În alţi ani, călătoriile mele începeau în momentul în care ajungeam la poarta de îmbarcare şi îmi pregăteam biletul şi paşaportul pentru control. Nu dădeam prea multă atenţie drumului până la aeroport, celorlalţi pasageri sau cozilor de la punctele de check-in. Anul acesta însă lucrurile stau diferit. Până şi pregătirea bagajului a fost neobişnuită. Punga cu lichide a fost supraîncărcată de sticle cu dezinfectant şi spirt, iar buzunarele genţii, ticsite cu măşti şi şerveţele dezinfectante.

După două concedii anulate şi o lungă perioadă de călătorit doar cu maşina, am ajuns pentru prima dată anul acesta în aeroportul Henri Coandă pentru a pleca într-o deplasare cu presa spre Grecia, unde am mers pentru a lua pulsul turismului şi a vedea ce măsuri de siguranţă sunt aplicate la faţa locului în vremuri de pandemie.

Ziua plecării a fost joi, într-o dimineaţă cu trafic nu foarte aglomerat. Am ajuns la aeroport cu 3 ore înainte ca avionul nostru să decoleze, deoarece în prezent pentru a ajunge de la intrare la poarta de îmbarcare există o serie nouă de proceduri. Dacă plecaţi încărcaţi de bagaje, trebuie să ţineţi cont că, mai nou, maşinilor, fie personale, fie taxiuri sau alte servicii de ride-sharing, nu le mai este permis accesul chiar în faţa intrărilor de la secţiunea Plecări, ci va trebui să coborâţi la o distanţă de circa 100 de metri şi să parcurgeţi pe jos drumul până la pavilioanele de triaj, în număr de patru (pavilioanele A, B, C şi D), aplasate în faţa intrării aeroportului. De altfel, aici am avut cel mai mult de aşteptat – în jur de 20 minute până am fost strigaţi.

Se permite accesul simultan unui număr de maximum zece persoane, care pot intra în incinta aeroportului după ce li se măsoară temperatura de către un angajat. Dacă afară o parte dintre călători nu îşi puseseră încă mască, în interior toată lumea o poartă, cu foarte rare excepţii. La ghişeele de check-in există, din 1,5 metri în 1,5 metri, marcaje roşii pe podea, care indică distanţa de siguranţă dintre călători, deşi în cazul grupurilor sau al familiilor mai numeroase nu este respectată întocmai. Sunt, de asemenea, şi mai multe puncte de self check-in, care nu erau folosite însă de nimeni. O dată la câteva minute, se aude în boxe un mesaj prin care călătorii sunt rugaţi să păstreze distanţa de un metru şi jumătate faţă de celelalte persoane.

De punctul de securitate şi de cel de control al actelor am trecut imediat, urmând să străbat zona de dutty-free. Lucrurile stau acum diferit în magazinele de cosmetice, unde înainte de pandemie puteai să testezi fără probleme creme, produse de make-up sau parfumuri. Una dintre angajate mi-a spus că în prezent sticlele de parfum sunt dezinfectate o dată la două ore, produsele precum rujurile lichide, mascara sau fondurile de ten pot fi testate doar cu ajutorul consultantelor din magazin, care le vor oferi clienţilor periuţe sau spatule de unică folosinţă, iar rujurile solide pot fi testate pe piele (nu direct pe buze) doar pe propria răspundere. Spaţiul de fumat şi zonele de luat masa sunt închise, însă restaurantele funcţionează în regim take-away, iar tonomate cu snackuri şi băuturi găsiţi în continuare la tot pasul.

