România a câştigat procesul de la ICSID - Tribunalul de Arbitraj Comercial Internaţional de la Washington, cu firma canadiană Gabriel Resources în dosarul posibilei exploatări de aur de la Roşia Montană.

Decizia a fost o mare surpriză, inclusiv pentru avocaţii care au apărat statul român în acest proces, firmele de avocaţi LALIVE din Elveţia/Geneva şi LDDP – Leaua Damcali Deaconu Păunescu de la Bucureşti.

Scenariile cele mai probabile pe care s-a lucrat şi care au fost prezentate Ministerului de Finanţe/Guvernului României mergeau pe fapul că România va pierde acest proces, dar nota de plată să fi fost mai mică decât despăgubirea de 6,7 miliarde de dolari pe care a cerut-o compania canadiană pentru faptul că a fost împiedicată sa exploateze rezervele de aur care sunt la Roşia Montană, în Munţii Apuseni.

De ce premierul Marcel Ciolacu şi ministrul Finanţelor Marcel Boloş au vorbit despre pierderea procesului înainte ca tribunalul să dea verdictul, cine a speculat acţiunile Gabriel Resources tranzacţionate pe Bursa de la Toronto, sunt întrebări care îşi vor găsi sau nu un răspuns.

Într-o declaraţie oficială, firma de avocatură LDDP a menţionat că în cadrul procesului de la Washington un punct pe care s-a bazat strategia apărarii a fost acela că Gabriel Resources nu a reuşit să îndeplinească cerinţele de autorizare "în mare ca urmare a faptului că nu a reuşit să obţină o licenţă socială pentru proiectul minier." Adică compania canadiană nu a reuşit să convingă opinia publică de necesitatea, importanţa acestui proiect. Guvernul a făcut tot ce putea să facă, dar opinia publică a fost mai puternică.

Având în vedere dosarul Roşia Montană şi modul cum a evoluat el de-a lungul a două decenii, întrebarea este ce se va întampla în viitor cu acest gen de proiecte de exploatare a unor resurse minerale pe care le are România.

De ce aduc în discuţie acest subiect?

Anul trecut Uniunea Europeană a adoptat un act – Critical Raw Materials Act , un document strategic prin care Bruxelles vrea să susţină exploatarea unor resurse minerale strategice şi critice care se găsesc în ţările membre ale Uniunii Europene.

Războiul din Ucraina, războiul geopolitic dintre lumea occidentală şi China, au scos la iveală dependenţa UE de materii prime care se găsesc în zone, în ţări care sunt în afara lumii occidentale, în Rusia, în China, în Africa, etc. Sunt industrii şi sectoare întregi care depind de aceste materii prime, dar care se găsesc în alte ţări, care au ajuns acum duşmani.

Acest document al UE - Critical Raw Materials Act - va viza şi resursele pe care le are România îngropate în pământ şi care ar putea fi exploatate.

La ZF Power Summit 2024, Madalina Ivănică, deputy head of unit, DG Grow din cadrul Comisiei Europene a declarat că România are resurse importante, în special pentru producţia de baterii, „avem grafit, avem magneziu in România, poate există şi capacitatea în România de a beneficia de astfel de proiecte strategice care să dezvolte producţia industrială locală în România”. România are foarte multe resurse de materii prime critice şi materii prime strategice, a menţionat Mădălina Ivănica, care a fost şeful de proiect pentru adoptarea acestei politici de a găsi şi de a exploata în cadrul ţărilor UE a materiilor prime de care acum Uniunea Europeană este dependentă către alte state.

Ea a menţionat că după un an de la intrarea în vigoarea a acestui document statele membre trebuie să prezinte un program de exploatare a acestor materii prime critice şi datele care vor fi făcute publice, astfel încât „să putem atrage investitori, ca fiecare companie care doreşte să investească într-un stat membru să poata vedea unde sunt resusele , care este calitatea lor, ce cantităţi avem, etc”.

În decembrie, Alexandru Roşu, directorul executiv al companiei Magnezium Verde, cu investitori americani în spate, a declarat că ar vrea să exploateze resursele de magneziu pe care le are România.

În acest moment Europa este dependentă aproape în totalitate de China pentru resursele de magneziu, iar exploatarea resurselor de magneziu care se află în România ar mai reduce aceasta dependenţă. Investiţiile necesare pentru această exploatare sunt estimate la 1 miliarde de dolari.

Având în vedere precedentul de la Roşia Montană în care opinia publică, ONG-urile, partide sau lideri politici s-au împotrivit acelui proiect, ce se va întâmpla cu celelalte proiecte de exploatare care vor fi aduse în discuţie?

România a avut până acum două proiecte extrem de complicate, gazele de şist de la Pungeşti cu gigantul american Chevron, unde oameni şi organizaţii apărute peste noapte s-au împotrivit începerii acelui proiect şi proiectul de la Roşia Montană, unde guvernul Ponta ar fi vrut să înceapă acest proiect de peste 30 miliarde de euro, dar cei care s-au împotrivit au fost mai puternici.

Dacă opinia publică influenţată sau nu într-un anumit proiect se va împotrivi în continuare în alte proiecte, ce se va întâmpla?

Dacă este o resursă critică pentru Uniunea Europeană, cei care vor fi la Palatul Victoria vor merge sau nu înainte pentru exploatarea acestor proiecte sau opinia publică va decide?

Dacă aceste proiecte vor avea în spate statul sau investitori privaţi, români sau străini, cum va reacţiona opinia publica, având în vedere că investitorii străini sunt văzuţi ca niste exploatatori care vor să exploateze/fure resursele ţării?

Pe baza experienţei dosarului Roşia Montană, unde glonţul a trecut României pe la ureche, ce concluzii atrage guvernul şi cum ar putea să se pregătească mai bine pentru astfel de proiecte care, într-un fel sau altul,  vor veni în discuţie şi în exploatare?

Cum va vota opinia publică - premierul Marcel Ciolacu voia să facă referendum pentru exploatarea sau nu a aurului de la Roşia Montană- în cazul în care compania canadiană ar fi câştigat procesul şi ar fi vrut să înceapă exploatare?

De la Boc încoace, toate guvernele au pasat dosarul Roşia Montană, fiecare a încercat să se acopere cât mai bine în acest controversat proiect.

Dacă Uniunea Europeană va merge înainte cu acest act - Critical Raw Materials Act, guvernul României va trebui să deschidă harta resurselor minerale şi să discute apoi cu investitorii posibilitatea explotării acestora.

Să vedem atunci ce se va întâmpla!