În aceste condiţii nu este de mirare că unul din 10 copii merge la culcare flămând din cauza faptului că peste trei sferturi dintre părinţi au probleme cu asigurarea alimentaţiei de calitate pentru copii, o treime dintre ei fiind nevoiţi să împrumute mâncare de la rude în cursul anului trecut. În aceste condiţii, nu este de mirare că 7 din 10 copii cu vârste cuprinse între 12 şi 18 ani muncesc în gospodăriile proprii pentru a-şi ajuta părinţii, iar 4% dintre ei muncesc şi în alte gospodării din sat pentru a asigura un venit în plus familiei. Astfel, ei neglijează şcoala şi ajung, în unele cazuri, chiar să o abandoneze. Consecinţele lipsei hranei şi a banilor se traduc, de asemenea, printr-o stare de sănătate precară şi prin lipsa obişnuinţei de frecventare a cabinetelor medicale sau a dispensarelor din sat. Chiar dacă cifrele din raportul de anul trecut arată o îmbunătăţire a situaţiei la multe capitole, situaţia copiilor din satele României rămâne una care necesită intervenţie imediată.

Sărăcia reprezintă în continuare o problemă la nivelul comunităţilor rurale, deşi raportul World Vision România intitulat „Bunăstarea copilului din mediul rural 2016” realizat o dată la doi ani relevă o îmbunătăţire a situaţiei existente în satele din ţara noastră pe mai multe paliere luate în discuţie, incluzând aici veniturile pe gospodărie, accesul la diferite facilităţi în locuinţe şi accesul la educaţie sau servicii medicale al copiilor, datorat gradului mai mare de conştientizare din partea părinţilor a importanţei acestor ultime două elemente pentru viitorul copilului.

În ciuda faptului că rezultatele studiului sunt pozitive în raport cu cele înregistrate în urmă cu doi ani, respectiv în 2014, 10% dintre familiile din România se confruntă încă cu o problemă acută, aceea a unei singure surse de venit, cel mai frecvent aceasta fiind alocaţia copiilor, în timp ce două sau trei surse de venit au 85,5% dintre familiile din mediul rural. În aceste condiţii, 53,3% dintre părinţi afirmă că nu se pot descurca cu banii pe care îi au şi sunt nevoiţi ca pentru a asigura copiilor un trai cât de cât decent să renunţe la achiziţionarea unor bunuri precum haine şi îmbrăcăminte atât pentru ei, cât şi pentru micuţi sau să amâne plata diverselor facturi.

Cititi mai multe pe www.gandul.info