Autoarea acestei noi teorii este Lisa Randall, profesor de fizică la prestigioasa Universitate Harvard din Statele Unite, care a detectat un "roi" de materie întunecată, cu o forţă gravitaţională impresionantă, care ar fi trimis o "torpilă" spre Terra sub forma unui asteroid, informează msn.com.

"În cea mai mare parte a timpului, oamenii ignoră aproape total materia întunecată, dar ea este de fapt responsabilă de anumite lucruri precum structura Universului şi formarea galaxiilor. Este importantă şi are un rol important şi în zilele noastre, prin faptul că ţine toate lucrurile conectate între ele", a explicat Lisa Randall.

Materia întunecată este invizibilă, fiind dificil de detectat în mod direct, deşi reprezintă peste un sfert din componenţa Universului. Potrivit teoriei formulate de Lisa Randall, materia întunecată este vinovată şi de coliziunea catastrofală care a dus la dispariţia dinozaurilor.

Cercetătoarea americană spune că un mic procent din materia întunecată interacţionează cu materia obişnuită din jurul ei şi în alt fel decât prin exercitarea unei forţe de atracţie gravitaţională.

"Ar avea implicaţii uluitoare, precum discul de materie întunecată din centrul Căii Lactee, care ar genera o forţă gravitaţională ce ar influenţa mişcarea stelelor. Acea forţă ar putea, de asemenea, să disloce cometele din îndepărtatul nor al lui Oort", a adăugat Lisa Randall.

Ea şi-a ilustrat teoria cu următorul exemplu: "Imaginaţi-vă un avion mare şi ceva care se învârte în jurul său. Dar, uneori, acel lucru se află deasupra, alteori sub el şi, pentru a-l străbate de la un capăt la altul, avionul trebuie să treacă direct prin el. Şi, de fiecare dată când trece prin el, fapt ce se întâmplă cam la fiecare 30-35 milioane de ani, se loveşte de un disc de materie întunecată. Iar în acele momente, forţele gravitaţionale sunt amplificate".

Acea forţă gravitaţională amplificată, spune Lisa Randall, ar fi putut smulge câţiva asteroizi uriaşi din spaţiul interstelar şi i-a direcţionat spre interiorul Sistemului Solar. Potrivit cercetătoarei americane, datele geologice şi dovezile fosilizate de pe Terra sprijină această teorie.

"Puteţi să căutaţi şi pe internet, să consultaţi Earth Impact Database şi veţi găsi craterele de mari dimensiuni ce au fost descoperite pe Terra. Dacă vă concentraţi asupra craterelor mari, cele cu diametre de peste 20 de kilometri, veţi vedea că ele corespund acestei forţe gravitaţionale amplificate, la fiecare 30 milioane de ani".

Aceeaşi cercetătoare spune că îşi va testa teoria şi cu ajutorul satelitului Gaia, un instrument ce măsoară poziţia şi viteza de deplasare pentru câteva miliarde de stele din Calea Lactee.