Datele europenilor sunt stocate în principal prin serviciile de cloud din SUA, de companii precum Ama-zon, Microsoft şi Google. Acestea ocupă peste două treimi din piaţa europeană. În acelaşi timp, Europa reprezintă doar 10% din piaţa globală de microcipuri. Companii cu sediul în SUA precum OpenAI şi An-thropic conduc revoluţia inteligenţei artificiale, scrie Politico. Dependenţa Europei de tehnologia din SUA a fost mult timp considerată ca fiind ceva normal. 

Acest lucru este acum reconsiderat, iar noul cancelar al Germaniei a avertizat că Europa trebuie să „obţină independenţa faţă de SUA” deoarece preşedintele american Donald Trump ameninţă cu tarife în stânga şi în dreapta şi se joacă cu retragerea sprijinului militar şi informatic pentru Ucraina. Eforturile de a face Europa „suverană” din punct de vedere tehnologic au devenit o preocupare curentă. Comisia Eu-ropeană are acum primul său şef al „suveranităţii tehnologice”, pe Henna Virkkunen. Viitorul partid de guvernământ al Germaniei, Uniunea Creştin Democrată, de centru-dreapta, a propus tehnologie „su-verană” în programul său pentru alegerile din februarie. „Creşterea fricţiunilor dintre economiile de pe ambele maluri ale Atlanticului face mai clar ca niciodată că Europa trebuie să-şi controleze propriul destin tehnologic”, a spus Francesca Bria, profesor de inovaţie la University Col-lege London şi fost preşedinte al Fondului Naţional de Inovare al Italiei.

În ultimul an, câţiva oameni in-fluenţi din domeniul politicii tehnologice, inclusiv Bria, s-au coalizat în jurul ideii de EuroStack. Ei susţin că pentru a construi o infrastructură tehnologică europeană trebuie create şi folosite simultan trei stra-turi de tehnologii de bază stivuite unul peste altul.

În ultimul an, câţiva oameni influenţi din domeniul politicii tehnologice, inclusiv Bria, s-au coalizat în jurul ideii de EuroStack. Ei susţin că pentru a construi o infrastructură tehnologică europeană trebuie create şi folosite simultan trei straturi de tehnologii de bază stivuite unul peste altul.

Primul este infrastructura, cum ar fi microcipurile; al doilea sunt intermediarii, cum ar fi platformele cloud, un ID digital sau euro digital; iar al treilea sunt aplicaţiile, conectate şi conduse de inteligenţa ar-tificială. Suveranitatea trece prin cele trei straturi: cipuri concepute în Europa pentru a alimenta centrele de date şi serviciile cloud care stochează date local, pe care sunt antrenate modele europene de inteli-genţă artificială.

Cristina Caffarra, un economist specializat pe concurenţă, a declarat pentru Politico în ianuarie că ideea nu este de a elimina marile companii americane de tehnologie din acele straturi, ci de a „crea un spaţiu pentru tehnologia europeană”.

Bria apreciază că o infrastructură suverană europeană asigură că „nicio putere externă nu poate rupe coloana vertebrală digitală a UE”, un risc dacă relaţiile cu SUA şi China se răcesc şi mai mult. Europa a avut proiecte-pilot promiţătoare în toate straturile, dar acestea fie nu au reuşit să se extindă, fie s-au dovedit nesustenabile pe termen lung.

Infrastructura cloud este cea mai mare slăbiciune a Europei. Serviciile cloud acţionează ca pilon princi-pal pentru multe servicii publice şi de afaceri şi stochează date sensibile.

În ciuda proiectului franco-german Gaia-X care are ca scop să convingă companiile europene să sto-cheze date local la furnizorii europeni, ponderea furnizorilor europeni de cloud a scăzut constant în ulti-mii ani. Susţinătorii modelului EuroStack cred că valul american poate fi inversat doar cu investiţii susţinute, cerere guvernamentală garantată şi reguli unificate privind transferul şi securizarea datelor. Sebastiano Toffaletti, secretarul general al Digital SME Alliance şi unul dintre autorii unui studiu despre EuroStack, susţine că un Buy European Tech Act ar putea fi un pas decisiv către un sector de cloud euro-pean. „Europa are o mulţime de capacităţi industriale care trebuie doar să fie puse la comun”, a spus el. „Dacă companiile europene ar fi asigurate că guvernele vor cumpăra de la ele, atunci ar investi imediat şi ar depăşi fragmentarea”, a explicat Toffaletti. Acelaşi lucru este valabil şi pentru inteligenţa artificială, a adăugat el.

