Oferta de mai sus in care mi se propunea o suma generoasa drept comision daca as fi facilitat vanzarea terenului Terapia (circa 20 hectare intravilan, in ceea ce fusese zona industriala din Nord-Estul Clujului) am primit-o in 2017 de la un foarte cunoscut dezvoltator imobiliar. Au urmat alte oferte, nu intelegeam foarte bine de ce atata interes, zona era (atunci) periferica, se spunea ca este poluata, existau probleme cu proprietarii de terenuri din vecinatate, etc.

Am chemat consultanti sa ma lumineze, si au facut-o. In 2016 s-a aprobat PUG-ul orasului si in amplasament nu se mai putea construi industrial (UTR, RiM, servitute, etc), asadar zonei i se dadea startul pentru rezidential si comercial.

Din 2017 de la prima “propunere indecenta” si pana astazi (chiar si dupa pandemie, cand exista tot interesul sa avem fabrici de medicamente in tara) tot apare cate o oferta si cate un “imbold” de a ma face sa ma las pagubas si sa vand terenul. Ba apare un IT-ist care spune ca zona de manufactura e moarta – ii spun ca aduc anual la buget mai mult decat top 10 firme de IT din Cluj la un loc – ba un consilier local care spune ca zona este poluata – ii spun ca activitatile sunt nepoluante si ca mai mult ca sigur ca strada Motilor din centrul Clujului este la fel de poluata ca zona industrala din Nord-Est. Si, previzibil, au aparut presiuni si constrangeri administrative pentru care a trebuit sa merg prin tribunale si sa afirm ceea ce este in ultima instanta un drept constitutional, cel asupra proprietatii.

Intre timp am pierdut o investitie de 2,5 milioane de Euro intr-un centru de calitate si acum probabil une de 4 milioane de Euro pentru ca este putin probabil sa pot construi un hub logistic pentru Europa, nu pot nici macar sa regenerez imprejmuirea sau peisagistica. Iar zona este impanzita de blocuri care continua sa se construiasca inestetic intr-un ritm ametitor.

Dar, destul cu vaicareala, daca Romania nu vrea fabrici atunci o sa importam medicamentele din Ungaria, Cehia si Polonia, tari unde industria este strategica. Iar analistii vor fi surprinsi, din nou, ca avem deficit de balanta comerciala.

Opinia asta este doar ca sa-l completez pe Dragos Dragoteanu, pe care-l urmaresc cu placere. Cluj-Napoca va continua sa construiasca blocuri si se va extinde in toate punctele cardinale, fara oprire, fara mila, fara frontiere, incetinit probabil doar de lipsa fortei de munca, infrastructura si utilitati. Iar preturile vor fi pe masura, un intreg esafodaj de dezvoltatori, agenti, brokeri si banci lucreaza sa le creasca pentru ca apoi sa nu declare tranzactiile la valoarea reala.

Cumparatori sunt cu ghiotura. Parintii din judetele satelite investesc in apartamente in speranta ca intr-o zi copiii lor vor fi studenti in Cluj - pana atunci le dau in chirie. Alti oameni cumpara apartamente la gandul ca decat sa-ti tii banii in banci, care deja dau semnale de dobanzi negative, mai bine ii investesti in caramizi si betoane. Altii le cumpara acum pentru ca prind bine povestile ca pandemia va mai dura si le se vor bloca banii, ca se scumpesc materialele de constructii sau ca vine “mama tuturor crizelor” - Roubini dixit - si nu vor avea ce face cu banii din banci. Altii pur si simplu au bani si nu au auzit de bursa, bitcoin, business angel, start-up-uri si unicorn-uri.

Asadar, in Cluj-Napoca se va construi foarte mult si vinde scump in continuare - atentie insa, daca nu sunteti dezvoltatori de loc din oras sau nu aveti relatiile necesare, mai bine lasati-va pagubasi.

Dragoş Damian este şeful producă­to­rului de medicamente Terapia Cluj.