Pauza de 5 minute şi ora de 40 de minute nu deranjează pe nimeni, deşi încalcă legea, dar elevii de gimnaziu cu punctaj mare la olimpiada de cibernetică adresată liceenilor sunt descalificaţi pentru că nu respectă criteriile de selecţie.

25 de şcoli din Bucureşti, cu mii de elevi, învaţă după un program şcolar care nu respectă legea, ore de 40 sau 45 de minute, pauze de 5 minute. Elevii şi profesorii nu au timp nici să meargă la toaletă, dar această nerespectare a legii nu deranjează pe nimeni din Ministerul Educaţiei, din Inspectoratul Şcolar, din administraţia şcolilor, din Primăriile de Sector sau Primăria Generală.

ZF scrie de trei luni despre aceste situaţii reale, concrete din viaţa şcolilor din Capială.

Sigur există o justificare “serioasă” pentru care se întâmplă acest lucru, un criteriu care nu poate fi bifat.

Şapte criterii a enumerat biroul de presă al Ministerului Educaţiei într-un răspuns la o întrebare simplă: este sau nu este discriminatoriu un program şcolar cu ora de 40 de minute pentru un elev faţă de colegul lui de la o altă şcoală cu ora de 50 de minute? “Pentru asigurarea accesului echitabil şi uniform al elevilor la educaţie, în acest context sunt avute în vedere criteriul legislativ, criteriul economic, criteriul demografic, criteriul geografic, criteriul socioeconomic şi criteriul relevanţei”.

Iată deci şapte criterii de care se poate agăţa Ministerul Educaţiei ca să justifice o situaţie prin care învăţământul din Capitală trece de mulţi ani. Rezultatul? Nimic. Nu se poate, nu sunt spaţii, nu sunt soluţii. Nimicul din spatele celor care ar trebui să fie preocupaţi zi de zi de ce se întâmplă în şcoli arată dezinteresul faţă de generaţiile de mâine.

De partea cealaltă, generaţiile de mâine au şi mulţi copii extrem de buni, talentaţi, preocupaţi de un domeniu, copii care merg prea repede pentru un sistem prea înţepenit. România educată, proiectul de ţară al preşedintelui Iohannis, a stat în dezbatere publică acum şapte ani, a ieşit pe hârtie în 2023 cu zeci de pagini de strategie pe care dacă le citeşti astăzi găseşti acelaşi nimic. O strategie care în momentul în care a fost tipărită era deja depăşită. Exemplul cu tezele şi semestrele din “România educată” este doar unul dintre multele exemple. În “România educată” a anului 2030 “tezele semestriale” vor măsura performanţa elevilor. Dar tezele şi semestrele au fost eliminate din sistemul de învăţământ în 2022.

Cât timp statul face strategii pentru viitor, strategii pe care singur le îngroapă înainte de a vedea tiparul, unii dintre copiii de astăzi o iau înainte. Merg prea repede. Vor prea mult. Sunt buni, pot, arată lucrul acesta. Este şi cazul relatat de edupedu.ro în care doi elevi de clasa a şaptea şi a opta, clasaţi pe locurile 3 şi 4 la olimipiada de cibernetică destinată liceenilor, au fost descalificaţi pentru că locul lor nu era acolo. Nu au respectat criteriile, legea.

Nu-i nimic acum că Ministerul Educaţiei, cel care i-a descalificat pe elevi, nu are aceiaşi preocupare pentru respectarea legii când e vorba de orele de studiu, de şcoala în trei schimburi. Acolo sunt criterii „legislative, economice, demografice, geografice, socioeconomice şi de relevanţă” care justifică nerespectarea. Eu aş propune să adăugăm pe listă şi criteriul lipsei de interes, al nepăsării, criteriul nimicului. Cu acest criteriu putem fi mai liniştiţi că rezultatele la evaluarea naţională, la BAC, la PISA, la orice alte teste vor fi din ce în ce mai proaste, dar le vom putea justifica. Vom avea criteriul Nimicului.

Iar elevii care merg la Olimpiadă şi au rezultate excepţionale, împreună cu profesorii lor, vor primi o bursă de merit puţin mai mare decât elevii care au media 6 şi 7, dar sunt cei mai buni din clasa lor în care majoritatea luptă pentru un 5.

Modul în care statul alege să îşi încurajeze şi susţină vârfurile spune totul despre acest nimic din spatele politicilor de educaţie.

Mă întreba, absolut corect, un cititor ce vom face cu lista şcolilor care nu respectă legea atunci când o vom realiza. Ce vom face? O trimitem Ministerului Educaţiei ca să verifice şi să ne răspundă că potrivit criteriului 1 sau 2 sau 3 asta este situaţia, şi desigur Nimic.

Ne-au spus deja părinţii că acesta este răspunsul, am văzut şi noi în trei luni de când scriem cât de mare este interestul de a găsi o soluţie.

Dar vă asigurăm, ne va spune Ministerul, că nu îi vom lăsa pe elevii de top la cibernetică matematică sau istorie să meargă prea repede pentru nivelul lor. Trebuie să îi oprim pentru că ei nu respectă criteriul lui Nimic. Iar noi, reprezentanţii statului, cu asta ne ocupăm: găsim criterii ca să ne asigurăm că nu se poate.