Toată lumea critică învăţământul din România, considerându-l depăşit, birocratic, cu profesori plictisiţi şi fără har, iar în final arată cu degetul la ceea ce scoate el, respectiv 60% din absolvenţi sunt analfabeţi funcţional, adică nu înţeleg ceea ce citesc.

Companiile, antreprenorii, patronii, directorii de HR, adică cei care au nevoie să angajeze oameni, spun că plătesc degeaba taxe şi impozite din care se finanţează învăţământul, pentru că ceea ce obţin în schimb este un produs slab.

Indiferent dacă este vorba de absolvenţi de facultate, colegii, liceu, 8-10 clase, şcoli profesionale, rezultatul este acelaşi. Excepţiile pot fi numărate pe degete, iar copiii cei mai buni, talentele, sunt recrutaţi imediat, de cele mai multe ori din afară, iar ceea ce rămâne este preluat de multinaţionalele din România.

De la an la an, nemulţumirea angajatorilor creşte faţă de ceea ce scoate şcoala românească şi trebuie să cumpere ei. Absolventul, transformat în angajat, este o marfă care are un preţ, care intră în costul unui produs sau al unui serviciu.

Şcoala din România, dar şi din întreaga lume, nu are cum să ţină pasul cu economia, cu businessul, cu ceea ce fac firmele şi au nevoie ca forţă de muncă. După anul 2000, economia României aproape s-a schimbat în totalitate, rezultatul fiind creşterea PIB de 5 ori, până la 220 de miliarde de euro, faţă de 40 de miliarde de euro, în condiţiile în care numărul de angajaţi din companii a rămas acelaşi, în jur de 5 milioane.

Chiar dacă Google şi reţelele sociale au câştigat teren ca sursă de informaţie, educaţia încă se face cu profesori, iar cei din România sunt atât de demonizaţi, încât nimeni nu mai respectă această profesie. În frunte cu părinţii.

Respectul se vede şi prin salariul primit.

Conform unui studiu realizat de SuperTeach, în România meseria de profesor nu se află în top 15 meserii spre care, în acest moment, să aspire copiii.

Felix Tătaru de la SuperTeach (el este cunoscut în piaţă ca fiind şeful campaniei publicitare din spatele alegerii lui Traian Băsescu ca primar al Capitalei în anul 2000 şi apoi preşedinte al României în 2004 şi 2009) vrea ca în următorii 5 ani, printr-o revoluţie a mentalităţilor profesorilor dar şi a societăţii, această meserie de profesor să urce în top 5 ca opţiune de carieră.

Până acum, singura meserie care a cunoscut un salt fabulos din punctul de vedere al percepţiei publicului a fost cea de bucătar, adică „chef”, cum se spune acum, datorită show-ului MasterChef de la Pro TV, care a fost urmat şi de alte show-uri culinare.

MasterChef a schimbat imaginea bucătarului, iar acum părinţilor nu le mai este ruşine să spună că copiii lor au îmbrăţişat această meserie, ci dimpotrivă.

Până se va găsi un show şi pentru educaţie cum a fost MasterChef - MasterTeach (nu sună chiar aşa rău) - companiile, antreprenorii, cei din HR ar trebui să se implice mai mult în educaţie, iar aici nu discutăm numai despre bani.

O programă şcolară se schimbă în cel mai bun caz la 10 ani, iar profesorii nu au timp să asimileze toate schimbările din societate în cursurile lor.

Aşa că firmele trebuie să-şi creeze propriile cursuri, propriile şcoli pe banii lor, ca să suplinească educaţia generală. Multinaţionalele au început cu şcolile duale, următorul pas ar fi ca marile firme să se asocieze pentru a-şi crea licee sau şcoli superioare, dar întrebarea este cine vrea să fie profesor dintre cei care sunt acum în business.

Pentru ca meseria de profesor să ajungă în top 5 trebuie să existe exemple reale la care copiii să se raporteze.

Aşa că, cine vrea să fie MasterTeach?

(cristian.hostiuc@zf.ro)