Oraşele trebuie construite pentru oameni, nu pentru maşini, spune urbanistul Lior Steinberg. În opinia sa, oraşele trebuie reorganizate astfel încât prioritatea să devină oamenii.  Trebuie create reţele de piste de biciclete sigure, să fie îmbunătăţit transportul public şi să fie introduse zone fără maşini în centrul oraşelor. Pentru a realiza acest lucru, trebuie construite aşezări cu utilizare mixtă, care să reducă necesitatea călătoriilor lungi.

De departe, cred că cea mai mare problemă cu care se confruntă oraşele - şi care afectează locul în care oamenii aleg să locuiască şi chiar modul în care votează - este lipsa de locuinţe la preţuri accesibile. Oraşele sunt populare pentru că oferă oportunităţi extraordinare: locuri de muncă, de întâlnire, de vizitare şi o viaţă de calitate. Dar din cauza acestei popularităţi şi a faptului că nu am construit suficiente locuinţe, preţul locuinţelor creşte vertiginos”, este de părere urbanistul Lior Steinberg, co-fondator al Humankind, o agenţie dedicată schimbărilor urbane, cu sediul la Rotterdam. Construim prea încet şi nu suficient, iar cartierele pe care le construim nu sunt grozave.

Creăm cartiere rezidenţiale cu o densitate scăzută a populaţiei şi zone industriale întinse, ceea ce duce la dependenţa de maşini pe scară largă. „În loc să avem mai multe locuinţe, avem mai multe blocaje în trafic şi mai multă poluare a aerului. Prin urmare, trebuie să ne dublăm eforturile pentru a construi oraşe în moduri care ştim că funcţionează: locuinţele nu ar trebui să fie izolate, ci integrate cu magazine, servicii şi spaţii publice care fac viaţa mai plăcută”, spune urbanistul olandez. Străzile ar trebui să fie pline de viaţă, sigure, circulabile şi uşor de parcurs cu bicicleta. Este dificil de realizat, deoarece este mai complicat decât să construieşti doar case izolate, dar este singura cale de urmat, punctează Lior Steinberg.

În opinia sa, în ceea ce priveşte mobilitatea urbană durabilă, nordul şi vestul Europei sunt în frunte. Acestea au investit masiv în transportul public, mersul pe bicicletă şi pe jos. Ele construiesc noi cartiere care reflectă aceste priorităţi. „Dar nu trebuie să ne uităm doar la nordul şi vestul Europei. Oraşele din sudul Europei fac şi ele lucruri extraordinare. Barcelona, de exemplu, a creat Superblocks, care promovează mersul pe jos, îmbunătăţesc spaţiile publice şi reduc utilizarea maşinilor”, punctează urbanistul olandez. Tot el adaugă că şi Europa Centrală şi de Est are, de asemenea, câteva exemple excelente de dezvoltare urbană durabilă: multe oraşe din întreaga lume ar trebui să fie invidioase pe sistemele de transport public din Varşovia, Budapesta şi Praga. „Aşadar, putem învăţa de la oraşele din nord, vest, sud şi est.”

Întrebat care este oraşul său preferat, spune că nu poate indica o anume urbe – „a întreba un urbanist care este oraşul său preferat este ca şi cum i-ai cere unui părinte să îşi aleagă copilul preferat! Există atât de multe lucruri pe care le iubesc la diferite oraşe, iar din fiecare învăţ şi mă inspir. Un oraş care mi-a schimbat modul de a privi oraşele este Groningen, din nordul Ţărilor de Jos.” Concret, Groningen i-a arătat că un oraş de 200.000 de locuitori, mai mic decât Galaţiul, poate deveni cu adevărat un loc agreabil pentru locuit şi vibrant. Înainte să se mute la Groningen, povesteşte el, credea că doar oraşele mari îl pot emoţiona. Dar traiul în acest oraş mic i-a schimbat părerea. „Mi-a arătat că, prin proiectarea unui oraş cu străzi pe care se poate merge pe jos şi pe care se poate merge cu bicicleta, cu spaţii publice minunate şi cu multe opţiuni pentru ca întreprinderile să prospere, se poate crea un loc plăcut în care să trăieşti.”

Cât priveşte ţările şi oraşele care iau măsuri eficiente pentru o dezvoltare sau modificare urbană care pun oamenii pe primul loc, urbanistul olandez dă exemplul capitalei Franţei. Parisul are acum peste 1.100 km de piste pentru biciclete, faţă de doar 200 km în 2001. Aproximativ 30% din călătoriile localnicilor din Paris sunt efectuate cu bicicleta, faţă de 5% în 2019. Între 2001-2018, călătoriile cu maşina în oraş au scăzut cu 60%.

