România, Ungaria şi Polonia au făcut progrese istorice după că­derea comunismului în a ajunge din urmă la dezvoltare econo­mi­că Europa de Vest. România a accelerat cel mai mult, pornind de la cel mai jos nivel, iar Polonia a ajuns cel mai departe. Însă Europa de Est a ajuns acum la un punct în care progresul susţinut nu mai este posibil fără forţă de muncă din ţări din afara UE, mai ief­tine. Acest lucru îl arată două dintre cele mai mari investiţii din Polonia şi Ungaria. Şi astfel, apare o nouă problemă: unde vor locui zecile de mii de muncitori străini când statele est-europene se confruntă cu penurii de locuinţe?

Răspunsul pe care l-a găsit gigantul polo­nez de rafinare Orlen pentru cazarea a 6.000 de muncitori străini care vor lucra la construirea uneia dintre cele mai mari uzine petrochimice din ţară este un „oraş de containere“. Rezi­den­­ţii vor fi oameni din India, Turcia, Pakistan, Coreea de Sud, Spania şi Filipine. Ei vor sta acolo cât timp vor lucra la proiectul megafa­bricii de lângă oraşul Plock, scrie Notes from Poland. În total, pe şantier vor munci 13.000 de per­soane.

Este un număr colosal, dar care arată importanţa pro­iec­­tului. Este cea mai mare in­vestiţie petrochimică din Europa din ultimele două decenii. Dar şi problemele sunt pe măsură şi nu ţin doar de logistică, proiectare şi bani. Proiectul este văzut ca o modalitate o­co­lită prin care fostul guvern al PiS încuraja imi­grarea când retorica sa oficială era antiimigranţi.

Oraşul muncitoresc a fost gata în cinci luni, are o suprafaţă de 2.500 de m2 şi este format din 2.500 de containere. Pe lângă spaţii de locuit, el include patru cantine, spălătorii de rufe, centre de recreere, un dis­pensar şi o staţie de poliţie. Pla­nificarea a încercat să ia în cal­cul natura multiculturală a locuito­rilor, meniurile reflectând diversele cerinţe şi tradiţii. Comuna lângă care a fost deschis şantierul are 12.000 de locuitori, iar numărul imens de străini care vin acolo îi face nervoşi pe unii localnici. Micii antreprenori sunt însă cei mai bucuroşi.

Străinii îşi fac cumpărăturile la ei în maga­zine. Iar primii veniţi sunt tot timpul politicoşi. Pe primar îl îngrijorează mai degrabă provo­că­rile tehnice şi logistice legate de oraşul muncito­resc, cum ar fi managementul deşeurilor, al apei uzate şi distrugerea drumurilor comunale de către utilajele grele. Dar până la urmă de ce companiile care construiesc fabrica nu folosesc muncitori polonezi? Una dintre aceste compa­nii, Hyundai Engineering-Tecnicas Reunidas, a explicat: pur şi simplu nu există suficient per­sonal specializat disponibil în Polonia. Iar Polonia este cea mai populată ţară din regiune.

Uzina petrochimică, numită Olefin III, va produce pentru Orlen materiale necesare pro­ducţiei de piese auto, de electrocasnice şi dispo­zitive electrice. Investiţia este estimată la 3 mi­li­arde de euro. Fabrica va fi gata în 2025. În Ungaria, şantierul fabricii BMW de la Debre­cen avansează rapid. Atât de rapid încât devine din ce în ce mai dificilă mutarea sa în România, după cum a sesizat Hungary Today, un site de ştiri maghiar proguvernamental.

Site-ul reacţionează astfel la comentariile vi­ce­preşedintei Parlamentului European Kata­rina Barley, care a avertizat companiile germa­ne să fie mai atente cu investiţiile lor în Ungaria deoa­re­ce riscă să fie şantajate de premierul Viktor Orban. Ea a spus că BMW ar trebui să-şi mute uzina din Ungaria în România. Însă, între timp, fabrica şi facilităţile sale capătă rapid formă pe terenul de 400 de hectare care le-a fost alocat. Producţia ar trebui să înceapă în 2025, asigurată de o forţă de muncă de 1.500 de persoane.

Recrutările au început deja. Pentru o uzină cu tehnologie de ultimă generaţie este nevoie de pregătire specială. Dar şi forţa de muncă dis­ponibilă se împuţinează pe măsură ce megapro­iectele industriale se înmulţesc. Acest lucru se simte din plin pe şantiere. La şantierul fabricii BMW de un miliard de euro lucrează inclusiv străini, cea mai mare parte din Asia.

Orban nu le spune străini, ci „oaspeţi“. Este un termen care ar trebui să calmeze electoratul sedus de mesajele sale antiimigranţi. Şi totuşi, comunităţile locale mici de pe lângă Debrecen îi privesc cu neîncredere pe muncitorii veniţi din Asia. Le Monde scrie povestea a 150 de indieni cazaţi în Berettyóújfalu, un orăşel cu 14.000 de locuitori. Primarul spune că a fost luat prin surprindere de sosirea străinilor. „150 de indieni reprezintă deja 1% din populaţia oraşului“, a exclamat edilul, care face parte din partidul naţionalist Fidesz al premierului. Berettyóújfalu este doar unul din orăşelele ungare care s-au trezit cu muncitori străini pentru şantierul fabricii BMW.

Muncitorii din construcţii vor pleca după ce uzina este gata, dar alţi străini sunt pe drum. Chiar dacă recrutările din Ungaria au început, va fi încă de la început nevoie de specialişti pe care ţara nu-i va avea pregătiţi. De aceea, BMW va aduce mii de turci, pakistanezi şi de alţi muncitori „oaspeţi“, notează presa maghiară. Ei vor fi cazaţi într-un oraş de containere. Şi marile investiţii chineze din industria auto maghiară vor veni cu muncitori străini, mai ales din China. Pentru ei, companiile investitoare construiesc spaţii speciale de locuit. Tot orăşele muncitoreşti.

Orban a recunoscut că Ungaria are nevoie de cel puţin 500.000 de muncitori noi pentru a-şi acoperi nevoia de forţă de muncă în următorii ani. Cel puţin jumătate vor veni din alte ţări. În Ungaria, un stat cu nici 10 milioane de locuitori, muncesc deocamdată 100.000 de străini. Spre comparaţie, în Cehia, considerată o economie mai matură, lucrează 700.000 de străini. În Austria, un milion, potrivit firmei de recrutare Human Centrum.

Europa de Est se trezeşte în această situaţie când mai are puţin pentru a ajunge din urmă la dezvoltare economică state considerate mai bogate din Occident. România şi Ungaria sunt cu PIB per capita raportat la paritatea puterii de cumpărare (PPP) la 77% din media UE, potrivit calculelor Băncii Mondiale. Polonia este la 80%. Indicatorul pentru Grecia este la 68%, iar pentru Spania la 84%. România a pornit de la cel mai jos nivel, de 28% în 1992, iar Ungaria de pe cel mai de sus, de 52% din media UE.