Sarah Knafo, un parlamentar european de extremă dreapta din Franţa, a sugerat într-un proiect de raport pentru Parlamentul European că guvernele ar trebui să favorizeze folosirea serviciilor  companiilor euro-pene pe unele „pieţe strategice”. Comisia a recomandat separat crearea unui impuls „cumpăraţi din Eu-ropa” pentru guvernele care achiziţionează produse prietenoase cu mediul. Antreprenorul de securitate cibernetică Bert Hubert, care a consiliat guvernul olandez, a declarat că „este o nebunie să continui să transferi mecanismele de conducere a societăţilor şi guvernelor europene în cloudul american”, potrivit unei postări pe blog din februarie. Axel Voss, un membru de centru-dreapta al Parlamentului german, es-te de aceeaşi părere. El a spus că „nu mai avem un partener american de încredere” şi că Europa ar trebui să-şi dezvolte propria „AI suverană şi propriul cloud securizat” ca răspuns. Executivul UE a început să fie receptiv la cererile pentru o tehnologie europeană mai suverană, în special în IA. Îmbunătăţirea capacităţii de calcul AI în Europa a fost unul dintre obiectivele cheie ale Comisiei. Virkkunen a anunţat în decembrie investiţii de până la 2 miliarde de euro în şapte proiecte europene. SUA au depăşit imediat această sumă, promiţând un plan hardware AI de 500 de miliarde de dolari în ianuarie.

Câţiva dintre aceşti aşa-numiţi Munichorns (de la Munich, München) au apărut din cele două mari universităţi ale oraşului: Universitatea Ludwig Maximilian şi Universitatea Tehnică, care educă de mult timp un flux de ingineri talentaţi. Pentru al doilea an consecutiv, UnternehmerTUM, o ramură a universităţii tehnice, a ocupat fruntea clasamentului FT/Sifted/Statista al huburilor europene pentru start-up-uri pentru succesul său în dezvoltarea antreprenorilor locali.

Ca răspuns, UE a încercat în februarie să mobilizeze 200 de miliarde de euro pentru hardware AI de la in-vestitori privaţi, companii, state UE şi din fonduri proprii.

Dimensiunea investiţiei necesare este probabil cel mai mare obstacol pentru construirea unei infra-structuri tehnologice europene. Hardware-ul AI este doar unul dintre cele trei straturi necesare pentru o infrastructură tehnologică europeană suverană.

Bria subliniază un preţ de 300 de miliarde de euro pentru construirea EuroStack în următorii 10 ani, aşa cum este estimat într-un studiu recent comandat de think tankul Bertelsmann Stiftung. Grupul comer-cial american Chamber of Progress, care include mai multe companii Big Tech din SUA, estimează că preţul total ar fi mult mai mare, de peste 5.000 de miliarde de euro.Aceasta ar putea fi o povară prea grea pentru bugetul UE şi capacitatea financiară a Europei într-un moment în care sute de miliarde de euro curg deja pentru a spori capacitatea de apărare.

O altă perspectivă a suveranităţii tehnologice o oferă un om de afaceri. Andy Yen, CEO şi cofondator al Proton, furnizor elveţian de servicii populare de e-mail, VPN, portofel electronic, drive şi alte servicii ax-ate pe confidenţialitate, a fost un susţinător puternic al suveranităţii tehnologice şi independenţei Euro-pei faţă de serviciile americane, scrie EuractivRecent, el a declarat că „Europa a adormit la intrarea în era tehnologiei”, că „şi-a greşit priorităţile” şi că „Europa a devenit colonie a SUA şi Chinei”. Într-un in-terviu pentru Euractiv, el a explicat că, aşa cum este cazul tuturor coloniilor, colonizatorii au ajuns să ex-tragă cea mai valoroasă resursă naturală: datele personale. Datele sunt „aurul nou” al secolului XXI. Ei preiau această resursă valoroasă şi o vând înapoi la un preţ foarte mare – produse digitale finite con-struite pe baza datelor pe care le-au extras de la europeni. Acest lucru este devastator din punct de ve-dere economic pentru Europa.

Astfel, în esenţă, avuţia generaţiilor actuale şi viitoare de europeni este trimisă peste ocean şi Europa va deveni ca urmare mai săracă. Pentru a inversa acest lucru, este foarte important ca Europa să-şi con-struiască propriul ecosistem tehnologic. Aceasta este singura modalitate de a avea o cale viabilă eco-nomic pentru viitor.

Îmbunătăţirea capacităţii de calcul AI în Europa a fost unul dintre obiectivele cheie ale Comisiei. Virkkunen a anunţat în decembrie investiţii de până la 2 miliarde de euro în şapte proiecte europene. SUA au depăşit imediat această sumă, promiţând un plan hardware AI de 500 de miliarde de dolari în ianuarie.