Am urcat în avion cu masca pe faţă şi ceva emoţii. La intrare ne-au întâmpinat două însoţitoare de zbor pe care, în alt loc, le-aş fi confundat cu doi patiseri sau cofetari: „blindate” din cap până-n picioare cu combinezoane albastre, bonete şi măşti. Călătorii aveau la rândul lor măşti, lucru de altfel obligatoriu. Nu au purtat-o toţi corespunzător, însă acestora li s-a atras atenţia de către însoţitorii de zbor. În prezent, deşi este o companie de linie, pe cursele Tarom veţi primi doar o sticlă de apă sigilată, însoţită de un şerveţel dezinfectant. S-au înlocuit aşadar băuturile servite în pahare sau căni, dintr-o singură sticlă. Faţă de forfota obişnuită, printre pasageri a fost multă linişte, dar la aterizare nu au lipsit obişnuitele ropote de aplauze, de care, în timpul autoizolării la domiciliu, aproape că îmi era dor.

Zborul care ne-a adus în Creta, pe aeroportul din Chania, a fost una dintre primele curse charter ale agenţiei de turism Cocktail Holidays de anul acesta, Grecia fiind în prezent singura destinaţie pe care compania operează, ca urmare a restricţiilor aplicate în dreptul altor ţări, fie din partea statului român, de pildă obligativitatea ca turiştii întorşi din Turcia să rămână 14 zile în carantină, fie din partea altor state incluse în oferta touroperatorului, dar şi din pricina scăderii majore a numărului de turişti, pe fondul răspândirii pandemiei de COVID-19.

Astfel, dacă într-o perioadă obişnuită compania opera săptămânal, în Grecia, în jur de 12-13 zboruri, cu un total de circa 2.300 de turişti, acum are doar cinci curse, cu un număr de aproximativ 600-650 de turişti, potrivit lui Dan Goicea, CEO şi fondator al agenţiei. Una dintre măsurile luate de companie pentru a impulsiona revenirea turiştilor a fost introducerea în poliţele de asigurare incluse în pachetele sejururilor a unei prevederi suplimentare, prin care este acoperită şi situaţia îmbolnăvirii cu virusul SARS-CoV-2 ori plasarea în carantină în România din cauza suspiciunii de îmbolnăvire, caz în care turistul poate anula călătoria şi poate primi banii înapoi.

Potrivit reprezentanţilor companiei, măsura se aplică şi în cazul în care soţul, soţia sau o rudă de gradul I, care nu însoţeşte clientul companiei în călătorie, se îmbolnăveşte de COVID-19 şi necesită internarea la terapie intensivă ori „viaţa îi este pusă în pericol”, iar turiştii care au achiziţionat un sejur prin intermediul agenţiei şi au plecat deja în vacanţă trebuie să se întoarcă acasă. De asemenea, în situaţia în care asiguratul se îmbolnăveşte în timp ce se află în concediu, cheltuielile medicale vor fi suportate prin intermediul „protecţiei medicale, conform asigurării medicale internaţionale incluse în pachetul achiziţionat”. Măsura se aplică şi celor care au încheiat o poliţă de asigurare pentru un sejur înainte de anunţul includerii noului produs, dar exclude situaţiile precum „alertele de călătorie, teama de a călători sau neglijenţa gravă”.

Ajunşi la destinaţie, după un zbor de circa o oră şi jumătate, am intrat în aeroport, unde am fost opriţi pentru a ni se verifica codul QR primit pe e-mail cu o seară înainte, în urma unei declaraţii obligatorii care se completează cu minimum

24 de ore înainte de decolare şi în care vi se cere să precizaţi data plecării/întoarcerii, destinaţia, adresa la care veţi fi cazaţi şi alte date personale. De acolo am trecut printr-un punct de triaj, unde s-au efectuat pentru toţi pasagerii, cu două excepţii, teste de coronavirus. Procedura este simplă şi rapidă: ţi se cere numele, care este notat pe o etichetă lipită ulterior pe o eprubetă înmânată unui alt angajat şi eşti direcţionat spre un separeu unde ţi se recoltează proba cu un băţ asemănător scobitorilor de urechi. La final ţi se spune să rămâi în ziua respectivă la hotel, urmând ca în maximum 24 de ore să fii contactat doar în cazul în care testul a ieşit pozitiv. În caz contrar îţi poţi continua liniştit sejurul. La momentul scrierii articolului, călătorii care sosesc în Grecia pe cale aeriană nu trebuie să aibă un test de coronavirus efectuat, însă cei care ajung pe cale terestră sunt obligaţi să prezinte dovada efecturării testului COVID cu maximum 72 de ore înainte.

