„Oraşul inteligent” sau mai răspânditul „smart city”, dincolo de faptul că este un concept la modă, cu accent pe inovaţie şi antreprenoriat, ar trebui să atragă şi dezvoltarea economiei digitale prin investiţii şi locuri de muncă, crescând, între timp, şi nivelul de productivitate şi competitivitate. Unde sunt piedicile?

Un oraş inteligent ar însemna că are o ţesătură urbană instrumentată şi activată prin infrastructura de IT&C, software prin diverse dispozitive de monitorizare folosite pentru îmbunătăţirea managementului, dar şi pentru calitatea guvernanţei”, crede Adrian Ilie, consultant în dezvoltare urbană şi director executiv în cadrul Synergetics. Compania pe care o reprezintă deţine cea mai mare cotă din domeniul planificării urbane (42%) şi are în portofoliu proiecte de actualizare a planurilor urbane generale pentru patru dintre oraşele desemnate poli de creştere regională, mai exact Craiova, Braşov, Constanţa şi Cluj Napoca. Potrivit reprezentanţilor acesteia, este singura companie locală care efectuează planuri urbanistice în format geospaţial (GIS), creând posibilitatea gestionării oraşelor în timp real.

Compania s-a decis să abordeze urbanismul şi planificarea teritorială inteligente în contextul în care oraşele şi regiunile României au nevoie, în primul rând, de cartografiere digitală. „Explicit, autorităţilor le lipsesc informaţiile şi posibilitatea de vizualizare a datelor care ţin de domeniul public, fondul construit, reţelele de utilităţi, riscurile de mediu, distribuirea spaţială a populaţiei, a agenţilor economici, infrastructura de transport, documentaţiile de urbanism aprobate etc, precum şi analizele de valoare”, spune Adrian Ilie. Pe scurt, compania consolidează şi extinde moduri noi de a cunoaşte şi de a gândi oraşele şi judeţele prin date, algoritmi şi printr-o combinaţie de canale media şi georeferenţiere, reprezentând procesul atribuirii de coordonate unei imagini astfel încât un program GIS să poată poziţiona corect imaginea pe glob.

Un aspect esenţial în planificarea şi regenerarea urbane constă în abordarea problemelor reale cu care se confruntă oraşele, formulând politici integrate, bine fundamentate, care să atragă investiţii publice şi private menite să oprească declinul urban şi deteriorarea unei părţi de oraş. „Tehnologia în sine nu este un răspuns pentru toate aceste provocări urbane. În schimb, este o promisiune extraordinară şi o garanţie pentru luarea unor decizii bine informate, pentru monitorizarea şi coordonarea implementărilor, dar mai ales pentru credibilitatea în faţa capitalului investiţional mare, concurenţa globală cu alte oraşe fiind exigentă şi implacabilă”, explică reprezentantul Synergetics. În ultimele două decenii, instituţiile centrale şi locale au abordat strategii incoerente către digitalizarea datelor privind teritoriile administrate, observă el. Mai mult, guvernele nu au reuşit să fie motorul dezvoltării şi reglementării standardelor de colectare sau al schimbului de date.

Adrian Ilie explică fenomenul prin faptul că autorităţile publice care au achiziţionat sisteme GIS au avut o gândire limitată şi nu este deloc neobişnuit ca astăzi o primărie să deţină un PUG tipărit pe o foaie deteriorată din cauza utilizării, un program desktop de editare GIS în cadrul departamentului de patrimoniu/infrastructură, iar informaţiile să fie centralizate în tabele .xls. Toate acestea, fără a avea o hartă a localităţii care să conţină un singur set complet de date, cum ar fi – de exemplu – cele care ţin de evidenţa domeniului public. „Analiza noastră la  nivel  naţional  arată  că  unele  autorităţi  au  realizat  «implementări  GIS»,  fără  a  fi  preocupate  de actualizarea  în timp a informaţiilor  din  aceste  sisteme.  Extrem  de  puţine  primării/consilii judeţene/agenţii guvernamentale au expertiză în colectarea şi procesarea de date geospaţiale, iar instituţiile nu urmăresc schimbul de date geospaţiale.” România se poziţionează în afara oricărei evoluţii în managementul informaţiilor, inovaţiei în colectarea datelor geospaţiale, gestionării şi procesării, diseminării şi aplicării lor, chiar dacă acestea devin tot mai disponibile prin avansarea senzoristicii sau a stocării şi analizelor big data.