„Europa trebuie să realizeze că nu există nicio diferenţă între suveranitatea tehnologică şi suveranitatea reală”, a spus Andy Yen. John Thornhill, comentator la Financial Times, propune o reţetă pentru creşterea companiilor de tehnologie europene: Airbus. Fondată în 1970 printr-o combinaţie de interese aero-spaţiale europene, multinaţionala a devenit cel mai de succes jucător al industriei de profil, bazându-se pe expertiza puternică în cercetare, proiectare şi producţie a regiunii. Anul trecut, compania europeană a vândut de 2,3 ori mai multe avioane comerciale de pasageri decât rivalul său american Boeing, cândva dominant, care a fost afectat de probleme de producţie. „Modelul poate fi replicat”, a spus preşedintele Airbus, René Obermann. El a adăugat totuşi că modul în care sunt construite companiile astăzi este foarte difer-it de cel din vremea când a fost creat Airbus. Afacerile europene transfrontaliere, colaborative, pot fi construite în mai multe sectoare, inclusiv cloud computing, inteligenţă artificială, cuantic şi cel spaţial, sugerează Obermann. Dar Europa trebuie, de asemenea, să-şi revitalizeze – şi să sărbătorească – cultura antreprenoriatului şi să îmbrăţişeze pe deplin diferite abordări ale dezvoltării afacerilor. „Trebuie să existe o schimbare culturală: o apreciere că inovarea este cel mai bine realizată de start-up-urile care îşi pot asuma riscuri şi pot eşua”, spune el. Obermann a vorbit recent la un eveniment din München, discutând despre cum poate fi construită prima companie tehnologică de 1 miliard de dolari din Europa, care să poată rivaliza cu Apple, Nvidia, Microsoft şi Amazon. Nevoia Europei de a-şi reafirma suveranitatea tehnologică devine din ce în ce mai urgentă, pe măsură ce SUA  abordează mai agresiv comerţul, con-curenţa şi geopolitica sub preşedintele Donald Trump.

München este un oraş la fel de potrivit ca oricare din Europa pentru a hrăni un gigant tehnologic global – chiar dacă crearea unuia în valoare de 1 miliard de dolari pare o posibilitate extrem de îndepărtată. Oraşul din sudul Germaniei găzduieşte un grup vibrant de start-up-uri promiţătoare, inclusiv grupurile de software Celonis şi Personio, compania spaţială Isar Aerospace, producătorul de drone cu IA Helsing şi compania de fuziune nucleară Proxima Fusion, care a găzduit evenimentul. Unele au devenit deja uni-corni, evaluaţi la peste 1 miliard de dolari. Câţiva dintre aceşti aşa-numiţi Munichorns (de la Munich, München) au apărut din cele două mari universităţi ale oraşului: Universitatea Ludwig Maximilian şi Uni-versitatea Tehnică, care educă de mult timp un flux de ingineri talentaţi. Pentru al doilea an consecutiv, UnternehmerTUM, o ramură a universităţii tehnice, a ocupat fruntea clasamentului FT/Sifted/Statista al hub-urilor europene pentru start-up-uri pentru succesul său în dezvoltarea antreprenorilor locali.

Ann-Kristin Achleitner, profesor la TUM, spune că inovaţia se produce la intersecţiile dintre ştiinţă, guvern, afaceri şi finanţe. Cu universităţi puternice, un guvern bavarez care susţine şi prezenţa BMW, Siemens şi Allianz, München are scoruri foarte bune în primele trei domenii. Dar oraşul, la fel ca restul Germaniei, trebuie să activeze mai mult capital de creştere pentru start-up-uri dacă doreşte ca ele să concureze cu rivalii americani. „Impactul major ar fi schimbarea alocării activelor”, spune ea.

Cu siguranţă vor fi necesari mai mulţi bani dacă Proxima doreşte să-şi realizeze ambiţia de a construi un reactor demonstrativ până în 2031, conceput pentru a reproduce fuziunea nucleară care alimentează soarele. Compania estimează că va costa mai mult de 1 miliard de euro pentru a-şi construi centrala Al-pha stellarator şi pentru a genera energie netă din fuziunea nucleară în stare de echilibru pentru prima dată. „Tragem fără ruşine spre Lună în timp ce încercăm să aducem puterea stelelor pe Pământ”, a declarat Francesco Sciortino, directorul executiv al Proxima, la eveniment.

Perspectiva, oricât de îndepărtată, de a deveni prima companie care va crea o sursă de energie ieftină, abundentă şi neradioactivă ar fi deosebit de transformatoare pentru Europa, care suferă din cauza preţurilor ridicate la energie. Însă dificultăţile de a construi afaceri mari şi complexe au fost evidenţiate de prăbuşirea Northvolt, producătorul suedez de baterii care a atras finanţare de 15 miliarde de dolari.