Prima staţiune în care am fost cazaţi a fost Almiryda, situată la aproximativ 20 de minute de Chania, una dintre cele patru mari provincii ale Cretei. În camerele din complexul la care am fost cazaţi aici am găsit telecomenzile televizorului şi ale aparatului de aer condiţionat învelite în folii de plastic, iar restaurantul hotelului dispunea, în dreptul bufetului suedez, de panouri de plexiglas, dincolo de care accesul era permis doar angajaţilor, care purtau mănuşi şi măşti şi îţi explicau de la distanţă în ce constă fiecare fel de mâncare. Dacă doreai aprovizionarea farfuriei, primeai una curată, nu puteai merge cu cea din care serviseşi deja masa. Plaja din apropierea complexului era liberă, doar o mică parte dintre şezlonguri fiind ocupate. La fel de goale erau şi tavernele din staţiune, care îşi aşteptau puţinii clienţi de anul acesta cu preţuri mici şi muzică bună, fie în acorduri de bouzouki, fie cântată de valurile mării.

În cazul unui al doilea hotel la care am stat, lucrurile se desfăşurau la fel – în piscină era permis accesul unui număr limitat de persoane simultan, personalul poartă măşti şi mănuşi, iar curăţenia în cameră se face, de la o zi la alta, la cerere.

A doua zi după sosirea în Creta am avut un interviu cu Kyriakos Kotsologu, comisar pentru turism al regiunii Creta. De la el am aflat că pe toată insula există trei hoteluri COVID, două în Heraklion şi unul în Chania, unde nu există un spital COVID, însă există secţii speciale, inclusiv una de naşteri, pentru mamele infectate cu SARS-CoV-2. Pe tot teritoriul Cretei există 320 de paturi pentru primirea persoanelor cu COVID, la care se mai adaugă alte 120 de paturi pentru terapie intensivă. Strict la nivelul provinciei Chania sunt 80 de paturi pentru primirea persoanelor infectate cu coronavirus, alături de alte 30 de paturi pentru terapie intensivă. „Dacă o persoană nu se simte bine, dar în urma testării rezultatul este negativ, îşi va continua vacanţa. Dacă are simptome uşoare şi medii este transportat la spital, unde va sta în unul dintre cele 80 de paturi în care va primi îngrijirile necesare.”

În Creta se efectuează aproape 1.200 de teste pe zi, fiecare test costând autorităţile 100 de euro. Astfel, doar pentru teste sunt cheltuiţi zilnic 120.000 de euro, iar până la sfârşitul sezonului autorităţile cretane se aşteaptă să ajungă la cheltuieli totale, doar pentru teste, de circa 15 milioane de euro. În ceea ce priveşte persoanele infectate cu coronavirus, cheltuielile pentru tratarea bolnavilor care nu sunt la terapie intensivă se ridică la 120 de euro. „Sunt găzduiţi, hrăniţi, controlaţi de medici.” Până la data interviului (10 iulie) în Creta fuseseră înregistrate doar 19 cazuri de coronavirus, la o populaţie de circa 650.000 de persoane, necalculând şi turiştii, ce-i drept mult mai puţini decât în alte sezoane. 

