Da, de acord, titlul este uşor melodramatic, dar cu nimic mai puţin melodramatic decât tragedia pusă în operă de mediul de afaceri atunci când au fost suspendate, în 2024 şi 2025, toate facilităţile, subvenţiile, ajutoarele şi excepţiile existente. Care facilităţi, subvenţii, ajutoare şi excepţii nu trebuiau acordate în ultimii 7 ani de când România, mai puţin producţia industrială, a trecut prin cea mai fastă perioadă economică din istorie, în ciuda crizelor suprapuse sau succesive – ce melodramatic suna şi asta, ”crize suprapuse sau succesive”. Dar facilităţile, subvenţiile, ajutoarele şi excepţiile sunt cu totul alta poveste, pe care, fără să mă pricep suficient, sunt gata s-o discut cu cei 5-6 hipsteri - profesori, analişti şi consultanţi în economie - care prevăd la televizor sfârşitul României. Sunt curios când au intrat ultima data într-o fabrică sau uzină.

Fabrică - întreprindere industrială care foloseşte un sistem de maşini şi de instalaţii tehnice în vederea executării operaţiilor de transformare a materiei prime în produse finite, în serie şi în cantităţi mari.

Uzină - întreprindere industrială de mari proporţii în care se produc utilaje, semifabricate sau materii prime pentru alte industrii.

Dezindustrializarea este cel mai mare rău din ultimii 35 de ani. Mii de fabrici închise, mult mai puţine deschise.

Se fabrică din ce în ce mai puţin în Romania iar industriei noastre de prelucrare îi lipseşte competitivitatea.

Nu există sisteme de sprijinire a expansiunii capitalului industrial autohton în străinătate, aşa cum au alte ţări din Europa de Est.

Nu am atras suficiente investiţii industriale extra-comunitare, mai ales din SUA. Asia? Cu China ne-am ostilizat iraţional iar despre India, despre India nici nu ştim unde este pe hartă. Sunt cele trei mari puteri industriale din 2030.

Dependenţa de investiţiile industriale intracomunitare ne şubrezeşte, în condiţiile în care industria uniunii a devenit necompetitiva din cauza pariului pe Green Deal - la care toţi mârâie acum. 

Creşte importul de produse din fabrici şi uzine care beneficiază de subvenţii la ele în ţară.

Birocraţia şi corupţia administrativă împiedică absorbţia mai rapidă de fonduri şi obţinerea de aprobări pentru investiţii.

Resursa umană specializată şi calificată este inexistentă, sunt ani lumină între sistemul de învăţământ şi nevoile din piaţa muncii.

Lanţurile de aprovizionare sunt lungi şi costisitoare – marea majoritate a materiilor prime şi materialelor vin din import.

Microîntreprinderile, întreprinderile mici şi întreprinderile mijlocii nu se dezvoltă suficient în absenţa marilor fabrici şi uzine.

Avem zero diplomaţie economică.

Mai presus de orice, criminalitatea fiscală din alte domenii şi preţul energiei pun la grea încercare fabricile şi uzinele, câte mai sunt în ţară.

Despre Fabricat în România, au vorbit mulţi, fără să înţeleagă foarte bine ce spun. Despre reindustrializare vorbeşte Marcel Ciolacu de vreo doi ani, ba chiar are îndrăzneala să aibă plan de acţiune şi resurse pentru asta – la care râd în hohote cei 5-6 hipsteri profesori, analişti şi consultanţi în economie pe care îi pomeneam mai sus.

Fabricile şi uzinele din România au nevoie de ajutor din toate direcţiile. Ar trebui ca fiecare şef de partid, fiecare primar, fiecare preşedinte de consiliu judeţean, fiecare rector de universitate tehnică, fiecare director de colegiu tehnic să aibă alături 5-10 şefi de fabrici şi uzine cu care să dezvolte resursa umană, cu care să facă planuri de investiţii, cu care să activeze lanţuri de aprovizionare şi distribuţie. Fabricat în România, indiferent de capital, este o cultură, nu o declaraţie politică de stânga, centru sau dreapta în campanie electorală.

Războiul se termina, lumea se schimba, graniţele se rescriu, puterile industrializate vor dicta viitorul. Iată, se vorbea zilele trecute de garanţii de securitate pentru România după terminarea războiului. Ce garanţii de securitate puteau fi mai bune decât investiţiile în fabrici şi uzine a cinci coloşi industriali americani – de exemplu metalurgie, aeronautica, biotehnologie, energie, apărare? Nimeni nu s-ar atinge de noi.