♦ Anul 2023, cel în funcţie de care sunt ordonate cele mai mari 1.000 de companii a ediţiei de anul acesta a Topului ZF, a adus o aterizare aproape forţată pentru cei mai mulţi dintre greii din energie. Motivul acestei scăderi de la rezultatele stelare din 2022 a fost calmarea preţurilor la un an de la izbucnirea războiului din Ucraina. Dar a vorbi de calm într-o piaţă cum este energia este o utopie. Din acest roller-coaster care urcă şi coboară economii, pentru România devine clar că singura soluţie de stabilizare a ritmului, inclusiv a celui cardiac al celor care urmăresc sectorul, sunt investiţiile în producţia de energie şi gaze. Iar după toate tensiunile şi scurtcircuitele, anul 2024 a arătat că lucrurile se mişcă. Se va putea mai mult anul acesta?

Bilanţul investiţiilor în capacităţi de producţie a energiei pe 2024 arată un plus de 1.919 MW, potrivit calculelor ZF făcute pe baza datelor publice ale Transelectrica. Din această capacitate nouă, 894 MW au venit numai de la prosumatori, dar restul sunt investiţii finalizate în parcul de producţie de energie şi stocare, cu capacitate de peste 1 MW, cu impact direct în acoperirea cererii de energie. Din aceste puneri în funcţiune, atrag atenţia modificările din zona de cărbuni şi cea de energie eoliană.

Astfel, la început de 2025, capacitatea de producţie de energie pe cărbuni a României are un plus de 253 MW faţă de anul trecut, o premieră având în vedere mania din ultimii de a închide centrale pe cărbuni. De altfel, aceasta este şi una dintre cele mai importante explicaţii privind deficitul de producţie de energie cu care se confruntă România în prezent. În ultimii zece ani, România a închis centrale pe cărbuni cu o putere netă de 2.700 MW fără ca statul român să pună nimic în loc. Dar la finalul anului trecut, la CE Oltenia s-a terminat retehnologizarea unui grup de 330 MW pe cărbuni la centrala Rovinari, retehnologizare care a durat zece ani şi a costat 100 de milioane de euro. Această punere în funcţiune este foarte importantă, mai ales în condiţii de iarnă, în contextul unui an secetos, şi dovedeşte importanţa pe care cărbunii încă o au pentru sistemul energetic local. Practic, o centrală pe cărbuni devine cea mai mare realizare a statului român din ultimii zece ani în ceea ce priveşte punerile în funcţiune. Dar şi mai interesant este că acest proiect a fost realizat din fondurile proprii ale CE Oltenia, producător de energie confruntat cu probleme financiare majore ani de zile.

O altă premieră adusă de 2024 a fost punerea în funcţiune a primului parc eolian după un blocaj de 10 ani în sector. Proiectul eolian de la Ruginoasa (Iaşi), cu o capacitate de 60 MW, a intrat complet în funcţiune anul trecut şi a spart gheaţa din sector. Proiectul eolian de la Ruginoasa (Iaşi) are o capacitate de 60 MW şi este dotat cu 10 turbine Vestas de 6 MW, cele mai mari montate până acum în România. Ceea ce este însă şi mai interesant este că în spatele acestui proiect este DTEK Renewables, deţinută de miliardarul ucrainean Rinat Ahmetov, care are businessuri în minerit, media, real estate, transporturi şi agricultură. Investiţia în acest proiect s-a ridicat la 90 de milioane de euro. Practic, atunci când pe plan local se vorbea despre potenţialul pe care îl are România de a atrage ivestitorii speriaţi de războiul din Ucraina, potenţial care la fel ca multe altele a rămas pe hârtie, un grup ucrainean a devenit primul investitor în eoliene în România din ultimii 10 ani.

Şi pe partea de proiecte solare mari lucrurile au început să se mişte, astfel că anul trecut s-au pus în funcţiune 594 MW. Astfel, în 2024 România a primit în sistem un plus de 900 MW de proiecte de producere de energie, convenţionale şi regenerabile, un salt important faţă de amorţeala care a caracterizat ultimii ani. Dar peste aceşti megawaţi se adaugă 894 MW puşi în funcţiune de către prosumatori şi 121 MW în proiecte de stocare, mai arată datele Transelectrica.