În anii precedenţi, Creta înregistra peste 5 milioane de turişti, dintre care 300.000 erau români, şi un număr de 50 de milioane de înnoptări, calculate la un sejur mediu de zece zile pe insulă. Anul acesta însă există trei scenarii posibile, dar niciunul nu este foarte optimist: primul vizează atingerea unui nivel de 30% din totalul de turişti primiţi în alţi ani, un altul, sub 30%, iar în cel mai bun scenariu autorităţile cretane estimează că vor înregistra o maximă de 40% din volumul altor ani. „Dacă ar fi 40%, am fi chiar mulţumiţi”, spune Kotsologu. Scăderea este dramatică, deoarece jumătate (circa 3,2 miliarde de euro) din veniturile anuale ale Cretei, care acoperă 15% din încasările totale din turism ale Greciei, se bazează pe industria turismului, 10% din încasări fiind reinvestite. Anul acesta însă pierderile vor ajunge la aproximativ 2 miliarde de euro. Potrivit lui Kotsologu, 2020 va fi un an de consolidare, cu lucrări de amenajare, de pregătire a terenului pentru anul următor, când speră să ajungă la capacitatea normală, dacă va fi găsit un vaccin care să stopeze răspândirea pandemiei. În ceea ce priveşte angajaţii din turism, de la un număr obişnuit de aproximativ 100.000 de persoane, industria funcţionează acum cu doar 30% dintre angajaţi, iar cei care nu lucrează primesc în prezent un ajutor de stat lunar de 500 de euro până la sfârşitul lunii septembrie. Mulţi dintre angajaţii care lucrează în industria turismului au însă şi mici producţii proprii care le mai amortizează pierderile – ulei, măsline, portocale. Hotelurile sunt deschise tot în procent de 30% şi au reguli stricte de funcţionare. De pildă, dacă nu au medic specializat pe COVID-19, amenda ajunge la 4.000 de euro. Pentru persoanele fizice, deopotrivă cetăţeni şi turişti, care nu poartă mască în spaţii închise, cum ar fi magazine sau autobuze, amenda este de 150 de euro. La taverne nu am văzut personalul fără mască, dar am observat că în magazinele de suveniruri sau diverse buticuri unii vânzători nu o purtau sau o puneau când intra un client. Dar existau numeroase alte locuri în care regulile erau respectate ca la carte. În privinţa preţurilor, Kotsologu spune că acestea au rămas cam ca anul trecut. „Sunt preţuri logice, corecte.”

În opinia sa, pandemia  de COVID-19 nu a atras după sine doar o criză sanitară şi economică, ci şi una socială, fiecare influenţând-o pe cealaltă şi apărând astfel riscul unei rupturi între oameni. „Pe vremuri, dacă treceai pe lângă cineva, zâmbeai, te salutai cu acea persoană. Acum lumea se înstrăinează. Ni se vor schimba obiceiurile şi modul de a reacţiona. Unul dintre principiile de bază ale ospitalităţii greceşti e ca aceasta să fie izvorâtă din suflet. Nu vrem să se altereze acest lucru. Dacă coronavirusul va reuşi să distrugă asta, Creta îşi va pierde unul dintre principiile sale de bază, după care a funcţionat de-a lungul timpului.”

Mesajul său pentru români este să profite de aceste momente, când există atât de puţini turişti pe insulă. „Veţi cunoaşte o altă Creta, în alt fel, iar faptul că nu este multă lume vă va crea o altfel de senzaţie.”

Într-adevăr, deşi probabil că mulţi cunoaşteţi deja insula Creta, marele plus al acestori vremuri este aerul relaxant pe care vi-l va oferi, faptul că nu va trebui să vă înghesuiţi şi să daţi din coate pe străduţele din fosta cetate veneţiană Chania, să aşteptaţi înfometaţi după nenumărate comenzi la taverne sau să împărţiţi spectaculoasele plaje Balos şi Elafonissi cu alte mii de turişti. Obligatoriu trebuie pusă pe lista de obiective plaja Preveli, mărginită de o pădure exotică de palmieri, spre care veţi avea o privelişte captivantă dacă vă veţi încumeta să urcaţi treptele abrupte până la punctul de belvedere. Ca şi pe plajele Balos şi Elafonissi, la Preveli se ajunge cu feribotul, însă spre deosebire de primele două, aici veţi găsi o terasă şi veţi avea şi opţiunea de a veni cu autocarul sau cu maşina, luând însă în considerare drumul dus-întors până la plajă, destul de anevoios. Aceste trei plaje sunt însă doar un exemplu din numeroasele obiective pe care Creta le pune la dispoziţia turiştilor.

