Negocierile pentru formarea noului guvern şi ocuparea principalelor poziţii politice au început, dar primele informaţii indică faptul că PNL şi USR-PLUS au poziţii total diferite. 

PNL, un partid care a pierdut alegerile, dar este principalul partid la coaliţiei de guvernare de dreapta (PNL, Alianţa USR-PLUS şi UDMR, revendică poziţia de prim-ministru), dar şi cea de preşedinte al Camerei Deputaţilor, a treia poziţie oficială în stat. 

Orban, care şi-a dat demisia din funcţia de prim-ministru după rezultatul prost înregistrat la alegeri, vrea să obţină poziţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor, de unde poate negocia agenda legislativă şi chiar funcţiile în aparatul de stat. 

În guvernarea PSD, Liviu Dragnea controla tot ce mişcă ca preşedinte al Camerei Deputaţilor şi ca preşedinte al partidului, funcţia de prim-ministru ajungând pe locul doi. 

Pentru România, cel mai bine ar fi ca Bruxelles-ul să vină să ne facă guvernul

Orban l-a împins în faţă pe Florin Cîţu pentru funcţia de prim-ministru, ca să îi taie calea preşedintelui Klaus Iohannis, care mergea pe varianta generalului Nicolae Ciucă, ministrul apărării, dar rămâne la butoanele puterii dacă reuşeşte să preia poziţia de şef al Camerei Deputaţilor. 

Alianţa USR-PLUS, care de asemenea a obţinut un rezultat sub aşteptări la alegerile parlamentare, nu are încredere în Orban şi susţine că dacă PNL dă prim-ministrul, atunci poziţia de preşedinte a Camerei Deputaţilor ar trebui să îi revină lui Dan Barna, co-liderul USR-PLUS.  

Sau, dacă Orban nu renunţă la pretenţiile lui, alianţa USR-PLUS vrea poziţia de prim-ministru pentru Dacian Cioloş, celălalt co-preşedinte al alianţei. 

Atât Orban, cât şi Barna au fost aleşi deputaţi. 

Poziţia de preşedinte al Senatului, a doua din stat după preşedinte, nu este atât de importantă din punct de vedere al puterii politice, exact cum a fost Tăriceanu în guvernarea PSD. 

Dacă Orban pierde poziţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor, poate să piardă şi poziţia de preşedinte al PNL, pentru că nu mai are ce să împartă, aşa cum făcea Liviu Dragnea. 

Guvernarea de dreapta, pe care încearcă preşedintele Iohannis să o pună în practică, se va naşte extrem de greu, pentru că niciun partid sau lider politic nu vrea să piardă din puterea proprie şi nici să deconteze electoral costul acestei crize. 

Acest lucru se vede şi prin faptul că nimeni nu prea vrea să fie ministru la educaţie, sănătate, muncă sau cultură, funcţii care au un impact public foarte mare şi sunt extrem de criticate. 

Coaliţia de dreapta, dar mai ales PNL şi alianţa USR-PLUS, vor convieţui extrem de greu, având în vedere că nu se agrează atât de mult. 

Programul de guvernare este doar un asterix în negocierile pentru noua coaliţie de dreapta.