Vladimir Putin conduce Rusia de mai bine de 20 de ani, timp în care şi-a construit imaginea de lider neînfricat, fără opoziţie la el acasă şi capabil să înfrunte Occidentul. Iar acum chiar o face, prin mesaje belicoase prin care dă de înţeles că NATO îi perturbă zona de confort geopolitic. Dar dacă Putin declanşează un război, aşa cum se tem mulţi, va fi el urmat de popor? Vor suporta economia şi societatea efortul de război?

Protestele de la Moscova şi ascensiunea popularităţii unor disidenţi arată că în Rusia este o problemă cu chiar popularitatea lui Putin şi poate de aici atitudinea belicoasă a Kremlinului. Aţâţarea spiritului naţionalist i-ar putea face pe ruşi să uite de vremurile de criză cu care se confruntă.

Rusia a invadat Ucraina în 2014 în plină criză economică. Standardele de viaţă au continuat să scadă de atunci. Însă situaţia de acum, cu rubla şubredă, inflaţie puternică, mâncare scumpă, o economie dependentă de exportul de materii prime şi neîncredere în autoritate, este rezultatul construcţiei economice la care chiar Putin a participat.

Liderul de la Moscova le-a oferit ruşilor de-a lungul timpului cadouri teritoriale, Crimeea, o peninsulă anexată de la Ucraina, fiind cel mai preţios de până acum. Altele sunt di­ferite zone fierbinţi din Caucaz şi părţi din estul Ucrainei controlate de forţe sepa­ratiste pro-ruse. Anexarea Crimeei costă şi acum. Economistul Serghei Aleksaşenko estimează că până în 2019 costurile s-au ridicat la 160 de do­lari pentru fiecare cetăţean al Rusiei, băr­bat, femeie sau copil. Altfel calculat, pre­ţul înseamnă de 357 de ori bugetul Academiei Ruse pentru Ştiinţe.

Până în 2019, spune Aleksaşenko, cei mai mulţi ruşi nu păreau să simtă că anexarea Crimeei le afectează calitatea vieţii. Dar de atunci în Rusia s-a instalat o criză economică. Per­cepţia se poate schimba. Iar în Crimeea Putin nu a reuşit să construiască tot ce şi-a pro­pus. Acest teritoriu încă se confruntă cu o criză de apă.

Cuceriri mai mari ar fi şi mai costisitoare. La costurile plătite voluntar se adaugă şi cele provocate de Occident prin sancţiunile economice impuse Rusiei după agresiunile din Ucraina. Aceste sacţiuni au pentru companiile ruse un preţ echivalent cu 4,2% din PIB-ul ţării, potrivit unui studiu realizat de Daniel Ahn şi Rodney Ludema, foşti economişti la Departamentul de Stat al SUA.

Marile companii din Rusia au adesea la conducere personaje din anturajul lui Putin sau apropiate Kremlinului. În total, costul agresiunilor s-ar ridica la 8% din PIB. Alţii, cum ar fi analiştii din Ucraina, văd aceste pierderi ca fiind mult-mult mai mici. Ucraina ar vrea sancţiuni mai puternice. 

În 2019, Putin a sărbătorit 20 de ani în rolul de conducător al Rusiei. The Moscow Times a făcut atunci un parcurs al economiei ruse în aceste două decenii. Putin a preluat o economie în criză profundă, sfărâmată de destrămarea URSS, de un default de 40 de miliarde de dolari şi de colapsul sistemului bancar. Recesiunea măcina ţara timp de un deceniu, iar criza era agravată de prăbuşirea preţurilor petrolului pe pieţele internaţionale. Însă norocul i-a surâs rapid lui Putin. Din 2000 preţurile petrolului au început să urce, de la 10 dolari pe baril ajungând în zece ani la 150 de dolari barilul. Revărsarea unui ocean de petrodolari a făcut reconstrucţia Rusiei  o sarcină mai uşoară. Putin este responsabil pentru prima încercare mai serioasă de a reforma economia. Însă eforturile în acest sens au fost întrerupte de criza globală din 2008, iar reformele planificate n-au progresat decât cu 30%. Progresul era vizibil, totuşi, deşi a fost încetinit şi de furt sau corupţie. Rusia ajunsese cea mai bogată ţară din Comunitatea Statelor Independente. În 10 ani, din 1999 şi până în 2008, PIB-ul nominal a crescut cu 94%, iar PIB per capita s-a dublat. Valoarea economiei a decolat de la 210 miliarde dolari în 1999 pentru a ajunge la cota cea mai de sus, de 1.800 de miliarde dolari, în 2008. Ponderea economiei ruse în economia mondială crescuse de la 2% la 4%. Criza din 2008 a fost un moment crucial. Economia n-a mai reuşit să avanseze. Problemele s-au acutizat odată cu prăbuşirea preţurilor petrolului, în 2014. Atunci, în plină criză, Putin a decis să invadeze Ucraina. Au urmat sancţiunile economice şi financiare occidentale. Acestea şi turbulenţele mondiale au împins economia înapoi la 1.200 miliarde dolari în 2019. Criza provocată de pandemie a tras economia în jos şi mai mult. Ca pondere în PIB-ul mondial, Rusia s-a întors de unde a plecat în 1999. Acum, ruşii se confruntă din nou cu creşterea costurilor, dar şi cu alegeri dificile, notează AFP. Ca mai tuturor popoarelor slave sau balcanice, ruşilor le place ca de sărbători să aibă mesele îmbelşugate, dar anul acesta mâncarea este mai scumpă, cu mult mai scumpă. Inflaţia depăşeşte 8%, nivel cu care se confruntă şi statele est-europene. Însă în Europa de est creşterea preţurilor reflectă cel mai mult scumpirea gazelor importate din Rusia. Ruşii nu se încălzesc şi nu gătesc cu gaze importate, prin urmare inflaţia reflectă o problemă mai gravă, şi anume scumpirea alimentelor. Rusia este o ţară agricolă, însă mâncarea se scumpeşte din cauza producţiei slabe, influenţată de capriciile vremii, şi a penuriilor cauzate de exporturi. Ruşii percep inflaţia ca fiind de 18%. Totul se scumpeşte, iar salariile nu cresc. Aproape jumătate din ruşi nu au bani puşi deoparte, ceea ce face ca impactul unor şocuri să fie deosebit de dur asupra gospodăriilor. Standardele de viaţă regresează. Sunt cu 10% mai mici decât erau în 2013, anul de dinaintea anexării Crimeei.