INSULA FĂRĂ CORONAVIRUS

De aici am plecat spre Santorini, una dintre cele mai luxoase insule elene, care anul acesta se mândreşte şi cu faptul că nu a înregistrat niciun caz de coronavirus. Dacă în Creta mai vedeai, din loc în loc, o încălcare a măsurilor de protecţie impuse de autorităţi, în Santorini am avut senzaţia că locuitorii au primit o educaţie spartană. Încă de la îmbarcarea pe feribot am fost uimită de stricteţea cu care am fost controlaţi atât la urcare, când ni s-a măsurat temperatura şi ni s-au verificat declaraţiile pe propria răspundere, completate în prealabil, în care sunt prezentate o serie de scenarii legate de posibilitatea de a fi intrat în contact cu o persoană infectată cu coronavirus şi care trebuie bifate corespunzător, cât şi în timpul călătoriei, când personalul a patrulat în permanenţă pentru a verifica dacă şi purtăm masca corespunzător. În boxe sunt oferite instrucţiuni legate de protecţia împotriva coronavirusului, mesajele fiind însoţite totodată şi de video-uri informative pe ecranele disponibile. Vasul funcţionează acum la jumătate din capacitate, deoarece unul din două scaune este marcat cu o bandă prin care e indicată interdicţia de a te aşeza. Drumul din portul Heraklion, de unde ne-am îmbarcat, spre Santorini durează în jur de două ore şi un sfert pe sens şi are un cost de aproximativ 70 de euro/ sens.

Ajunşi la destinaţie, am urcat în autocar pentru transfer, care nu a plecat însă de pe loc până nu ne-am pus toţi măştile corespunzător. De asemenea, deşi legea permite accesul unui număr de şase persoane la aceeaşi masă, unele restaurante locale impun turiştilor să servească masa doar în număr de patru, iar mesele sunt distanţate corespunzător. În plus, la unele terase sunt folosite în loc de oliviere sticle în miniatură, de unică folosinţă, cu ulei şi oţet, iar mesele sunt acoperite cu şervete de hârtie, pentru o singură utilizare. Iar la obiectivele   turistice, cum ar fi cramele, personalul poartă, de asemenea, viziere sau măşti şi mănuşi. A doua zi aveam să aflu şi motivul exigenţei tuturor: 95% din veniturile insulei vulcanice provin din turism şi transporturi, insula acoperind cu aceste două industrii 3% din PIB-ul total al Greciei. Antonis Sigalas, primarul insulei, spune că într-un an obişnuit ajungeau în Santorini în jur de 3 milioane de turişti, din care o treime veniţi de pe vasele de croazieră, în tranzit, media înnoptărilor fiind de 2-3 nopţi, iar principalele naţionalităţi: asiaticii şi americanii, urmaţi de turiştii europeni din Marea Britanie, Germania, Italia, Franţa şi Spania. Anul acesta însă croazierele au fost interzise, iar aşteptările sale sunt ca numărul vizitatorilor să scadă la circa 500.000 de turişti, care, spune el, vor opta însă pentru un sejur mai lung, de circa şapte nopţi, astfel că „veniturile nu vor înregistra o scădere foarte mare“. Anul acesta, numărul angajaţilor din turism din Santorini a scăzut la jumătate, de la 24.000 la circa 12.000.