Punerea în funcţiune a Unităţii 1 de la Cernavodă în 1996, apoi a celui de-al doilea reactor din 2007, perioada 2009-2014 marcată de primul val de energie verde şi începerea celui de-al doilea val de regenerabile, din 2022 încoace, cu prosumatorii vedete, sunt cele mai importante momente din ultimii 30 de ani privind punerile în funcţiune de proiecte de producere a energiei. Anul acesta însă, pornind strict de la anunţurile oficiale de puneri în funcţiune şi de la datele ANRE privind proiectele foarte avansate de energie verde, România ar putea vedea 2.854 MW noi. Cu această capacitate, 2025 poate deveni cel mai bun an pentru puneri în funcţiune din ultimii 30 de ani.

Pe partea de gaz natural, anul 2024 a adus la rândul său o surpriză. Producţia internă de gaze şi cantităţile extrase din depozite au acoperit în totalitate cererea internă din 2024, o premieră a ultimilor ani. Mai mult, România a avut un export net de gaze de 6 milioane de metri cubi, marginal, desigur, dar care arată un echilibru fragil la nivelul pieţei. Da, acest export a fost posibil în condiţiile unui consum intern relativ stabil şi al unei ierni blânde, dar investiţiile în zona de producţie încep să se vadă.

Datele furnizate de Transgaz, la solicitarea ZF, arată că anul trecut, consumul intern a fost de 9,9 miliarde de metri cubi, o creştere de 2% faţă de 2023, încă sub nivelul din 2022 care a lovit masiv industria prin explozia preţurilor. Mai departe, producţia internă a reuşit să bifeze o creştere faţă de 2023, până la un nivel de 9,37 de miliarde de metri cubi. în 2023, producţia internă a fost de circa 9,3 miliarde de metri cubi.

Romgaz, companie deţinută de statul român, este cel mai mare producător de gaze din România, iar anul trecut a avut rezultate operaţionale foarte bune. Astfel, compania a extras 4,96 miliarde de metri cubi, faţă de cele 4,78 de miliarde de metri cubi din 2023. Creşterea producţiei a fost influenţată de finalizarea lucrărilor de investiţii pentru extinderea infrastructurii productive, ceea ce a permis punerea în producţie a şapte noi sonde, şi de reactivarea unui număr semnificativ de sonde prin lucrări specifice de investiţii în sonde.

Vestea bună este că această creştere a producţiei Romgaz a putut acoperi declinul înregistrat de OMV Petrom, care anul trecut a extras 3,18 miliarde de metri cubi faţă de cele 3,27 miliarde de metri cubi din 2023. Împreună, cele două companii asigură aproape 87% din producţia internă a României. Cel de-al treilea mare producător sunt americanii de la Black Sea Oil & Gas (BSOG) care au extras anul trecut circa 1,1 miliarde de metri cubi, potrivit informaţiilor disponibile.

Dar surpriza este în fluxurile, import-export, înregistrate de România anul trecut. Astfel, importul fizic a fost de 2,25 miliarde de metri cubi, mai mic decât cele 2,6 miliarde de metri cubi importate în 2023, în timp ce exportul a fost de 2,26 mld. metri cubi, aproape la fel cu cele 2,2 miliarde de metri cubi exportate în 2023.

Pe scurt, importurile fizice au fost mai mici decât exporturile, ceea ce înseamnă că România şi-a acoperit consumul din producţia internă şi depozite. Mai departe, scăderea importurilor faţă de anul trecut mai poate însemna un lucru.

Cantităţile extrase de BSOG din Marea Neagră sunt injectate în totalitate în sistemul naţional de transport. Mai departe, gazul este cumpărat de ENGIE în baza unui contract pe 10 ani. Cum utilizează ENGIE acest gaz ţine de politica sa comercială, astfel că datele nu sunt publice. „ENGIE România are ca misiune principală asigurarea securităţii de aprovizionare a clienţilor casnici şi noncasnici. Din această perspectivă, strategia noastră de aprovizionare se stabileşte în baza unui mix echilibrat între contractele pe termen scurt, mediu şi lung şi a unei politici adecvate de înmagazinare, concepute pentru a putea face faţă creşterilor de consum specifice perioadei de iarnă.“

„Acordul cu Black Sea Oil & Gas, semnat în 2018 de către ENGIE Energy Management, filială a ENGIE SA, este o modalitate pentru ENGIE România de a securiza nevoile portofoliului de clienţi din România, care sunt determinate de condiţiile meteo şi de nivelul cererii industriale“, spuneau anul trecut reprezentanţii ENGIE.

