Aproape una din cinci femei închise este de vârsta a treia, iar nouă din zece sunt condamnate pentru infracţiuni minore, cum ar fi furtul din magazine. De unde, însă, această situaţie?

Cu ani în urmă, grija faţă de bătrâni cădea în sarcina familiei şi a comunităţii, dar lucrurile s-au schimbat. Din 1980 până în 2015, numărul vârstnicilor care locuiesc singuri a crescut de şase ori, la aproape şase milioane.

Un studiu realizat de autorităţile din Tokio arată că jumătate din bătrânii care fură din magazine locuiesc singuri, iar 40% nu au familie, sau vorbesc foarte rar cu rudele. Adesea, aceste persoane spun că nu au la cine să apeleze atunci când au nevoie de ajutor.

„Soţul meu a murit anul trecut, şi, neavând copii, am rămas singură. Am mers la supermarket să cumpăr nişte legume, şi am văzut un pachet cu carne. Am vrut să îl cumpăr, dar nu îmi permiteam, aşa că l-am luat, pur şi simplu”, declară una dintre prizoniere.

Alta spune că viaţa din închisoare este mai bună, deoarece este întotdeauna înconjurată de oameni, aşa că nu se mai simte singură. „Iniţial, când am ieşit a doua oară din închisoare, mi-am promis să nu mă mai întorc. Dar, odată ajunsă afară, am devenit nostalgică”, adaugă femeia.

O prizonieră de 78 de ani povesteşte că „pentru mine, închisoarea este o oază de relaxare şi confort. Nu am libertate, dar nici nu am nimic de care să-mi fac griji. Am oameni cu care să vorbesc, şi trei mese asigurate pe zi.”