michelin şi-a pus pe pauză producţia acolo, dar şi alte companii industriale, precum Pamesa, producător de ceramică, şi Ferroglobe, care fabrică aliaje speciale.

Dacă situaţia continuă aşa, mii de oameni vor fi disponibilizaţi, iar Spania este o economie în care şomajul devine repede o problemă. În Italia, producătorul de ceramică Ceramiche Noi caută soluţii pentru a consuma mai puţină energie fără a reduce activitatea. Una este de a modifica programul de lucru astfel încât activitatea cea mai intensă să coincidă cu perioada din zi când consumul de electricitate este cel mai mic, iar preţurile sunt la cota cea mai de jos. Astfel, munca este în toi la primele ore de lumină ale dimineţii. Directorii întreprinderii spun că facturile la întreţinere au crescut cu 1.000% şi de aceea a găsi soluţii şi a nu sta la mila guvernului este cel mai important pentru afacere.