Dar ţinând cont de scăderea cantităţilor importate de România anul trecut, în contextul menţinerii exporturilor la acelaşi nivel, pe fondul unei cereri în creştere, o concluzie poate fi că o parte dintre gazele noi din Marea Neagră au rămas pe plan intern.

Rezultatele de anul trecut, atât pentru piaţa gazelor, cât şi a energiei electrice, nu arată decât un singur lucru. Investiţiile în producţie sunt singura direcţie strategică pe care România trebuie să o urmărească de aici încolo. Le nivel declarativ, lucrurile par clare.

“Singura soluţie pe termen mediu şi lung pentru reducerea facturilor este creşterea capacităţii de producţie de energie electrică şi gaz în România. Anul trecut a însemnat un număr record de proiecte noi puse în funcţiune, cu peste 1.200MW (cărbune, solar, eolian, baterii). Anul acesta ne-am propus să dublăm această performanţă. Prin fiecare megawatt nou, prin fiecare investiţie nouă, România îşi consolidează independenţa energetică şi beneficiază de mai multă energie sigură, ieftină şi curată — în această ordine de priorităţi”, spunea recent Sebastian Burduja, ministrul energiei. Nu rămâne decât ca discursul să devină realitate.  

Sebastian Burduja, ministrul energiei: 

O altă premieră adusă de 2024 a fost punerea în funcţiune a primului parc eolian după un blocaj de 10 ani în sector. Proiectul eolian de la Ruginoasa (Iaşi), cu o capacitate de 60 MW, a intrat complet în funcţiune anul trecut şi a spart gheaţa din sector.

Pe partea de gaz natural, anul 2024 a adus la rândul său o surpriză. Producţia internă de gaze şi cantităţile extrase din depozite au acoperit în totalitate cererea internă din 2024, o premieră a ultimilor ani. Mai mult, România a avut un export net de gaze de 6 milioane de metri cubi, marginal, desigur, dar care arată un echilibru fragil la nivelul pieţei.

1.000 de motive de încredere în România

Ondrej Safar, Country Manager Grupul Evryo

Dacă ar fi să alegeţi 3 motive pentru care aveţi încredere în continuare în dezvoltarea pieţei locale şi a businessului dumneavoastră, care ar fi acelea?

Dinamica pieţei: Piaţa din România traversează o perioadă de transformare accelerată, care resetează întregul sector de afaceri aşa cum îl ştiam înainte de pandemie şi de conflictul din Ucraina. Noi jucători de business intră pe piaţă, în timp ce alţii explorează noi direcţii de dezvoltare, ceea ce creează un spaţiu valoros pentru oportunităţi şi creştere.

Tranziţia energetică: Tranziţia energetică are un impact asupra tuturor sectoarelor şi necesită o cooperare şi o aliniere la nivel intersectorial. Această nouă etapă poate aduce abordări inovatoare şi chiar segmente noi de business pe piaţă, precum şi un volum semnificativ de investiţii în diverse tipuri de infrastructură, cu condiţia asumării unui angajament naţional clar în direcţia unor obiective bine definite. România se află în atenţia unor investitori importanţi, iar acest interes ar putea creşte dacă vom demonstra angajamentul pentru un grad mai ridicat de independenţă şi securitate energetică.

Know-how-ul local: România dispune de o comunitate valoroasă de experţi în afaceri, cu abilităţi performante în toate domeniile. Investitorii străini se pot baza pe găsirea unor profesionişti cu experienţă şi dedicaţi care pot sprijini dezvoltarea afacerii şi consolidarea poziţiei acesteia pe piaţa locală.

Care sunt totuşi motivele de îngrijorare pe care le aveţi la acest început de an 2025?

Acesta este momentul în care întreaga Europă se află în faţa liniei de start într-o cursă către un viitor mai bun. România are o oportunitate rară de a parcurge această cursă cu un rezultat remarcabil, dacă îşi va defini clar obiectivele şi va rămâne consecventă în atingerea lor pe termen mediu şi lung.

Cosmin Ghiţă, CEO Nuclearelectrica

Dacă ar fi să alegeţi 3 motive pentru care aveţi încredere în continuare în dezvoltarea pieţei locale şi a businessului dumneavoastră, care ar fi acelea?

