Povestesc cu multi directori de fabrici din industria de prelucrare, diverse domenii, unii au echipe de peste 5000 de angajati. Obisnuim sa spunem ca o fabrica este un ecosistem–miniatura a intregii societati, varietatea de oameni, procese, tehnologie, digitalizare si desigur, probleme, este enorma.  

In discutii incercam sa intelegem schimbarile ultimilor 2-3 ani si cum le putem transforma in oportunitati caci, nu-i asa, asta ne tot repeta inteleptii de la tribunele conferintelor, orice schimbare este o oportunitate.

Contrar a ceea ce isi magineaza autoritatile, inflatia galopanta, conflictul de la granita si criza utilitatilor nu sunt pe primul loc ca teme de discutie, ci deficitul incredibil de forta de munca care alimenteaza marea demisioneala, quiet quitting-ul, fandoselile gen munca de acasa, de la distanta si alti termeni avansati de companiile de consultanta in domeniul resurselor umane – intre noi fie spus, inventatorii acestor tendinte, mai fac si ei un ban vanzand iluzii angajatilor si angajatorilor.

Asadar problema noastra principala este ca avem comenzi, avem cerere, putem fabrica si exporta mai mult, dar avem peste 20% posturi vacante in organizatii.

- Fluctuatii de personal de 25-30% in fabrici, sunt situatii in care atunci cand se deschide una, aproape se inchide cea de dincolo.

- Braconajul fara jena - te iau la tinta si fur de la tine cati angajati vreau eu, ii iau gata pregatiti, nu ma mai costa nimic. Solidaritate industriala, hai mai bine sa pregatim impreuna angajati in scoli si facultati? Ha, ha!

- NEET in categoria de varsta 15-29 de ani este aproape 25%, mult peste media europeana de 16%, unde sunt oamenii astia tineri, cum se intretin?

- Investitii de zeci de milioane in invatamantul dual, burse pentru studenti, internship-uri platite, toate degeaba, vin, stau un pic, pleaca. Carentele unui sistem de invatamant care nu functioneaza ca un partener pentru piata muncii ci mai degraba pentru sine, pentru oligarhii si sinecurile care il controleaza.

- Munca la negru care prospera peste tot dar in special in orasele academice, langa care de obicei sunt si parcurile industriale in care activeaza unitatile de productie – milioanele de lei amenzi date lunar de ITM-uri nici macar nu fac sa clipeasca angajatorii la negru, care o iau de la capat dupa ce pleaca inspectorul;

- Emergenta unor adevarate hatisuri de companii de plasare de forta de munca protejate de “oameni importanti”, care dizlocuiesc personalul calificat in fabricile din tara trimitandu-l in Uniunea Europeana si, la schimb, aduc in tara muncitori din strainatate, necalificati, care cu greu pot fi angajati de industria de prelucrare;

- Sortimente creative de facilitati fiscale pentru angajatii “barosanilor”, desi autoritatile declara ca fabricile sunt principala lor preocupare, trebuie sa fabricam in Romania, avem deficit de balanta comerciala, trebuie sa ajutam fabricile – pai atunci de ce nu scutiti de impozitul pe venit muncitorii din fabrici?

- Si, s-o spunem si pe asta intr-un final, infloreste industria concediilor medicale, fapt care agreaveaza criza de personal.

Cam acestea sunt “vaicarelile” la ordinea zilei in fabricile din Romania.

Deasupra tuturor acestor probleme insa, un numitor comun remarcat de comunitatea noastra, indiferent de domeniul in care activam, este ca angajatul nostru, colegul nostru, nu vine sa isi spuna pasul, daca simte ca are o problema legata de job si are nevoie de ajutor. Sub 10% dintre angajati vin la o discutie franca cu seful lor pentru a explica ce ii macina. Prefera sa vina, oarecum triumfator, cu demisia in mana si cu informatia ca pleaca la o companie care il plateste mai bine, este mai preocupata de echilibrul munca-viata, ii intelege mai bine nevoile. Adica migreaza catre o companie pe care nu o cunoaste, dar este absolut convins ca este mult peste cea de la care pleaca, doar pentru ca asa a spus head-hunter-ul sau HR-ul de la acea companie – oameni pe care nu-i cunoaste.

O modesta sugestie.

Inainte sa te decizi sa pleci, inainte chiar de a avea o oferta, renunta la a tacea din gura – quit being quiet, inginerie reversa la fandositul quiet quitting – si discuta deschis cu seful tau, cere-i ce crezi ca ti se cuvine.

Daca esti un angajat bun atunci nu-si permite luxul sa te dea afara si nu-si permite luxul sa te piarda, astfel incat probabil vei obtine ce ti-ai propus.

Daca jobul care ti se ofera de o alta companie nu este o treapta in plus la cariera, atunci, orice ti-ar spune head-hunter-ul sau HR-ul de la acea organizatie, mai bine ramai in cea in care esti, nu trebuie sa dovedesti ca esti competent, se stie asta, obtii un pachet mai bun si sansa unei cariere consistente.