CCR arată în motivarea deciziei că autoritatea care a emis titlul de doctor nu poate fi aceeaşi care decide retragerea titlului, ci trebuie să fie vorba de o entitate independentă, scrie Gândul.

 

În cazul în care se vorbeşte de anularea actului prin care a fost acordat titlul de doctor, aceasta poate fi făcută doar de un judecător, în instanţă. Parlamentul foloseşte în legea pe care a adoptat-o, cu ignorarea cererii de reexaminare din partea preşedintelui Klaus Iohannis, ambii termeni – atât retragere, cât şi anularea actului administrativ privind titlul de doctor, creând ambiguitate şi intrând în conflict cu alte legi în vigoare. CCR mai arată şi că prevederea inclusă de Senat, prin care un doctor poate solicita singur renunţarea la titlul de doctor „încurajează un comportament neonest”, permiţând plagiatorilor să se sustragă verificărilor şi sancţiunilor, dar şi să scape cu „fructul” doctoratului obţinut neonest, adică sporuri salariale sau alte beneficii patrimoniale.

 

Judecătorii CCR arată, în motivarea deciziei prin care au declarat neconstituţională legea de adoptare a OUG 4/2016, prin care se modifica Legea Educaţiei (1/2011), că Senatul a adus acestei legi modificări substanţiale şi total diferite faţă de cele avute în vedere de iniţiator şi de cele dezbătute şi aprobate în Camera Deputaţilor, lucru care încalcă Constituţia şi principiul bicameralismului parlamentar. Majoritatea modificărilor au fost aduse în Senat de Ecaterina Andronescu, fostul ministru PSD al Educaţiei.

 

Două dintre cele mai importante nereguli găsite de CCR în forma legii adoptate de Senat, care a respins cererea de reexaminare înaintată de preşedintele Klaus Iohannis, se referă la cine decide retragerea sau anularea titlului de doctor, în cazul în care sunt constatate nereguli precum plagiatul, precum şi la posibilitatea doctorilor de a renunţa singuri la titlul de doctor.

CCR arată că, potrivit legii Educaţiei, titlul de doctor se atribuie prin ordin al ministrului Educaţiei, după ce teza de doctorat este validată de CNATDCU. Prin modificările aduse de Parlament şi declarate neconstituţionale, aceste prevederi erau anulate şi titlul de doctor urma să fie acordat de Senatul universitar sau de prezidiul Academiei Române, care avea puterea şi de a le retrage.

Curtea arată că titlul de doctor este un act administrativ care intră sub incidenţa contenciosului administrativ. „Actele administrative care au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice nu mai pot fi revocate de autorităţile emitente, constatarea nulităţii sau anularea acestora putând fi dispusă numai de instanţa judecătorească competentă prin introducerea unei acţiuni în termen de un an de la data emiterii actului”, explică judecătorii CCR.

Parlamentul a scris în legea respectivă că „actul administrativ constatator al titlului ştiinţific se anulează de la data emiterii actului de revocare şi produce efecte doar pentru viitor”. În opinia judecătorilor CCR, acest lucru „constituie o încălcare a principiului irevocabilităţii actelor administrative individuale, cu consecinţe grave asupra drepturilor subiective născute ca urmare a intrării în circuitul civil a respectivului act. Posibilitatea revocării actului administrativ de către autoritatea emitentă încalcă principiul stabilităţii raporturilor juridice, introduce insecuritate în circuitul civil şi lasă la dispoziţia subiectivă a autorităţii emitente existenţa unor drepturi ale persoanei care a dobândit titlul ştiinţific”.

Judecătorii CCR arată că, dacă există suspiciuni că nu s-au respectat procedurile sau standardele de calitate sau de etică profesionale, actul administrativ prin care s-a acordat titlul de doctor trebuie verificat de o entitate independentă. În cazul în care se vorbeşte în lege despre anularea titlului de doctor, acest lucru poate fi făcut doar de judecător.

„Dacă există suspiciuni cu privire la nerespectarea procedurilor sau a standardelor de calitate sau de etică profesională, Curtea reţine că actul administrativ poate fi supus controlului unei entităţi independente faţă de entitatea care a emis titlul de doctor, cu competenţe specifice în acest domeniu, care poate lua măsuri sancţionatorii cu privire la retragerea titlului în cauză. Însă, dacă opţiunea legiuitorului este pentru revocarea sau anularea actului administrativ, aceasta nu poate opera decât în condiţiile stipulate de lege, respectiv măsura nu poate fi dispusă decât de o instanţă judecătorească, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 554/2004”, arată motivarea CCR.

Judecătorii constată că în parlamentarii au operat în legea respectivă cu două noţiuni juridice diferite, ale căror efecte se bat cap în cap: atât retragerea titlului de doctor, cât şi anularea actului administrativ care conferă titlul de doctor.

„Curtea observă că legea modificatoare operează cu noţiuni autonome, al căror regim juridic diferă în mod evident. Astfel, soluţiile legislative adoptate sunt de natură să creeze dificultăţi de aplicare, întrucât conduc la efecte contradictorii prin utilizarea unor instituţii juridice contrarii în cazul prevederilor potrivit cărora „actul administrativ constatator al titlului ştiinţific se anulează de la data emiterii actului de revocare şi produce efecte doar pentru viitor”, sau celor conform cărora „IOSUD anulează diploma” în baza „ordinului ministrului de retragere a titlului” de doctor/atestatului de abilitare. Astfel, potrivit dispoziţiilor legale, printr-un act de revocare „se anulează” un act administrativ constatator al titlului ştiinţific, iar anularea diplomei se realizează în baza unui act prin care se retrage titlul. Dincolo de imprecizia ipotezelor de incidenţă a legii, având în vedere că instituţia revocării/retragerii produce efecte pentru viitor, iar cea a anulării produce efecte şi pentru trecut, Curtea constată că aceste prevederi, confuze şi lipsite de rigoare juridică, generează incertitudine cu privire la aplicarea unitară a legii, împrejurare de natură să aducă atingere principiului securităţii juridice, principiu ce reclamă ca normele să fie clare, coerente şi neechivoce, iar pentru a fi corect interpretate şi aplicate, terminologia utilizată trebuie să fie certă şi suficient de previzibilă. Prin urmare, Curtea constată că prevederile potrivit cărora „actul administrativ constatator al titlului ştiinţific se anulează de la data emiterii actului de revocare şi produce efecte doar pentru viitor”, precum şi cele conform cărora „IOSUD anulează diploma” în baza ordinului ministrului de retragere a titlului de doctor/atestatului de abilitare, cuprinse în dispoziţiile art. unic pct.13 şi 17 contravin principiului legalităţii, prevăzut de art.1 alin.(5) din Constituţie”, arată CCR.

Posibilitatea renunţării voluntare la doctorat încurajează plagiatul şi un „comportament neonest, ilicit”

Citeşte continuarea articolului în Gândul.