În prezent, insula este vizitată de aproximativ 1.500 de turişti, din care circa 10% sunt şi testaţi. În cazul în care vor fi înregistrate cazuri, autorităţile au pregătite un spital local şi un hotel destinat pacienţilor infectaţi. Prin prisma numărului mic de turişti aflaţi în prezent pe insulă, Sigalas spune că este un moment propice pentru a o vizita pe îndelete. „Nu am înregistrat niciun caz de coronavirus. (...) Este o ocazie unică să vă bucuraţi de o insulă frumoasă în linişte şi în siguranţă, pentru că până acum a fost foarte aglomerat.“ Într-adevăr, după cum mi-a spus şi reprezentantul unei agenţii de turism locale, în general Santorini e atât de aglomerată încât abia ai loc să intri pe insulă. Acum poţi să o admiri în linişte – fie că decizi să porneşti la pas pentru a vizita celebrele Oia şi Fira sau alte sate în care arhitectura caselor albe cu acoperişurile în nuanţe intense de albastru îţi va fura privirile şi îţi va încărca memoria telefonului, sau că alegi o degustare de vin în cea mai veche cramă industrială de pe insulă, urmată, la finalul zilei, de un apus spectaculos cu privelişte spre vulcanul încă activ, înconjurat de apele Mării Egee.

De asemenea, deşi nu veţi găsi nisip fin şi apă în nuanţe de smarald, plajele din Santorini alcătuiesc în schimb peisaje dramatice – cum este, de pildă, Plaja Roşie, întinsă la baza unui perete stâncos de culoare stacojie. Plajele cu nisip negru, întâlnite în majoritatea staţiunilor de pe insulă, au la rândul lor un aer exotic şi te gonesc spre mare din cauza temperaturilor ridicate care îţi ard tălpile.

O altă experienţă pe care o puteţi încerca este urcarea cu telecabina din port spre Fira sau, pentru o notă tradiţională, cu catârul, fiecare având un cost de 6 euro. Listei i se poate adăuga şi o zi de cumpărături, deoarece Santorini abundă în buticuri pline de produse hand-made sau suveniruri pentru toate gusturile. Preţurile sunt foarte diferite în funcţie de staţiune. Dacă în Oia, renumită pentru celebrităţile şi miliardarii pe care îi găzduieşte în fiecare an, acestea sunt mai piperate, în staţiunea Perisa, de pildă, veţi întâlni preţuri mult mai accesibile.

În ceea ce priveşte numărul de hoteluri deschise, în momentul de faţă în Santorini funcţionează doar circa 50-60% dintre unităţile hoteliere, dar Sigalas estimează o creştere de până la 80% în luna august, cu un grad de ocupare de 70%. El spune că pe insulă măsurile de siguranţă la unităţile de cazare sunt mai uşor de respectat deoarece majoritatea unităţilor de cazare au un singur etaj, nefiind structurate pe mai multe niveluri, cu sute de camere, ca în alte destinaţii. Hotelul Imperial Med Resort & Spa, la care am fost cazaţi, era structurat după acest model – fiecare oaspete era cazat într-o căsuţă individuală, iar pentru a respecta rigorile locului, înainte de a intra în zona de servire a mesei ţi se cerea să îţi dezinfectezi mâinile, urmând ca mai apoi să îţi aştepţi rândul la o distanţă de siguranţă, marcată pe podea.

În prezent, spre insula Santorini se poate ajunge fără escale, pe cale aeriană, prin cursele charter ale agenţiei de turism Cocktail Holidays, operate de Tarom. Compania Wizz Air va opera, de asemenea, curse spre insulă începând cu luna august, iar pe cale maritimă există opţiunea folosirii feribotului dinspre alte insule.

Întoarcerea în Bucureşti a fost oarecum diferită – în aeroportul din Chania am fost lăsaţi să ne îmbarcăm fără să ni se mai măsoare temperatura, iar aeroportul Otopeni a fost mai aglomerat decât la plecare, unii călători uitând cu desăvârşire să respecte distanţarea socială în dreptul benzilor de ridicare a bagajelor de cală sau pe culoare. Însă aceste aspecte nu merită probabil să vă răpească plăcerea de a călători. Dacă vă faceţi curaj să urcaţi în avion, nu uitaţi să respectaţi întocmai măsurile de siguranţă sanitară şi nu numai. Iar gelul şi şerveţelele dezinfectante, spirtul şi măştile de protecţie sunt de nelipsit din bagaj. Concedii însorite!