În momentul de faţă găsim la rafturi zeci de produse care promit să împrospăteze gura oamenilor: pastă de dinţi, apă de gură sau gumă. Toate aceste produse au un lucru în comun: aroma de mentă, scrie Vox.

"Ideea că menta înseamnă prospeţime este doar o iluzie. Defapt, este un triumf al publicităţii", a spus Rachel Weingarten, istoric.
Utilizarea mentei pentru împrospătarea respiraţiei este o practică modernă. În trecut, alte plante şi substanţe erau folosite pentru a îndulci respiraţia oamenilor. În timpul imperiului Roman menta era folosită pentru a trata 41 de boli diferite, însă nu şi pentru împrospătarea respiraţiei. De asemenea, la sfârştul anilor 1700, un medic dentist francez, Julien Botot, a realizat apa de gură modernă, un fluid care conţinea micsandră, ghimbir, scorţisoară dar nu şi mentă.

La începutul anilor 1800 periajul pe dinţi a devenit o normă în Statele Unite şi Europa, însă oamenii nu foloseau mentă pentru asta, ci o pastă mixată cu diferite ierburi. 

Creatorul Pepsodent, pastă de dinţi, este responsabil pentru crearea obiceiului americanilor de spălare pe dinţi în fiecare zi. El a dorit să le inducă oamenilor o stare de bine atunci când se spală pe dinţi şi de aceea a adăugat în compoziţie uleiul de mentă, care lăsa în gură o senzaţie înţepătoare.

Astfel de fiecare dată când oamenii se spălau aceştia erau răsplătiţi cu acea senzaţie.

La scurt timp, senzaţia a fost asociată cu prospeţimea. Uleiul de mentă face ca gura să se simtă mai rece şi proaspătă, dar, în esenţă, nu curăţă nimic.

Mai târziu, o altă companie americană, Listerine, a făcut acelaşi lucru şi a introdus în apa de gură mentolul, un element chimic care produce acelaşi efect ca şi menta. În plus, Listerine a lansat o companie de publicitate agresivă care încuraja spălatul pe dinţi. Campania a avut un succes enorm şi vânzările Listerine au explodat.

Astfel chiar şi în prezent menta este asociată senzaţia de prospeţime şi combaterea respiraţiei urât mirositoare.