Din altă perspectivă, refuzul sau amânarea căsătoriei îşi poate avea rădăcinile şi în experienţele anterioare ale oamenilor şi în modelul pe care l-a reprezentat sau nu familia în care a crescut. Astfel, disfuncţionalităţile văzute şi urmărite în copilărie ar putea determina adultul să îşi dorească să evite conjunctura, crede Roxana, în vârstă de 35 ani, care se află într-o relaţie de tip parteneriat de aproape patru ani.

„Sunt mai multe motive. La Revoluţie, eu aveam 6 ani. Aş spune că oamenii din generaţia mea sunt cei care au prins ambele lumi. Pe de o parte este influenţa părinţilor, a bunicilor, care ne-au crescut într-un anumit spirit, cu anumite aşteptări, pe de altă parte este toată noutatea din ultimii aproape 30 de ani. (…) O parte dintre prietenii mei vin din familii tradiţionale, dar complet nefuncţionale. Ştiu oameni care au trăit drame în copilărie, drame neştiute de nimeni, ascunse sub preş, să nu ştie vecinii, să nu afle cineva. Nu dădea bine. Adulţii de azi, în care s-au transformat acei copii, nu pot avea sau aspira la familii tradiţionale, în sensul clasic. Familia în care au crescut nu este aspiraţională, nu e model. Asta nu înseamnă o impotenţă de a relaţiona, ci o nevoie de a ţine ferestre deschise, de a preţui ce ai. Asta poate rezulta şi într-o amânare a deciziilor, dar nu e o lipsă de curaj. Trebuie să fii sigur”, spune Roxana, care lucrează într-o companie media.

Roxana remarcă şi evoluţia comportamentului într-o relaţie, care nu mai este atât de legat de „ce-ar spune vecinii” şi s-a schimbat odată cu generaţiile, concluzionând că noţiunea de relaţie nu va dispărea, indiferent de ritmul în care aleg sau nu oamenii să se căsătorească.

„Relaţiile au ieşit din zona aceea de monogamie forţată care oricum ascundea infidelităţi. Dacă încerci destinaţii, încerci şi oameni. Şi asta amână luarea unei decizii. La final însă, nevoia de companie, de parteneriat, de construcţie va fi mereu acolo. Indiferent dacă este concubinaj, căsătorie sau orice altceva, cuplul va exista între femeie şi bărbat, bărbat şi bărbat, femeie şi femeie şi tot aşa pentru că nicio călătorie nu are sens de unul singur. Doar că acum încercăm să ne dăm mai bine seama cum ne este cel mai OK”, crede Roxana.

Roxana spune că impactul va fi la nivel de natalitate, însă aceasta nu ar fi doar o problemă de cuplu. „Pe termen scurt vom avea mai puţini copii, dar acest lucru nu se echilibrează doar din relaţia de cuplu. Societatea are un impact major. Am prieteni care au plecat de aici gândindu-se la copii şi oameni care nu se gândesc să facă un copil decât dacă pleacă. Când în anii 2000 s-a vândut toată România, generaţia lor a vândut şi o parte din viitorul meu. Inconştient, au vândut şi viitorul nepoţilor lor, care riscă să rămână nenăscuţi. Acum plângem toţi pe umerii sporului pozitiv pierdut. Pe termen lung, cred că lucrurile se vor aşeza, iar copiii născuţi din părinţi din generaţia mea vor pleca la drum cu nişte lecţii foarte bune pentru că noi am prins ambele lumi şi mulţi dintre noi au luat ce e mai bun din ele”.

Capitalismul ucide căsătoria?​„Muncim mai mult, cheltuim mai mult, călătorim mai mult, ieşim mai des în oraş, ne preocupăm mai mult de propria imagine, şi, da, ajungem să ne căsătorim mai târziu. sau deloc.” „Pentru firme, pentru capitalişti e bine. Că au forţă de muncă acum.”