Transformarea cunoştinţelor teoretice în practică a fost pentru un absolvent de Automatică şi Calculatoare punctul de plecare pentru un proiect pentru care pare să nu existe graniţe – nici geografice, dar nici când vine vorba de potenţialul de business. Cum plănuieşte o tânără echipă din România să revoluţioneze industria spaţială şi să facă spaţiul mai accesibil pentru sateliţii de mici dimensiuni?

SPACE a luat naştere în 2019, an în care actualul CEO, Marius Trifu, a înfiinţat o organizaţie nonguvernamentală dedicată studenţilor care îşi doresc să aibă parte de contexte practice. Un an mai târziu, a apărut conceptul din spatele actualului start-up bazat pe servicii de lansări orbitale dedicate exclusiv nanosateliţilor, iar ONG-ul poartă actualmente denumirea de STUDENTS 2SPACE. „Într-o lume guvernată doar de lansatoare orbitale gigantice şi rigide, 2SPACE îşi propune să facă spaţiul mult mai accesibil pentru sateliţii mici. Soluţia este simplă: lansări rapide, flexibile (d.p.d.v. orbital) şi la un preţ accesibil. Astfel, start-up-ul va activa într-o piaţă emergentă, despre care se preconizează că ar ajunge la 5 miliarde de dolari până în 2025”, spune Inesa Schmidt, cofondator 2SPACE şi business & communication officer. Nanosateliţii sunt utilizaţi pentru o gamă largă de aplicaţii, precum comunicarea, observarea Pământului, teledetecţia, cercetarea ştiinţifică, experimentele biologice, pregătirea academică, recunoaşterea şi diverse alte aplicaţii ale apărării, informaţiilor, civile, comerciale şi/sau guvernamentale.

Printre provocările cu care se confruntă compania se găseşte, în primul rând, găsirea de furnizori calitativi a anumitor piese, notând în acest sens obiectivul rachetei 2SPACE, acela de a deveni cel mai mic lansator orbital de pe piaţă, transportând în spaţiu o cantitate de circa 15 kilograme. Astfel, subsistemele proiectate şi piesele necesare sunt de dimensiuni extrem de reduse şi necesită servicii de fabricare cu un grad ridicat de personalizare. O problemă a industriei aerospaţiale constă momentan în încărcătura minimă care poate fi lansată în spaţiu, de respectiv 300 de kilograme, ceea ce generează o dependenţă de sistemul clasic de ridesharing, care implică o serie mai mare de costuri, diverse riscuri şi un timp lung de aşteptare, în special pentru deţinătorii de nanosateliţi. Aici, termenul de ridesharing se referă la rachetele care transportă exclusiv cantităţi foarte mari în spaţiu.

„Acest fapt vine cu câteva impedimente pentru cei care doresc să lanseze cantităţi reduse, cum ar fi: costuri enorme de lansare (minimum 7,5 milioane de dolari), timp îndelungat de aşteptare (de luni sau ani), riscuri şi rigiditate orbitală (ruta fiind în general aleasă în funcţie de cerere, nu de nevoile fiecărui client în parte)”, adaugă Inesa Schmidt. Între timp, piaţa nanosateliţilor indică o creştere anuală de circa 22%, iar expansiunea pieţei nanosateliţilor şi, prin urmare, cererile de lansări de nanosateliţi creează o nouă oportunitate privind modelul de afaceri.

De altfel, explică Inesa Schmidt, datele sugerează o creştere anuală la nivel global a cifrei de afaceri din cadrul economiei spaţiale cu o medie de aproape 22 de miliarde de dolari. „Acest fenomen se datorează soluţiilor inovative încapsulate din ce în ce mai frecvent în modele de afaceri puternice din industria spaţială. Astfel, acest sector începe să dezvolte noi nişe. În timp ce observam unele dintre aceste nişe emergente, ne-am dat seama că piaţa nanosateliţilor nu are încă un lansator orbital dedicat în întregime acestora.” Principalii beneficiari ai 2SPACE sunt companii, organizaţii şi instituţiile de cercetare care produc şi operează nanosateliţi care trebuie să ajungă uşor şi rapid pe orbite specifice şi, astfel, ar beneficia de lansări personalizate la un preţ accesibil. La nivel global există cel puţin 200 de astfel de entităţi.

2SPACE a obţinut anul acesta prima sa investiţie, în valoare de 150.000 de euro, sumă care dă startul dezvoltării prototipului de rachetă care va transporta nanosateliţi în spaţiu. Investitorii sunt persoane fizice din România, angel investors care activează în industria tech. „Ne dorim să începem să punem la punct un centru de cercetare şi dezvoltare unde ne vom desfăşura activitatea. Această etapă ne aduce mai aproape de asamblarea şi testarea prototipului final al rachetei, pe care preconizăm să îl fabricăm în circa un an”, susţine cofondatoarea 2SPACE, adăugând că banii vor fi utilizaţi pentru prototiparea şi testarea motorului şi a pompelor criogenice, prag ce va dura aproximativ şase luni. De asemenea, compania plănuieşte să îşi pună la punct un centru de cercetare şi dezvoltare unde să îşi poată desfăşura activităţile, aflându-se momentan în căutare de terenuri şi hale în apropierea Capitalei. Următoarea finanţare ar putea fi obţinută tot în termen de şase luni, scopul final fiind finalizarea şi testarea integrală a prototipului pe rachetă.

Pe termen lung, 2SPACE îşi propune să dezvolte un centru domestic de producţie şi, dacă va fi posibil, să desfăşoare lansările în cadrul ţării, de la Marea Neagră. „Avantajul tehnologiei noastre este că va oferi operatorilor de nanosateliţi sau de alte încărcături spaţiale reduse o alternativă rapidă (vom vorbi de zile, nu de luni sau ani), flexibilă din punct de vedere orbital şi la un preţ accesibil. ” Aşadar, zeci de companii şi instituţii de cercetare nu vor mai trebui să îşi ajusteze tehnologia sau traseele de dezvoltare în funcţie de rachetele care oferă exclusiv ridesharing şi vor putea beneficia de lansări personalizate şi accesibile. Recent, 2SPACE a obţinut un premiu din partea UiPath, primul start-up românesc din IT care s-a listat pe Wall Street. Premiul constă în sesiuni de mentorat, cursuri de RPA (robotic process automation/„specialitatea”) UiPath şi acces gratuit la toate produsele companiei. Pe viitor, când tehnologia 2SPACE va ajunge la maturitate, compania ia în calcul efectuarea unei oferte publice iniţiale (IPO) şi să debuteze astfel pe piaţa de capital. Marius Trifu este absolvent al Facultăţii de Automatică şi Calculatoare, studiind în prezent în cadrul unui master de Sisteme avansate de securitate.