♦ În primul rând, energia nucleară joacă un rol esenţial în procesul de decarbonizare al României şi în asigurarea securităţii energetice. Suntem o componentă strategică a mixului energetic naţional şi contribuim la tranziţia către o economie verde prin producerea unei energii curate, sigure şi stabile.

♦ În al doilea rând, România are deja expertiză şi infrastructură nucleară solide, ceea ce ne oferă un avantaj competitiv. Avem specialişti bine pregătiţi şi o bază tehnologică pe care o putem folosi pentru a continua dezvoltarea industriei nucleare prin proiecte de amploare, precum retehnologizarea Unităţii 1 şi proiectul Unităţilor 3 şi 4 la CNE Cernavodă, şi dezvoltarea reactoarelor modulare mici (SMR).

♦ În al treilea rând, avem în derulare proiecte strategice care ne vor permite să ne consolidăm poziţia pe piaţă şi să contribuim la securitatea energetică a României pe termen lung. Pe lângă cele deja menţionate adăugăm instalaţia de detritiere de la Cernavodă, extinderea ciclului de combustibil nuclear, dar şi orientarea către sănătatea publică prin proiectul izotopilor medicali care se vor produce la CNE Cernavodă.

Care sunt totuşi motivele de îngrijorare pe care le aveţi la acest început de 2025?

La începutul lui 2025, principala noastră provocare este asigurarea stabilităţii şi predictibilităţii necesare pentru implementarea proiectelor strategice care vor spori securitatea şi independenţa energetică a României. Fără creşterea capacităţii nucleare, lumea riscă un declin accentuat al utilizării acesteia în economiile avansate, ceea ce ar putea duce la miliarde de tone de emisii suplimentare de carbon. În prezent, energia nucleară este a doua cea mai mare sursă de energie electrică cu emisii reduse de carbon, reprezentând 10% din aprovizionarea cu energie electrică la nivel mondial.

Nicolas Richard, CEO ENGIE Romania

Dacă ar fi să alegeţi 3 motive pentru care aveţi încredere în continuare în dezvoltarea pieţei locale şi a businessului dumneavoastră, care ar fi acelea?

♦ Potenţialul ţării – România are şansa de a avea cele două energii complementare, gazele naturale şi energia electrică, un mix energetic echilibrat şi un potenţial semnificativ de înverzire al sectorului energetic. În plus faţă de sursele regenerabile clasice (hidro, eolian, solar), abordarea unor noi surse cum ar fi biometanul provenit din valorificarea resurselor organice din agricultură sau scalarea unor soluţii care combină sursele de energie regenerabilă cu soluţii de eficienţă energetică (panouri fotovoltaice cu sisteme de stocare, sisteme hibride cu pompe de căldură) sunt tot atâtea soluţii inovative care să contribuie la îndeplinirea obiectivelor climatice.

♦ Poziţia geostrategică a ţării şi dependenţa redusă de importuri datorită resurselor interne semnificative (în special a  celor de gaze naturale din Marea Neagră, dar şi a capacităţilor de producţie de energie din surse regenerabile şi nucleare) plasează România drept un actor major regional.

♦ O relaţie de parteneriat cu întreg ecosistemul local. Cei 20 de ani de prezenţă în România se reflectă şi în încrederea acordată de peste 2,3 milioane de clienţi, în pasiunea şi dedicarea celor 4.500 de specialişti şi în parteneriatul încheiat cu cei 600.000 de semeni din comunităţile pe care le susţinem. Toate acestea sunt ancore puternice care ne motivează să dezvoltăm soluţii eficiente şi sustenabile pentru viitorul energetic al României.

Care sunt totuşi motivele de îngrijorare pe care le aveţi la acest început de 2025?

Primul este dat de contextul legislativ, fiscal şi reglementar pe care îl sperăm predictibil şi stabil. Prezentă de 20 de ani pe piaţa locală, ENGIE Romania este printre cele mai longevive companii private din sectorul energetic românesc, care a realizat până în prezent investiţii de aproximativ 1,7 miliarde de euro. Menţinerea ritmului de dezvoltare este condiţionată de existenţa unei Strategii energetice naţionale care să confere direcţii clare privind dezvoltarea sectorului energetic, de aplicarea politicilor europene în materie de tranziţie energetică, de liberalizarea pieţei, de o fiscalitate care să nu fluctueze şi de existenţa unor reglemwntări de piaţă transparente.

