CD Projekt (simbol bursier – CDR), compania care se află în spatele seriei de jocuri The Witcher, a ajuns la o valoare bursieră de 30,6 miliarde de zloţi (6,7 mld. euro) şi a depăşit cea mai mare companie listată la bursa de la Varşovia – banca PKO Bank Polski, cea mai mare instituţie de credit din Polonia, deţinută de stat, care are o capitalizare de 28,35 miliarde de  zloţi (6,25 mld. euro), potrivit datelor agregate de ZF săptămâna trecută.

Compania poloneză a dat lovitura cu trilogia de jocuri The Witcher, care are la bază seria de cărţi cu acelaşi nume scrisă de polonezul Andrezj Sapkowski şi care a început să fie ecranizată anul trecut de gigantul de streaming Netflix. Succesul lui The Witcher a fost evident însă chiar de la lansare: în primul semestru ajunsese la venituri de peste 121 de milioane de euro şi un profit net de 56 de milioane de euro. Lansarea celei de-a treia ediţii a jocului i-a transformat pe polonezii de la CD Projekt în singura companie din Europa care a intrat în topul global al companiilor din domeniu în funcţie de vânzări, luptându-se astfel cu giganţi precum Electronic Arts sau Warner Bros.Business MAGAZIN a vizitat în urmă cu câţiva ani birourile companiei şi a aflat povestea proiectului chiar de la fondatorii acestuia.

Scriam atunci că pentru o persoană mai puţin familiarizată cu cele mai noi tendinţe în gaming, altele sunt detaliile care contează. Sediul CD Projekt este unul dintre acestea. Aflat în Varşovia, acesta nu este o clădire din oţel şi sticlă, ci una mai degrabă ce aduce aminte de fostul bloc sovietic.

Înăuntru însă, capitalismul şi inovaţia sunt cât se poate de vizibile – spaţii largi se îmbină cu pereţii roşii şi cei cu tapet ce imită cărămida, în clădire există o scenă unde câţiva din angajaţii companiei cântă ocazional, mai sunt o cameră medievală, un hol unde premiile, copertele de revistă şi fotografiile – printre care şi a lui Barack Obama, care a primit un exemplar al The Witcher la vizita sa în Polonia din 2011 de la prim-ministrul Donald Tusk – sunt expuse alături de personajele jocului.

În majoritatea birourilor se află fructe proaspete, iar în bucătăria angajaţilor se află doar mâncare vegetariană şi peşte – deoarece unul dintre fondatorii CD Projekt, Marcin Iwinski, este vegetarian. Povestea CD Projekt a început similar cu cea a celor mai multe companii din industria software-ului românesc, după cum a povestit Michal Platkow, directorul de comunicare al companiei, în timpul turului sediului: doi tineri pasionaţi de soft au început, la 20 de ani, o afacere într-un apartament. În 1994, Iwinski şi Michal Kicinski au început să vândă CD-uri cu jocuri ale companiilor vestice fără licenţă în piaţa din Varşovia. Aveau doar 2.000 de dolari şi un computer. Treptat, au trecut spre vânzarea jocurilor cu licenţă şi, în cele din urmă, s-au orientat către dezvoltare de joc. CD Projekt a devenit astfel prima companie care lucra direct cu companiile vestice pentru a localiza jocurile din Polonia şi a început să angajeze chiar şi actori celebri care să dubleze dialogurile din jocurile populare, oferind astfel marilor jucători din industrie ceva din ceea ce nicio altă companie nu putea oferi. Compania şi-a asigurat drepturile de distribuţie pentru hituri globale precum Diablo II şi Baldur’s Gate, iar lista partenerilor s-a îmbogăţit cu nume precum Cryo, Konami, Microsoft, Sega şi Ubisoft.

