Ho Kwon Ping, co-fondatorul şi preşedintele grupului hotelier Banyan Group, a crescut fără vise prea mari pentru antreprenoriat şi lumea afacerilor. În tinereţe a lucrat ca şi jurnalist, departe de banii pe care familia sa îi controla printr-un ecosistem de business. Totul s-a schimbat în 1984, după moartea tatălui său, când a preluat afacerile cu probleme ale familiei şi a folosit banii rămaşi pentru a investi într-o mină abadonată. Pe terenul minei avea să apară mai târziu unul dintre cele mai puternice lanţuri hoteliere din Asia, estimat la 200 mil. dolari, al cărui fondator controlează azi o avere de peste 340 mil. dolari, scrie CNBC.

„Am proiectat primul hotel şi am reuşit să convingem o companie tailandeză să îl administreze. Al al doilea hotel a fost gestionat de Sheraton, apoi a venit al treilea şi al patrulea, iar povestea merge mai departe până astăzi. Totul a pornit de la o bucată de plajă şi o mină abandonată de care toţi s-au ferit să o administreze şi să facă ceva cu ea”, spune Ho Kwon Ping.

Deşi succesul său este răsunător, omul de afaceri a admis de multe ori că n-a fost cel mai bun gestionar al averii familiei şi a contribuit la înrăutăţirea perspectivelor financiare ale familiei printr-o serie de pariuri total neinspirate.

„Aveam între 10 şi 12 afaceri diferite, de la construcţii la contracte de producţie de televizoare... chiar şi pantofi Adidas şi aşa mai departe, toate sub presiunea contractelor. Am realizat mai târziu că producţia şi vânzarea pe bază de contracte nu sunt o soluţie pe termen lung. Trebuie să poţi avea clienţi în mod continuu şi deci trebuia să găsim o soluţie nouă”, povesteşte omul de afaceri.

După mai multe eşecuri majore şi lecţii în gestionarea afacerilor de familie, Ho a avut o revelaţie - mai degrabă decât să gestioneze o „ciorbă de afaceri”, dorea să se concentreze pe construirea propriului său brand.

În 1994, staţiunea de lux emblematică a grupului, „Banyan Tree Phuket”, şi-a deschis porţile, incluzând primul Banyan Tree Spa - un nume inspirat de perioada petrecută de Ho împreună cu soţia sa în Banyan Tree Bay din Hong Kong.

„Inovaţia nu cade din cer... a fost un răspuns la o nevoie”, a spus el.

În 2006, Banyan Tree Holdings Limited a debutat la Bursa din Singapore, iar în 2024, Banyan Group a fost lansat ca un brand care să înglobeze toate celelalte proiecte de business.

Ho nu s-a ferit să vorbeasc de tinereţea s-a şi de felul în care a au arătat evenimentele care l-au format.

Tinereţea sa a fost în mare parte definită de un zel puternic pentru activismul social.

În timp ce îşi pregătea diploma de licenţă la Universitatea Stanford, la începutul anilor 1970, el a protestat împotriva războiului din Vietnam.

S-a alăturat şi altor proteste din campus - în special, unuia împotriva inventatorului şi fizicianului american William Shockley, care în cele din urmă i-a adus suspendarea din instituţie.

„Am fost dat afară din cauza participării mele la Black Students Union, un protest pe care l-au organizat împotriva unui tip pe nume William Shockley, care a câştigat Premiul Nobel pentru crearea semiconductorilor, dar care avea şi o părere ciudată despre eugenie. El a scris mai multe cărţi în care spunea că persoanele de culoare ar trebui sterilizate”, a declarat Ho.

Ca urmare, Ho a fost judecat de o comisie judiciară din campus şi găsit vinovat de suprimarea libertăţii academice, ceea ce a dus la suspendarea sa din universitate. Ulterior, Ho a decis să părăsească Stanford şi s-a întors în Singapore, unde şi-a dus la capăt serviciul militar şi şi-a reluat studiile universitare.

„A trebuit să încep de la zero şi era foarte plictisitor, aşa că am început să scriu ca jurnalist independent pentru o revistă acum dispărută numită Far Eastern Economic Review. Am început să scriu despre politica din Singapore, ceea ce guvernului nu i-a plăcut. Aşa că am fost închis în baza Legii privind securitatea internă pentru că eram considerat comunist.” mai spune omul de afaceri.

Asta se întâmpla în 1977, iar el a fost izolat în timpul celor două luni de închisoare - o perioadă pe care o descrie ca fiind „înfricoşătoare, singuratică, deprimantă şi de reflecţie”.

După eliberare, Ho s-a reîntors la revistă şi s-a mutat la Hong Kong împreună cu soţia sa, Claire Chiang. Tinerii căsătoriţi s-au mutat într-un mic sat de pescari de pe insula Lamma, numit Yung Shue Wan, care se traduce prin „Banyan Tree Bay”.

„Nu eram plătit foarte bine, aşa că nu-mi puteam permite să locuiesc în Hong Kong sau Kowloon ... aşa că nu am avut de ales decât să locuim pe insula Lamma. Deşi nu eram bogaţi ... am trăit trei ani foarte frumoşi acolo.”

Ho s-a născut în Hong Kong şi şi-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei şi adolescenţei în Thailanda, înainte de a se muta în Singapore. Tatăl său, Ho Rih Hwa, a fost un om de afaceri care a co-fondat Thai Wah Public Company şi a condus Wah Chang Group, conglomerate cu operaţiuni în întreaga Asie. În 1981 tatăl său suferă un AVC, Ho, care era fiul cel mai mare al familiei preia responsabilităţile tatălui şi începe să îşi facă planuri de investiţii care culminează după ani de eforturi într-un gigantic lanţ hotelier care controlează 12 branduri globale, peste 80 de resorturi şi hoteluri, centre de spa şi reşedinţe care se sunt răspândite în 20 de ţări.