Al doilea este dat de contextul geopolitic şi economic complicat, unul care nu este propriu doar României, şi care poate genera potenţiale incertitudini legate de securitatea energétică, avâd ca impact direct fluctuaţii de preţuri şi dificultatea de a încheia contracte pe termen lung.

Absenţa pragmatismului economic şi lipsa coerenţei în alinierea politicilor industriale pot reprezenta obstacole semnificative pentru dezvoltarea unei economii energetice swstenabile şi competitive, mai ales în contextul tranziţiei energetice şi al înverzirii sectorului energetic.

Volker Raffel, CEO E.ON România

Împlinim, anul acesta, 20 de ani de la venirea noastră pe piaţa românească, timp în care am investit 2,5 miliarde de euro în infrastructura energetică, am contribuit cu 3,8 miliarde de euro la bugetul de stat, am fost şi suntem un angajator stabil pentru 7.000 de români şi un partener de încredere pentru 2.300 de furnizori din economie, asigurând astfel indirect zeci de mii de locuri de muncă. Œ Cred că aceste cifre vorbesc de la sine despre încrederea acordată României, alături de care am traversat o perioadă de profunde transformări pe toate planurile, din care este adevărat că nu au lipsit momentele dificile care au testat moralul investitorilor. 

Multe dintre lucrurile despre care se vorbea cu speranţă, în 2005, când am intrat pe această piaţă au devenit realităţi, cele mai importante fiind intrarea în Uniunea Europeană, şi, de curând, şi în spaţiul Schengen, iar aceste jaloane bifate au adus şi vor aduce în continuare oportunităţi extraordinare pentru investitori. Iată, deci, primul motiv care ne dă încredere în perspectivele pieţei locale.

♦ Al doilea: România are astăzi acces la fonduri europene nerambursabile la care nici nu putea visa cândva, bani care reprezintă o şansă uriaşă pentru modernizarea infrastructurii de toate tipurile şi care au devenit un factor decisiv în analiza investitorilor atunci când se uită spre România. 

Dacă ţara va avea capacitatea de a atrage cât mai mult din acest capital disponibil, chiar acum, atunci toată lumea va avea de câştigat pe termen lung. în caz contrar, va rata o şansă istorică, într-un moment în care economia are nevoie de influxuri decapital ca de aer pentru a face faţă provocărilor momentului şi a se stabiliza pe trendul de recuperare a decalajelor faţă de statele din regiune.  În ce ne priveşte, suntem pregătiţi să contribuim de o manieră solidă la eforturile de modernizare a reţelelor energetice din România, atât din surse proprii cât şi prin atragerea de fonduri europene, continuând progresele indiscutabile înregistrate deja la acest capitol şi sperăm că autorităţile vor susţine acest angajament printr-un cadru de reglementare stimulativ şi adecvat acestor noi realităţi.

♦ Al treilea motiv: România a devenit cel mai mare producător de gaze din UE şi, totodată, dispune de resurse naturale semnificative pentru energia eoliană şi un potenţial puternic de energie solară, datorită poziţiei sale geografice favorabile, în combinaţie cu un mix energetic sănătos provenit din surse gestionabile, mai ales dacă noile centrale pe gaz aflate în construcţie vor deveni operaţionale.

Creşterea exponenţială a numărului de prosumatori împreună cu numeroasele proiecte de generare din segmentul non-rezidenţial finalizate sau în curs de implementare din ultima perioadă este un motiv de încredere în perspectivele de dezvoltare ale business-ului nostru.

Pe de altă parte, mediul de afaceri se află sub presiune, într-un an dificil, cu încărcătură electorală, cu efecte profunde în plan social şi economic. Introducerea de noi taxe şi impozite nu este niciodată o veste bună pentru investitori, dar temerile şi incertitudinea devin şi mai accentuate atunci când noi măsuri de impact sunt decise şi aplicate imediat, peste noapte, fără o consultare prealabilă adecvată şi o analiză atentă cu jucătorii din economie.

Predictibilitatea şi stabilitatea legislativă şi fiscală sunt, din nou, trecute cu vederea, deşi sunt cerinţele de bază repetate insistent, cu orice ocazie posibilă, de companiile din ţară pentru a-şi putea face planuri de afaceri coerente, pentru a-şi fundamenta bugete din care să facă investiţii, a-şi achita dările către stat şi a-şi plăti angajaţii.

