Dacă toată lumea din lume ar consuma aceeaşi cantitate de combustibil, hrană, haine şi materiale de construcţie ca europenii, am avea nevoie de 2,8 planete Terra pentru a putea supravieţui. Dacă toată lumea ar avea acelaşi stil de viaţă ca americanii, ar fi nevoie de cinci planete Pământ. Cert este că nu există un echilibru între câştigarea şi cheltuirea banilor, şi că în continuare trăim nesustenabil. Există însă o idee inedită care ar putea să aducă o soluţie: să lucrăm mai puţin, încetinind astfel economia globală şi reducând nevoia aparent nesfârşită de a consuma mai multe resurse. Este însă acest posibil şi ar salva cu adevărat lumea?

Schimbarea obiceiurilor noastre de muncă la scară globală presupune o sarcină monumentală. Americanii de rând lucrează 44 de ore pe săptămână şi primesc doar 10 zile de vacanţă. În China, săptămâna de lucru cu 72 de ore şi 6 zile este comună. În Japonia se lucrează atât de multe ore, încât există chiar şi un cuvânt pentru „moarte prin suprasolicitare”: karōshi.

Cu toate acestea, într-o analiză de la Universitatea din Massachusetts, Amherst susţine că „a lucra mai puţin este bine pentru mediu”. El subliniază că, dacă am petrece cu 10% mai puţin timp lucrând, amprenta noastră de carbon ar fi redusă cu 14,6%, în mare parte din cauza drumurilor spre muncă şi a ambalajelor alimentare pe care le folosim în pauze. Prin urmare, o zi întreagă de muncă în minus, săptămânal, ne-ar reduce amprenta de carbon cu aproape 30%.

Există însă două categorii care se contrazic cu privire la varianta de a salva lumea muncind mai puţin: cei care cred că salariile noastre pot rămâne aceleaşi, iar economiile pot continua să crească cu o reducere modestă a programului de lucru şi îmbunătăţirea tehnologiei şi a eficienţei energetice, şi cei care consideră că numai prin reducerea salariilor şi a zilelor de lucru, putem ajunge la emisii nete de carbon nete până în 2050.

Ideea săptămânii de lucru mai scurte şi a sustenabilităţii începe să capete tracţiune. Anul trecut, aproape un milion de muncitori germani din domeniul metalurgiei au câştigat dreptul la o săptămână de lucru de 28 de ore (în scădere de la 35 de ore), în timp ce Partidul Laburist din Marea Britanie a cochetat cu ideea implementării la nivel naţional a săptămânii de lucru de patru zile.

Cu toate acestea, întrebarea care se ridică este dacă nu cumva, cu un loc de muncă de patru zile şi un salariu de cinci zile, nu există pericolul ca în loc să rămânem acasă să gătim mâncare ecologică în noua noastră zi liberă, să creştem de fapt consumul: mai multe cumpărături, mâncare şi vacanţe de scurtă durată? Unii spun că da, şi că singura modalitate de a reduce consumul este de a avea bani mai puţini: primesc o săptămână de patru zile, dar şi un salariu de patru zile. Această scădere reprezintă un argument economic de-a dreptul radical. Produsul intern brut (PIB) a evoluat încă din anii 1930 ca mijloc de măsurare a succesului nostru economic. Cu toate acestea, pe o planetă cu resurse finite, o creştere nesfârşită a fost privită întotdeauna ca o eroare în cod.