Conform Geospatial Readiness Index Report din 2019, România este  în urma unor ţări ca Etiopia, Sudan, Nepal, Ghana, Azerbaidjan şi Kârgâzstan în privinţa adoptării tehnologiei de acest gen. În urma sistematizării impuse de regimul comunist, care funcţiona împotriva proprietăţii private, percepţia generală de după Revoluţie a fost aceea că nu există nicio nevoie de birocraţie şi control al dezvoltării, iar orice formă de planificare – sarcină a autorităţii publice – merita mai degrabă stigmatizată. „Însă, nu trebuie uitat că, din punct de vedere juridic, statul are un rol, atât în crearea şi apărarea drepturilor de proprietate privată – nu ne-ar plăcea ca vecinii noştri să nu respecte nicio regulă când îşi construiesc un imobil –, cât şi în ceea ce priveşte protejarea interesului public, principiu insuficient cultivat şi explicat astăzi”, susţine Adrian Ilie, adăugând că urbanismul şi-a pierdut, din păcate, din funcţia socială, estetică, administrativă şi simbolică, iar întregul sistem nu internalizează ceea ce vor oamenii. În consecinţă, internalizarea procesului urban a fost redusă la raţionalitatea birocratică, presupusă a fi atotputernică, cu grade conjuncturale de flexibilitate sau decizii arbitrare, slab întemeiate, de multe ori percepute a fi sancţionatorii de către investitori, crede Adrian Ilie.

Problemele de fond sunt neaplicarea legislaţiei în vigoare, chiar dacă este insuficientă,  a inexistenţei procedurilor şi standardelor, lipsa promovării unor modele de seriozitate profesională, cele mai mari probleme fiind cu precădere în zona operaţională a administraţiei publice locale. „Alte exemple sunt inexistenţa sancţiunilor sau regulilor pentru ceea ce primăriile nu fac, pentru faptul că nu respectă propriile reglementări, programele de dezvoltare anunţate, termenele pentru condiţionalităţi aprobate, care afectează şi zona privată, nu doar proprietatea publică, nu este legiferat transferul ierarhic de responsabilitate în cazul în care o autoritate este pasivă, astfel încât competenţa să poată fi preluată de o alta de rang superior şi să ducă la îndeplinire obligaţiile.”  O consecinţă rar enunţată este că, în realitate, sistemul de planificare a devenit – prin practica sa şi, mai ales, prin urbanismul derogatoriu – cea mai mare distorsionare a pieţei, dintre toate activităţile economiei naţionale, spune directorul executiv.

