Inflatia galopanta, aceasta cifra abstracta de 15%, pe care o prezinta institutiile de resort. Fara nici o legatura cu ceea ce simte (sau incepe sa simta) cumparatorul roman, care da 50%, 100%, 200% mai mult pe bunurile necesare zi de zi. Cumparator care se afla inca in modul de revenge-buying si convins ca daca ramane fara bani “statul” ii va compensa tot ce va consuma.

Asadar sa ne intelegem, din asta a crescut voiniceste PIB-ul Romaniei in primele 6 luni – inclusiv veniturile bugetare, caci, nu-i asa, PIB-ul nu este venit bugetar - din consumul de produse importate si vandute la preturi de specula, vezi si deficitul de balanta comerciala, mai mare cu cel putin 50% fata de 2021.

Iar analistii care dadeau stagnare in 2022 sunt zmei acum, vad crestere si in a doua jumatate a anului.

Antreprenorul si corporatistul, din absolut toate sectoarele economice, isi freaca mainile de bucurie dupa un an de pomina, in care doar daca ai fost in hibernare nu ai minim 25% peste 2021. Bucuria este insa exprimata trist si in tacere, ca sa nu vina controalele peste tine, iscusit camuflata intr-o preocupare, ingrijorare, atentie sporita, fata de “challenge”-urile lui 2023. Si este bine ca fiecare antreprenor si corporatist sa fie ingrijorat, pentru ca daca modelul de business practicat in 2022 este cresterea cu 50%, 100%, 200% a preturilor, dand vina pe costuri, atunci mare antreprenor sau corporatist nu prea esti, vinzi acelasi lucru, aceeasi calitate, acceasi lipsa de valoare adaugata la un pret mai mare. Nu ai inovat nimic pentru a deveni mai competitiv. Dar, felicitari! A mers.

Si, ca sa iritam un pic antreprenorul si corporatistul, sa subliniem inca o data ca dublarea costurilor nu are cum sa genereze crestere de preturi peste 50%, restul este SPECULA.

In 2022 a functionat de minune principiul fundamental al capitalismului, cererea si oferta. Dupa doi ani de pandemie, clientul nostru iubit, consumatorul, si-a dat drumul la cumparaturi hotarat sa faca praf toate economiile adunate. Cu o astfel de cerere in crestere si cu o oferta redusa – lanturile de aprovizionare inca isi ling ranile cauzate de pandemie si mai nou, de razboi, de altfel tot mapamandul este intr-o cursa pentru materii prime si materiale – era evident ca toate preturile o vor lua in sus, chiar si daca costurile ar fi ramas pe loc.

Asadar, 2023, diferit de 2022, gata cu revenge-buying-ul, gata cu cresterile de preturi. Cresterea, daca va exista, nu poate veni decat din proiecte de investitii, insa aici intervine pericolul deficitului de resurse: degeaba ai bani daca nu ai forta de munca sau tehnologia sau materiile prime pentru a executa investitia. Ar fi de dorit ca antreprenorii si corporatistii sa stea cu ochii pe deficitul de resurse, cea mai buna dovada fiind termenul de livrare de peste un an al limuzinelor pe care si le-au comandat ca sa sarbatoreasca anul de pomina 2022.

In 2008 aveam proiecte de investitii, dar nu aveam bani. In 2022 avem bani, insa intarzie proiectele de investitii si chiar daca vor aparea, vor fi franate de deficitul de resurse umane si materiale.

Sa trecem de iarna mai intai. Insa nu m-as mira deloc sa personalitatea anului 2022 in economie sa fie Coalitia de Guvernare, care, preocupata de framantarile interne nu s-a amestecat in economie (cat si-ar fi dorit), astfel incat i se poate atribui indirect succesul cresterii economice din 2022. Uneori rezultatele vin si daca nu faci nimic, eventual doar bei ceai de tei – si spun asta cu tot respectul pentru cei care au dat o recomandare cu adevarat buna, neinteleasa suficient atunci cand a fost data.