Niciodată în ultimii ani simpo­zio­nul de politică economică de la Jackson Hole, SUA, găzduit de banca centrală americană, n-a avut efecte mai palpabile asupra economiei europene ca acum. Dis­cursul pe care-l va ţine acolo preşedintele Rezervei Federale, Jerome Powel, poate îm­pinge şi mai în jos moneda euro, ajunsă sub pragul de paritate cu dolarul. Aşteptările sunt ca aşa să se întâmple şi se văd în cursul valutar.

Războiul valutar global inversat din prezent, fie că este intenţionat sau nu, se poartă şi prin mesaje şi date economice. Dolarul se întăreşte pe măsură ce Fed, sub conducerea lui Powel, acţionează tot mai hotărât cu majorări de dobândă agresive pentru a domoli inflaţia record.

Euro slăbeşte deoarece Banca Centrală Europeană a acţionat întârziat, iar datele care vin din zona euro arată înrăutăţirea crizei economice. Powel va vorbi la Jackson Hole vineri, în faţa elitei finanţelor mondiale, iar multă lume se aşteaptă ca el să-şi menţină tonul agresiv la adresa inflaţiei.

Colegul său Neel Kashkari, preşedintele Minneapolis Fed, a spus că cea mai mare frică a sa este că persistenţa presiunilor de preţ, adică a forţelor care hrănesc inflaţia, este sub­estimată. Aceasta înseamnă că Fed, cel mai probabil, îşi va continua războiul cu scumpirile.

BCE a subestimat com­plet şi grav aceste forţe. Euro slăbeşte, in­flaţia creşte, iar econo­miile mari europene se îndreaptă spre recesiu­ne. Nici chiar o majorare enormă a dobânzii de politică monetară nu va mai putea îndrepta cursul monedei unice europene, după cum scrie Bloomberg.

În vremuri normale, euro mai slab ar fi adus bucurie companiilor exporta­toare deoarece le-ar fi făcut produsele mai ieftine pe pieţele internaţionale.

De altfel, fir­mele europene, în special cele germane, s-au rugat ani de zile pentru de­precierea euro. La începutul anului 2020, după o lungă perioadă de revenire din criza financiară globală şi când se lăsa din nou ne­gura peste economia mondială, moneda unică sărea în sus cu peste 10% faţă de dolar în nici trei luni. Până atunci se vorbea de o mare încetinire economică globală sincronizată.

Zona euro părea însă puternică, iar investitorii lăudau planul european comun de stimulare econo­mică în vremuri de pande­mie. Euro era considerat monedă-refugiu, aşa cum este dolarul în pre­zent. Teama era că a­precierea puternică va frâna creşterea econo­mică. Dar acum, de­pre­cierea vine în cel mai rău moment posibil. Prea puţini o mai vor.

Euro a scăzut cu peste 12% faţă de dolar anul acesta şi a alunecat sub pragul parităţii cu mo­neda americană pentru prima dată în ultimele două decenii. Declinul face să creas­că preţurile importurilor, care se adaugă pre­ţurilor record ale energiei şi inflaţiei gene­ralizate scăpate de sub control. În aceste con­diţii, marjele de profit sunt în pericol.

Firmele germane au avertizat că se con­fruntă cu „presiuni puternice ale costurilor“. Cererea de consum este şi ea sub presiune din cauza inflaţiei record de aproape 9%. Orice avantaje ar aduce deprecierea euro, acestea sunt umbrite de criza de energie şi de peri­co­lul venirii recesiunii, arată Bloomberg.

Cei mai mulţi analişti spun că paritatea în sine cu dolarul nu are efecte, ci este ceva simbolic. Tendinţa este cea care contează.

Madison Faller, strateg la JPMorgan, arată că ieftinirea euro faţă de dolar sub nivelul parităţii „este emblematică pentru pericolele mai mari la adresa creşterii economice din Europa“.

Aceste pericole pot însemna că BCE are mâinile legate în lupta cu inflaţia. Dacă aplică majorări de dobândă agresive, aşa cum face Fed, riscă să aducă zona euro mai aproape de recesiune sau să o împingă mai adânc acolo.

Se creează astfel un spaţiu mai mare pentru dolar să se întărească şi pentru euro să cadă şi apare nevoia de a regândi unele modele economice, cum este cel al Germaniei, bazat pe exporturi a căror competitivitate depinde de euro şi importuri de energie ieftină, folosind lanţurile de aprovizionare globale, acum blocate.

Energia nu mai este deloc ieftină. Banca americană Morgan Stanley se aşteaptă ca euro să ajungă la 0,97 de dolari pe unitate în următoarele luni. JPMorgan vede o alunecare la 0,95 de dolari pentru un euro până la sfârşitul anului. ING nu exclude un plonjon pe termen lung la 0,80-0,75 dolari.

Ieri, moneda americană s-a oprit din ascensiunea sa deoarece s-a blocat în date economice slabe din economia SUA. Şi America are probleme care pun lumea pe gânduri, nu doar Europa.

Deprecierea euro îi pune pe gânduri şi pe cei care exportă în UE deoarece majoritatea contractelor sunt în dolari. Ca să cumpere dolari, importatorii europeni trebuie să plătească mai mulţi euro. Acest lucru înseamnă produse mai scumpe în condiţii de inflaţie puternică în Europa. Consumatorii europeni şi-ar putea reduce cheltuielile. Între timp, gazele naturale destinate Europei, cumpărate şi ele în mare parte în dolari, se scumpesc, iar cotaţiile petrolului, stabilite în dolari, au reînceput să crească.