În drum spre piaţa locală de capital

„Acum suntem pe drumul unei transformări importante, suntem pe cale de a deveni companie publică, fiind în proces de listare pe piaţa AeRO, în etapa plasamentului privat, care este planificat să se încheie în mai”, spune Adrian Ilie. Plasamentul trebuia să înceapă iniţial pe 24 februarie, când a început războiul din Ucraina, motiv pentru care compania a ales să aştepte ca piaţa să se liniştească într-o oarecare măsură. Societatea intenţionează să atingă o cifră de afaceri de 20 de milioane de lei în 2022 şi ţinteşte o finanţare de 5 milioane de lei în urma vânzării unui pachet de acţiuni de 18%, listarea propriu-zisă pe Bursa de Valori Bucureşti putând avea loc în luna iunie. Procentul din companie care urmează a fi cedat este de 18,18%, iar preţul pe acţiune a fost stabilit la 1,25 lei. Anterior plasamentului, fondatorii, Adrian Ilie şi Claudiu Nicolae, aveau fiecare 50% din companie. „Viitorul dezvoltării României depinde în mare parte de gradul de absorbţie al fondurilor UE. Astăzi, aceste finanţări sunt o mare şansă pentru administraţie de a remodela politicile publice şi de a rezolva nevoi stringente de investiţii, însă e nevoie de multă muncă până la a vorbi de procese finalizate cu succes”, consideră reprezentantul Synergetics, explicând în continuare că lipsa generală de forţă de muncă bine calificată afectează semnificativ administraţia publică. De asemenea, resursele financiare ale administraţiei au fost limitate de criza sanitară şi acum de războiul de la nord de graniţă, soluţiile inovatoare şi digitalizarea trebuind să fie mai mult ca niciodată pe lista de priorităţi a guvernului. „Atmosfera din prezent te poate face să îţi pierzi concentrarea pe ceea ce este important, fiindcă cei mai mulţi oameni devin reactivi în faţa incertitudinilor şi mai puţin proactivi (...) Regula pentru cei care activează în sectorul public este să fii penalizat pentru greşeli, dar niciodată recompensat pentru asumarea riscurilor aferente unui succes.” De aceea, unele procese tind să se îngreuneze şi investiţia de timp creşte mai mult decât şi-ar fi dorit compania. Totuşi, Adrian Ilie este de părere că niciodată nu ar trebui să iroseşti o criză bună, citându-l aici pe Winston Churchill, cu al său îndemn „never waste a good crisis”. În aceeaşi notă, compania şi-a dublat numărul de angajaţi în timpul pandemiei de Covid-19 şi plănuieşte să se listeze la Bursă într-o perioadă marcată de războiul ruso-ucrainean. În ceea ce priveşte factorii de mediu şi sustenabilitatea, societatea va trece prin cea mai mare transformare din istoria sa, în vreme ce internalizează aşa-numitul Geospatial ESG (mediu, social şi guvernanţă corporativă), definit prin utilizarea datelor geospaţiale pentru a genera perspective ESG relevante asupra unui anumit activ comercial, companie, portofoliu de investiţii sau zonă geografică. Aici, standardele ESG încep cu localizarea exactă şi definirea „datelor despre active” – măsurare, estimare şi integrare în valori solide.

Probleme şi soluţii

„Merită a fi enunţate cauzele care au condus, după 1990, la mecanisme nefuncţionale ale pieţei. Autorităţile au eşuat lamentabil în articularea şi impunerea unei planificări spaţiale coerente, din cauza lipsurilor financiare, a insuficientei profunzimi juridice şi economice, a inexistenţei abilităţilor de negociere pentru a contracara dezvoltările nocive, a dezinteresului pentru proprietatea publică”, a declarat reprezentantul Synergetics pentru BM. Lista poate fi completată de lipsa de intenţii de a achiziţiona terenuri şi imobile cheie în mediul urban, care ar fi permis avansarea unor politici de regenerare şi planificare corespunzătoare. Un rol covârşitor în producţia mediului urban construit a rămas în mare parte capitalului privat, care a fost în decalaj cu dezvoltarea infrastructurii de transport, utilităţi şi întreţinerea spaţiilor publice. Aşadar, zonele atractive din punct de vedere imobiliar au fost colonizate, iar astăzi se observă „insule” de modernizare în mijlocul sau în vecinătatea spaţiilor degradate, amintind de un peisaj indian împărţit în ghetouri şi palate aurite. „Stabilirea celor mai ambiţioase obiective şi practicile aplicate vor determina propuneri şi amendamente legislative mai performante. Îndeobşte, calitatea vieţii într-un oraş este bună atunci când locuitorii sunt capabili să facă faţă complexităţii. În schimb, calitatea vieţii este scăzută atunci când locuitorii, investitorii şi politicienii văd totul la nivel individual şi nu înţeleg că între valorile de bază ale oraşului sunt forţa şi natura colectivă ale oricăror decizii.” Înainte de a înfiinţa Synergetics, Adrian Ilie a „flirtat” cu mediul corporate, apoi a intrat în administraţia publică centrală. Totuşi, el este de părere că experienţa antreprenorială rămâne cea mai consistentă, fiind „cea care te umple de fiori şi cicatrici, fără să ai voie să-ţi pierzi concentrarea”. În final, dacă Reid Hoffman, fondatorul reţelei de socializate pentru mediul de business Linkedln „mi-ar fi spus personal, când am înfiinţat compania, că antreprenorul este cineva care sare de pe o stâncă şi asamblează un avion în timp ce coboară spre pământ, i-aş fi răspuns că e o metaforă puţin exagerată”.