Cazimir Ionescu, vicepreşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională (CPUN) în iunie 1990, a declarat, la ieşirea de la Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, că procurorii militari i-au adus la cunoştinţă faptul că are calitatea de suspect şi că urmează să primească dosarul în care sunt menţionate capetele de acuzare.

"Sunt suspect în cazul mineriadei şi urmează să primim dosarul cu capetele de acuzare în care apar suspiciunile în privinţa posibilităţilor mele de a fi participat în vreun fel la luarea unei astfel de decizii", a spus Cazimir Ionescu.

El a afirmat că din poziţia pe care o avea atunci, de vicepreşedinte al CPUN, nu ar fi putut participat la luarea unei decizii în privinţa organizării mineriadei şi, mai mult, abia acum a aflat că în 13 iunie 1990 au murit patru oameni.

"Noi abia acum aflăm că au fost patru morţi, de fapt. Nu ştiu exact care este cauza decesului, cu atât mai puţin aş putea să ştiu cine anume a făcut acest lucru. Asta urmează să se afle", a spus Ionescu.

Referitor la o declaraţie dată de Petre Roman, care a spus că în 14 iunie Cazimir Ionescu ar fi participat la o întâlnire restrânsă, la care ar fi fost prezente persoane din conducerea CPUN, acesta a spus că nu ştie despre ce întâlnire este vorba şi crede că "domnul Petre Roman are probleme cu memoria".

"Nici măcar nu ştiu de acea întâlnire. De altfel, dacă vă aduceţi aminte, eu am fost unul dintre cei care s-au opus la înfiinţarea FSN. În virtutea acestui fapt, nu am fost niciodată membru FSN", a precizat Cazimir Ionescu.

Acesta a mai spus că nici nu s-a întâlnit cu minerii, cu excepţia unui singur moment, în care a oprit maşina şi a intervenit pe motiv că se îndreptau către Ambasada SUA. "Asta e tot ce am reuşit să fac", a adăugat Cazimir Ionescu.

Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a anunţat, miercuri, începerea urmăririi penale în dosarul Mineriadei, pe numele unor persoane, pentru infracţiuni contra umanităţii, respectiv pentru reprimarea violentă a manifestaţiei din Piaţa Universităţii, din 13-15 iunie 1990, soldată cu decesul a patru persoane, rănirea şi lipsirea de libertate a altor o mie.

Oficiali din Parchetul instanţei supreme au declarat, pentru MEDIAFAX, că în dosarul Mineriadei a fost începută urmărirea penală împotriva fostului preşedinte Ion Iliescu, iar miercuri i s-au adus la cunoştinţă acuzaţiile, respectiv infracţiuni contra umanităţii, pentru reprimarea violentă a manifestaţiei din Piaţa Universităţii, din 13 iunie 1990.

În acelaşi dosar au fost puşi sub acuzare fostul director al Serviciului Român de Informaţii (SRI) Virgil Măgureanu, Emil Cico Dumitrescu şi Miron Cozma, tot pentru infracţiuni contra umanităţii, toţi având calitatea de suspect.

Fostul premier Petre Roman, fostul ministru al Apărării Victor Athanasie Stănculescu şi Gelu Voican Voiculescu, viceprim-ministru în primul guvern provizoriu din 1990 şi responsabil cu controlul serviciilor secrete, ar putea fi şi ei cercetaţi în dosarul Mineriadei, însă în cazul acestora s-a cerut aviz de la şeful statului, întrucât erau membri ai Guvernului la data faptelor. Procurorul general al Parchetului instanţei supreme a cerut preşedintelui declanşarea procedurilor pentru formularea cererii de urmărire penală pentru Roman, Stănculescu şi Voiculescu, pentru infracţiuni contra umanităţii.

Potrivit Legii 115/1999, "numai Camera Deputatilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor".

În 5 februarie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a infirmat rezoluţiile de neîncepere a urmăririi penale în cazul evenimentelor din iunie 1990. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a confirmat, pe 9 martie, decizia procurorilor de redeschidere a urmăririi penale în dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990.

Parchetul instanţei supreme arăta, într-un comunicat de presă, că procurorul general al României, Tiberiu Niţu, a dispus infirmarea a trei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale din anul 2009, care au legătură cu Mineriada din 1990, precum şi redeschiderea urmăririi penale în acest caz.

"În cauza ce formează obiectul dosarului penal nr. 47/P/2014, privind circumstanţele în care, în cadrul evenimentelor produse în municipiul Bucureşti, în perioada 13-15 iunie 1990, s-a produs decesul sau rănirea prin împuşcare a mai multor persoane, prin referatul din data de 22 ianuarie 2015, procurorii din cadrul Secţiei parchetelor militare au propus infirmarea parţială a rezoluţiei nr. 175/P/2008 din 17 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de urmărire penală şi criminalistică, şi redeschiderea urmăririi penale în această cauză, precum şi infirmarea rezoluţiilor nr. 7335/3341/II/2/2009 din 25 august 2009 şi 7301/3419/II/2/2009 din 03 septembrie 2009 ale procurorului şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică", a precizat sursa citată.

Cercetările în cazul Mineriadei din 13 - 15 iunie 1990 au fost, astfel, reluate după 25 de ani de la evenimente, perioadă în care au fost emise mai multe decizii de neîncepere a urmării penale, mai multe victime ajungând să fie despăgubite la CEDO în absenţa unei hotărâri judecătoreşti în ţară.

Într-o decizie din 17 septembrie 2014, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a stipulat că România este obligată să continue investigaţiile în dosarul Mineriadei şi să facă dreptate victimelor crimelor împotriva umanităţii, indiferent de timpul scurs de la săvârşirea acestora.

Decizia a fost luată în cauza Mocanu şi alţii împotriva României, în care Anca Mocanu, Marin Stoica şi Asociaţia 21 Decembrie 1989 s-au plâns de ineficienţa cercetărilor interne cu privire la evenimentele din 13 - 15 iunie 1990. CEDO a decis ca statul român să îi plătească Ancăi Mocanu, al cărei soţ a fost ucis de un glonţ în timpul Mineriadei, suma de 30.000 de euro pentru încălcarea articolului 2 - dreptul la viaţă - din Convenţia europeană a drepturilor omului, şi lui Marin Stoica, bătut şi băgat în comă în ziua de 13 iunie 1990, în sediul TVR, 15.000 de euro, pentru încălcarea articolului 3 - interzicerea torturii - din Convenţie.