De asemenea, îndeplinirea parţială şi cu mare întârziere de către autorităţi a obligaţiei la care s-au angajat prin propriile reglementări privind decontarea sumelor datorate furnizorilor pentru prefinanţarea preţurilor plafonate la energie continuă să ne afecteze serios activitatea. Iar modul în care a fost structurat bugetul pentru acest an în ceea ce priveşte asigurarea sumelor corespunzătoare compensării schemelor de plafonare nu este de natură să ne liniştească temerile, dimpotrivă. Autorităţile ar trebui să trateze cu maximă seriozitate acest risc şi să ia măsuri clare pentru a asigura şi rambursa la timp datoriile către furnizori.

La toate acestea se adaugă neclaritatea legată de deschiderea pieţei de energie, deşi ne mai desparte puţin timp de momentul 1 aprilie, şi necesitatea îmbunătăţirii cadrului reglementare pentru stimularea investiţiilor în sectorul energetic.

Alexandru Chiriţă, CEO Electrica

Dacă ar fi să alegeţi 3 motive pentru care aveţi încredere în continuare în dezvoltarea pieţei locale şi a business-ului dumneavoastră, care ar fi acelea?

♦ În primul rând, suntem extrem de optimişti în privinţa transformării sectorului energetic în acest moment. Ne îndreptăm către o economie sustenabilă şi digitală, care deschide oportunităţi extraordinare. De fiecare dată când investim în infrastructură nouă, reţele inteligente sau surse de energie regenerabilă, nu facem doar o simplă actualizare a sistemelor vechi - punem bazele pentru ceva mai mare şi mai bun. Nu e vorba doar de schimbare de dragul schimbării; este un progres real care ne pregăteşte pentru succesul pe termen lung.

♦ În al doilea rând, probabil aţi observat cum piaţa energetică din România începe să se maturizeze cu adevărat. Sigur, ne confruntăm cu provocările noastre din exterior - cine nu o face? Dar reglementările devin mai predictibile, iar concurenţa crescută îi determină pe toţi să îşi îmbunătăţească performanţa. Piaţa se maturizează, iar această stabilitate înseamnă că putem planifica cu încredere şi să oferim clienţilor noştri exact ceea ce au nevoie.

♦ Al treilea motiv este modul în care oamenii înşişi se schimbă. Tot mai mulţi consumatori, fie că vorbim de familii sau de mari industrii, caută în mod activ soluţii energetice mai inteligente şi mai ecologice. Vor să îşi optimizeze consumul, sunt interesaţi să producă propria energie şi sunt pregătiţi să se angajeze în parteneriate pe termen lung. Această schimbare de mentalitate nu este doar un trend, este o revoluţie la care suntem mândri să luăm parte.

Care sunt totuşi motivele de îngrijorare pe care le aveţi la acest început de 2025?

Cea mai mare îngrijorare pentru noi toţi este situaţia politică globală şi modul în care aceasta afectează preţurile la energie şi lanţurile de aprovizionare. Da, sectorul energetic românesc a demonstrat că poate face faţă loviturilor, dar nu putem ignora cum aceste presiuni externe ar putea influenţa costurile noastre operaţionale şi investiţiile viitoare.

Un alt aspect care ne preocupă este viteza de modernizare a infrastructurii energetice. ştim că avem nevoie de investiţii masive în reţele inteligente, digitalizare şi surse regenerabile, asta e clar. Dar punerea în practică a acestor proiecte nu este simplă. Sunt atât de multe aspecte în joc, iar întârzierile ar putea afecta eficienţa şi siguranţa întregului nostru sistem energetic pe termen lung.

În final, există provocarea de a face această tranziţie către energia sustenabilă echitabilă pentru toată lumea. Trebuie să ne asigurăm că toate costurile acestei transformări nu cad prea greu asupra niciunui grup. La urma urmei, energia nu este un lux, este o necesitate. Avem nevoie de soluţii care să funcţioneze pentru toată lumea, de la marile companii până la familiile obişnuite.

Însă niciuna dintre aceste provocări nu este insurmontabilă. Cu o strategie clară, muncă în echipă la nivelul întregii industrii şi un angajament faţă de inovare, putem transforma aceste provocări în oportunităţi.