De ce o huiduie oamenii pe Simona? Asta a fost prima întrebare. Păi nu o huiduie pe Simona, o huiduie pe doamna aceea de lângă ea, pe Gabriela Firea, primarul Capitalei.

 

Dar de ce o huiduie oamenii pe doamna asta, a venit a doua întrebare când corul şi-a îndreptat în sfârşit atenţia către Simona şi a abandonat-o pe doamna care insista să vorbească la microfon. La şase ani, ei o ştiu pe Simona, îi strigă numele, au mers vreo doi kilometri pe jos să o vadă. Ei nu au venit la stadion aduşi de aparatul de propagandă sau de vreo mobilizare de forţe pe facebook-ul grădiniţei (am citit că de asta am mers cu toţii aseară pe Arena Naţională). Ea, campioana de la Roland Garros, este Simona pentru ei. Şi reprezintă ceva. Sunt norocoşi, imi spun, că o au pe Simona. Pe Doamnă în schimb, nu o cunosc, nu înseamnă nimic pentru ei. Sunt însă uimiţi cum doamna atrage atât de multă furie şi cum strigătele de bucurie sunt înlocuite de un cor mare de fluierături când Simona apare însoţită de Doamna.