Problemele financiare cu care se confrunta principalul lor colaborator, compania Interplay, pentru care au realizat localizarea jocului Baldur’s Gate, i-au determinat să ia în considerare dezvoltarea propriului joc. Au achiziţionat drepturile pentru The Witcher – cartea scrisă de autorul polonez Andrzej Sapkowski – şi, în 2002, au pus bazele celei de a doua companii a grupului, CD Projekt Red (în 2011, cele două companii au fuzionat), iar în 2003 studioul a început să lucreze la primul role playing game, în lumea Vrăjitorului lui Andrzej Sapkowski. La un cost de 20 milioane de zloţi (peste 47 de milioane de euro), The Witcher a fost cel mai costisitor joc dezvoltat în Polonia. Dezvoltarea primului joc a durat cinci ani şi a implicat aproximativ 100 de persoane, incluzând nume precum Tomasz Bagiński (nominalizat la un premiu al Academiei pentru filmul său scurt The Cathedral), Przemyslaw Truściński (animator celebru) şi Vader (una dintre cele mai cunoscute formaţii de heavy metal poloneze).

The Witcher – White Wolf a avut premiera în 2007, devenind un hit comercial – doar în Polonia s-au vândut 35.000 de exemplare în numai trei zile de la lansare, în timp ce vânzările la nivel mondial au trecut de 2 milioane de unităţi. Odată cu lansarea celei de a doua francize, în 2011, Assassins of Kins, numărul de unităţi vândute a depăşit 10 milioane. În 2008, polonezii şi‑au lansat şi propria platformă de distribuţie digitală la nivel global, gog.com, axată atât pe distribuţia propriilor jocuri, cât şi pe publicarea jocurilor clasice de PC adaptate la sistemele de operare moderne.

Mare parte din tot ce ţine de joc – de la realizarea sunetului, prin muzică scrisă şi compusă în cadrul companiei, până la  activităţi de publishing – şi mare parte din marketing sunt realizate tot în cadrul companiei, echipele dedicate acestor activităţi lucrând cot la cot cu dezvoltatorii. Numărul total al angajaţilor este de peste 400, aproximativ 250 fiind dezvoltatori, iar ei provin din toată lumea. Compania a adoptat limba engleză în companie pentru ca echipele să funcţioneze.

În Polonia, Vrăjitorul este printre cele mai conoscute serii de cărţi: romanele şi povestirile lui Andrzej Sapkowski prezintă aventurile unui monstru pe jumătate mutant vânător, numit Geralt, prima povestire a autorului fiind publicată în Polonia în 1986. Deşi cartea nu este foarte cunoscută în afara graniţelor ţării, jocul a ajuns să se vândă în procent de 95% în afara Poloniei – The Witcher ajunge în peste 100 de ţări, printre cele mai importante pieţe fiind Statele Unite ale Americii, Anglia, Germania, Franţa, iar downloadul digital se poate face chiar şi în Vatican.

Dacă despre majoritatea jocurilor de acest tip aprecierile se leagă de faptul că  generează foarte multă adrenalină, The Witcher este prezentat ca un joc foarte bine scris. Cel care a scris scenariile, Jakub Szamalek, a publicat anterior romane de acţiune. A hotărât să se mute în industria jocurilor când lucra la doctoratul lui şi ajunsese să petreacă opt ore pe zi la bibliotecă. CD Projekt avea nevoie de un scriitor, aşa că s-a angajat în companie. Potrivit lui, scenariul are dimensiunea câtorva cărţi dat fiind faptul că, pe lângă linia generală a poveştii, trebuie să creeze şi liniile secundare ale acestuia, pentru diferitele opţiuni alese de un jucător, cât şi pentru dialogurile din joc. Pentru a ilustra multitudinea de scenarii, e suficient să ne gândim la cele 36 de sfârşituri diferite pe care le are jocul.

Echipa pe care o conduce trebuie să se asigure că jocul funcţionează în toate combinaţiile posibile, având grijă să se ferească de repetivitate, pentru că asta l-ar plictisi pe jucător. Astfel, atenţia la genul acesta de detalii a adus durata de producţie a celui de-al treilea joc The Witcher la trei ani şi jumătate. Planul pe termen lung al CD Projekt Red este să se numere printre primii trei dezvoltatori din lume şi să administreze două dintre cele mai bine vândute francize de jocuri video la nivel global.