România aparţine grupului de 13 state membre ale Uniunii Europene în care rata şomajului în rândul femeilor a fost mai redusă (5,1%) decât rata şomajului din rândul bărbaţilor (6%) în 2021.

Ca în majoritatea statelor UE, în România o pondere mai mare din populaţia ocupată feminină (27%) faţă de populaţia masculină (15%) lucrează pe posturi bine plătite ca manageri şi profesionişti. La fel se întâmplă şi în cazul posturilor mai puţin bine plătite precum posturile lucrătorilor necalificaţi şi lucrătorilor din comerţ şi servicii pe care lucrează 36% din populaţia ocupată feminină şi 22% din populaţia ocupată masculină, arată o analiză macroeconomică realizată de Alpha Bank în luna martie.

Această distribuţie pe ocupaţii face ca salariile femeilor să fie mai mici decât salariile bărbaţilor, în medie cu 3,6% în 2021.

„Este a doua cea mai mică diferenţă în UE după Luxemburg. În UE salariile femeilor sunt mai mici decât salariile bărbaţilor cu 13%”, spune Ella Kállai, Economist Şef la Alpha Bank România.

Totuşi, chiar dacă femeile găsesc de lucru mai uşor decât bărbaţii şi diferenţa de salariu nu este mare faţă de bărbaţi comparativ cu restul ţărilor din UE, rata de ocupare în rândul femeilor (populaţia ocupată în populaţia în vârsta de 15-64 ani) este mult mai redusă decât în rândul bărbaţilor, 52,5% faţă de 71,1%.

„Este cel mai mare diferenţial înregistrat de un stat membru UE, iar rata de ocupare a femeilor a treia cea mai mică din UE”, adaugă Ella Kállai.

Ea consideră că dacă femeile din România ar avea aceeaşi rată de ocupare ca media UE, populaţia ocupată s-ar suplimenta cu 700.000 de persoane.

Femeile pot avea un impact extraordinar în economie dacă ar primi sprijinul necesar şi oportunităţi adecvate, dat fiind că disponibilitatea muncii calificate este a doua cea mai importantă problemă a firmelor din România după costurile de producţie, conform celui mai recent sondaj SAFE (Survey on the access to finance enterprises) din 2022.

În România, numărul de femei a depăşit în medie numărul bărbaţilor cu 4,5% în 2021 (în UE cu 4,6%). Diferenţialul variază în funcţie de vârstă: până la 58 de ani numărul bărbaţilor depăşeşte numărul femeilor, iar după 58 ani raportul se inversează, numărul femeilor depăşeşte numărul bărbaţilor.

Cel mai mare diferenţial în favoarea bărbaţilor este în grupa de vârstă 0-17 ani, în care numărul persoanelor de sex feminin a fost mai mic decât numărul persoanelor de sex masculin cu 5,5% (în UE cu 5,2%). Cel mai mare diferenţial în favoarea femeilor este în grupa vârstă de peste 65 ani în care numărul femeilor a fost cu 47,9% mai mare decât numărul bărbaţilor (în UE cu 32,3%).

În ceea ce priveşte gradul de educaţie, diferenţele faţă de media UE sunt notabile în privinţa educaţiei superioare. Astfel, procentul femeilor în populaţia în vârstă de 25 - 64 ani  cu educaţie superioară a fost de 20%, iar în rândul bărbaţilor 17%, semnificativ sub media UE unde procentul a fost de 36% la femei şi 31% la bărbaţi.