România a fost îngenuncheată în 2008 de nivelul ridicat al datoriei externe pe termen scurt în condiţiile în care pieţele financiare au considerat că rezervele valutare sunt insuficiente în eventualitatea unei retrageri bruşte a liniilor de finanţare externe pe termen scurt, cu scadenţa mai mică de 12 luni. Atunci îndatorarea externă a sectorului privat, în principal a băncilor, a dus la creşterea datoriei externe a României, şi nu îndatorarea sectorului public.

♦ De asemenea, raportul între datoria externă totală şi rezervele valutare este acum 2,9, tot la fel ca în septembrie 2008 ♦ Slăbiciunea rezervei valutare relativ la datorie şi deficitul de cont curent înalt au aruncat acum 15 ani România în vârtejul crizei financiare şi al agenţiilor de rating în condiţiile în care atunci datoria publică era foarte redusă, reprezentând 15% din PIB, în timp ce acum trece de 50% din PIB, ceea ce suplimentează presiunea.

România a fost îngenuncheată în 2008 de nivelul ridicat al datoriei externe pe termen scurt în condiţiile în care pieţele financiare au considerat că rezervele valutare sunt insuficiente în eventualitatea unei retrageri bruşte a liniilor de finanţare externe pe termen scurt, cu scadenţa mai mică de 12 luni. Atunci îndatorarea externă a sectorului privat, în principal a băncilor, a dus la creşterea datoriei externe a României, şi nu îndatorarea sectorului public.

Practic, în toamna anului 2008, datoria externă pe termen scurt reprezenta în jur de 80% din rezervele valutare, moment în care analiştii străini avertizau că BNR ar risca să îşi epuizeze întreaga rezervă dacă ar încerca să acopere ieşirile de valută, dacă se sistau finanţările străine. Acest scenariu a speriat investitorii, care s-au retras din România, în timp ce speculatorii au pariat pe o depreciere abruptă a leului. BNR nu calculase până atunci datoria externă pe termen scurt în comunicatele sale privind balanţa de plăţi şi datoria externă şi numai criza financiară a făcut ca din 2009 să raporteze acest indicator. Creşterea datoriei externe pe termen scurt pare să fi trecut neobservată de BNR în anii de boom de dinainte de 2008. Banca Naţională urmărea pe atunci adecvarea rezervei valutare doar în funcţie de acoperirea în luni de import, un raport care se afla la un nivel  confortabil, după cum reiese din comunicatele publice ale BNR.

În aceste condiţii, rezerva valutară a rămas relativ subdimensionată faţă de o datorie pe termen scurt umflată relativ brusc.

Slăbiciunea rezervei valutare relativ la datorie şi deficitul de cont curent înalt au aruncat acum 15 ani România în vârtejul crizei financiare şi a agenţiilor de rating în condiţiile în care atunci datoria publică era foarte redusă, reprezentând mai puţin de 20% din PIB, în timp ce acum trece de 50% din PIB, punând o presiune suplimentară.

Creşterea rapidă şi consistentă a datoriei externe din ultimii ani şi deficitele mari, fiscale şi de cont curent, sunt vulnerabilităţi serioase care riscă să aducă din nou România în vizorul pieţelor valutare internaţionale în cazul în care se intensifică turbulenţele externe.

Analizând evoluţia cifrelor din ultimii 15 ani observăm că datoria externă totală a României este mai mult decât dublă faţă de nivelul din 2008, apropiindu-se în luna iulie 2023 de 160 mld. euro. Accelerarea datoriei externe totale din ultima perioadă este o problemă în condiţiile în care mai mare şi  faţă de exporturi, care reprezintă o sursă de venituri în valută. Iar comparativ cu rezervele valutare, datoria externă totală este triplă.

Un alt indicator important este şi datoria externă totală pe termen scurt, principala vulnerabilitate care a trimis România în corzi în criza economică precedentă, la sfârşitul anului 2008, şi care reprezintă împrumuturile luate din străinătate de către stat, bănci şi companiile private şi care trebuie returnate în 12 luni. Dar este important şi raportul dintre această datorie şi rezervele valutare ale BNR.

Datoria externă pe termen scurt ñ cea mai periculoasă în contextul instabilităţii pieţelor financiare externe - s-a dublat în ultimii 15 ani, apropiindu-se de 44 mld. euro. Totodată, şi rezervele valutare la BNR au ajuns la un nivel de două ori mai mare faţă de 2008, urcând la 54 mld. euro în iulie 2023.

Dar, matematic, după saltul rapid din ultimii ani datoria externă pe termen scurt a ajuns să reprezintă 80% din rezervele valutare la BNR, de 54 mld. euro. Ponderea a crescut vizibil faţă de nivelul de 53% din 2010, de exemplu, deşi între timp şi BNR şi-a majorat rezerva valutară.

BNR susţine că gradul de acoperire a datoriei externe pe termen scurt, calculată la valoarea reziduală, cu rezervele valutare la BNR la 31 iulie 2023 a fost de 95,7% comparativ cu 80,2% la 31 decembrie 2022. Acest indicator se determină ca raport între rezervele valutare la BNR şi datoria externă pe termen scurt calculată la valoarea reziduală (soldul datoriei externe pe termen scurt la care se adaugă plăţile de rate de capital aferente datoriei externe pe termen lung scadente “n următoarele 12 luni), potrivit BNR.

Gradul de acoperire a importurilor de bunuri şi servicii la 31 iulie 2023 a fost de 5,1 luni, în comparaţie cu 4,4 luni la 31 decembrie 2022, conform băncii centrale. Comparativ, la finalul anului 2008, gradul de acoperire a rezervei valutare în luni de importuri era de 5,7 luni. Gradul de acoperire a rezervei “n luni de importuri se calculează ca raport “ntre rezervele internaţionale ale BNR (valută Ă aur) la sfârşitul perioadei şi importul mediu lunar de bunuri şi servicii din perioada respectivă.

În 2008, analiştii străini subliniau că o bună parte din rezerva BNR este reprezentată de rezervele minime obligatorii în valută ale băncilor comerciale - sume care de fapt nu îi aparţineau - pentru a arăta că există limitări în capacitatea de intervenţie a băncii centrale. În ultimii ani, banca centrală a restituit băncilor comerciale mare parte din rezervele minime obigatorii.