„Cu proiectul nostru Happy Streets din Rotterdam, am reuşit să transformăm peste noapte mai multe străzi din oraş şi să introducem noi piste de biciclete şi spaţii publice mai bune. Ideea a fost simplă: în loc să aşteptăm o renovare de amploare, am vopsit pistele de biciclete cu o culoare galbenă”, afirmă Lior Steinberg. În plus, au fost înlocuite locurile de parcare cu spaţii verzi unde oamenii pot sta şi se pot relaxa. Şi a măsurat, împreună cu universitatea locală, efectele asupra străzii. Deloc surprinzător, străzile au devenit mult mai frumoase şi mai sigure atunci când au fost introduse pistele pentru biciclete, iar proprietarii de magazine păreau să fie mulţumiţi de schimbare.

Acesta este un bun exemplu, spune urbanistul olandez, că schimbările urbane se pot întâmpla foarte repede – „în Rotterdam, am reuşit să transformăm o stradă în câteva zile. Din punct de vedere fizic, nu durează atât de mult pentru a face schimbarea. Ai putea construi o pistă pentru biciclete peste noapte. Efectele, desigur, durează mai mult - oamenii au nevoie de timp pentru a se obişnui cu noua dinamică de pe străzi, dar schimbarea fizică în sine se poate face rapid. Evident, nu puteţi construi o staţie de metrou peste noapte, dar cu siguranţă puteţi crea străzi fără maşini şi prietenoase cu bicicleta într-un timp foarte scurt.”

Străzile ar trebui să fie pline de viaţă, sigure, circulabile şi uşor de parcurs cu bicicleta. Este dificil de realizat, deoarece este mai complicat decât să construieşti doar case izolate, dar este singura cale de urmat.

Lior Steinberg, urbanist şi co-fondator al Humankind

Fiecare proiect de modificare urbană, spune Lior Steinberg, este diferit, deoarece oraşele sunt „atât de complicate şi diverse. Dar dacă vorbim despre ceva precum reproiectarea unei străzi sau a unei pieţe, de obicei se începe cu o formă de participare a cetăţenilor - întrebându-i pe oamenii care locuiesc şi vizitează zona ce doresc de la acest spaţiu. De aici, se iau în considerare lecţiile învăţate şi diferitele agende care intră în joc, cum ar fi nevoia de îmbunătăţire a drenajului apei, mai multă verdeaţă sau siguranţa traficului. Apoi le combinaţi cu nevoile locuitorilor pentru a schiţa un nou viitor pentru zonă. Odată ce aveţi planul, trebuie să îl prezentaţi diferitelor părţi interesate şi să obţineţi acceptul acestora.” În următoarea fază, se trece la proiectarea detaliată şi tehnică, implicând ingineri, arhitecţi, specialişti juridici şi nu numai. În cele din urmă, demarează construcţia. Un alt factor important în aceste proiecte este bugetul. „Aspectul financiar este adesea un punct de plecare cheie - de câţi bani dispuneţi pentru a face schimbarea? Într-un fel, este ca şi cum aţi construi o casă: mai întâi, vă gândiţi la ceea ce aveţi nevoie, apoi faceţi o schiţă, contactaţi persoanele potrivite şi supravegheaţi întotdeauna bugetul.”

Cât priveşte părerea sa despre oraşele din România, spune că a fost o singură dată în România şi a vizitat doar Bucureştiul, timp de câteva zile şi i-a plăcut foarte mult. Dar ceea ce i s-a părut interesant a fost că mulţi localnici îl tot întrebau: „Ce faci în Bucureşti?”; ei susţineau că alte părţi ale României sunt mult mai frumoase. „De obicei, atunci când vizitezi o capitală, oamenii nu te încurajează să explorezi şi alte părţi. Sunt atât de mândri de propriul lor oraş. Dar în Bucureşti a fost diferit. Aşa că sper să am ocazia să vizitez şi alte oraşe din România în curând”, conchide Lior Steinberg.   

CARTE DE VIZITĂ

1. Lior Steinberg este urbanist şi co-fondator al Humankind, o agenţie dedicată schimbărilor urbane, cu sediul la Rotterdam (Olanda).

2. Spune despre sine că ajută oraşele să privească dincolo de funcţionalitate şi să planifice spaţii urbane care îi fac pe oameni să zâmbească. Toate proiectele pe care le derulează au un singur lucru în comun: creează oraşe care pun oamenii pe primul loc.

3. Fiind un entuziast al lui Jane Jacobs şi fan al spaţiilor publice deosebite, Lior are misiunea de a îmbunătăţi viaţa oamenilor care locuiesc la oraş, punând accentul pe intervenţiile locale inovatoare şi pe includerea locuitorilor în planificarea urbană.