Editorialistul susţine că nu criza economică este cauza, ci este mai degrabă vorba despre libertate şi egoism.

Tot mai multe publicaţii raportează că numărul căsătoriilor a scăzut în ultimii ani, şi automat, natalitatea a suferit un declin.

Tot mai multe persoane singuratice dau vina pe situaţia economică  de la începerea crizei financiare din 2008, deşi a fost o perioadă de boom ecomomic între 2014 şi 2019. Acum, singutaticii, ca nişte inceli care nu reuşesc să-şi găsească jumătatea, dar nu reuşesc, dau vina pe război, pe inflaţie şi alte dezastre naturale.

Jurnalistul Janan Ganesh de la Financial Times, care este şi comentator politic, spunea în septembrie 2022 că nu s-a căsătorit fiindcă pur şi simplu nu-i plac nunţile.

Şi îi critică dur pe adulţii din Occident care învinovăţesc situaţia economică pentru declinul familiei tradiţionale, când în realitate au un nivel de trai mai crescut decât cel al părinţilor lor.

Fără a face vreo legătură cu editorialul şi declaraţiile jurnalistului, trebuie menţionat că sunt cupluri din Africa, Asia şi America de Sud care cresc în medie între 3 şi 10 copii cu mai puţin de 1 DOLAR pe zi.  Iar un adult din Europa şi America de Nord se plânge că nu poate să crească un singur copil. Dar are are posibilităţi materiale, o grămadă de oportunităţi în mediul privat de afaceri şi ajutor de la stat care să-i ofere copilului său acces la învăţământ gratuit şi elementar. 

Părinţii din Lumea a Treia nu pot să le ofere celor 5-10 copii nici nivel de trai sau învăţământ ca-n Londra.

Revenind, jurnalistul susţine că principalele cauze ale declinului familiei tradiţionale şi a căsătoriilor în Occident sunt egoismul şi dorinţa mai mare a persoanelor de a se bucura de libertatea individuală, marcată de creşterea traiului.

"A trecut un deceniu de când am fost ultima dată la o nuntă. În acea biserică, în septembrie 2012, ştiam că voi pierde probabil un weekend. Aşa că m-am refuzat pentru totdeauna".

El regretă mai degrabă greutatea plăcerilor pierdute: cărţile necitite, restaurantele neîncercate, călătoriile continentale nefăcute dintr-un capriciu de vineri seara.

Sunt un caz ciudat de individualism, spune el.

În 2019, 213.000 de cupluri de sex opus s-au căsătorit în Marea Britanie. Adică jumătate din numărul căsătoriilor realizate în 1972. Şi asta în ciuda faptului că ţara a adăugat aproximativ 10 milioane de locuitori în această perioadă. Datele din SUA sugerează aceeaşi scădere treptată a căsătoriei din aproximativ aceeaşi perioadă. Rata natalităţii, de asemenea, este în scădere la nivelurile de la mijlocul secolului al XX-lea.

Editorialistul critică persoanele care învinuiesc situaţia economică pentru declinul căsătoriilor, când în realitate, nivelul de trai şi de confort a crescut.

"Este ciudat  şi marxist că oamenii încearcă să dea vina pe criza imobiliară, pe creşterea costurilor de îngrijire a copiilor şi alte bariere materiale.

Liberalii, care ar trebui să salute înflorirea sinelui, merg cu „scara locuinţei” pe buze. Acest lucru nici măcar nu are virtutea empirismului: declinul familiei persistă prin boom-ul activelor şi explozia activelor, din Coreea de Sud până în Bolivia.

O schimbare a moravurilor în anii 1960 a eliminat presiunea socială de a te căsători. Eşti liber să alegi. Oamenii vor să facă totul mai târziu. Acestea sunt preferinţele noastre revelate. Nu există niciun motiv să credem că tendinţa are nevoie de o soluţie tehnocratică.

Nu este o ştire, la vârsta mea, că majoritatea căsniciilor se încheie cu divorţ, fie supravieţuiesc cu dificultate".

El mai scrie că pentru o minoritate, călătoriile, viaţa socială,  cultivare mentală sunt lucruri obstrucţionate de căruciorul de pe hol.

"Sunt uimit şi mişcat, într-adevăr, de frustrările legate de căsătorie pe care le aud. Plictiseala sexuală nu apare. Există alternative de-aţi petrece timpul.

Atomizarea socială are costuri. Partizanitatea este una.

Triburile politice oferă sentimentul de apartenenţă pe care familia l-a făcut acum două generaţii.

Durerea publică este un tic mai episodic, dar nu mai puţin tulburător al unei societăţi de indivizi.

În ce lume morală sau estetică este potrivit să  înveseleşti  un funicular în timp ce poartă trecutul unui monarh mort? Una în care scopul de a fi acolo este experienţa colectivă rară".

Ganesh mai scrie că orice face atomizarea (fărâmiţarea societăţii), totuşi, nu ne este forţată. Nu este un şoc exogen de care societatea are nevoie să fie salvată. Este rezultatul a milioane de alegeri libere de la slăbirea normelor morale în urmă cu o jumătate de secol.

"Dacă am putea vedea totul clar, am numi-o emancipare: una care, prin faptul că nu mai presează căsătoria asupra celor care nu sunt pregătiţi şi s-ar putea să nu fie niciodată, a vindecat societatea  de multă mizerie, asigurând drepturile homosexualilor şi reformele rasiale.

Şi de ce nu. Libertatea şi egoismul nu sunt principalele îndemnuri umane.

Dar s-au dovedit a fi mai puternice decât era previzibil, de exemplu, în 1950.

Şi evident prea puternice pentru a fi cumpărate", concluzionează editorialistul.