Pe măsură ce dobânzile mari îşi fac efectul în economiile europene, iar crăpăturile de pe pieţele imobiliare capătă dimensiuni de criză, apar şi victimele de calibru mare, de la dez­voltatori la investitori. Acestea sunt compa­nii sau vechicule financiare, instrumente al căror scop este să producă venituri, profituri sau ran­da­mente. Însă pe lângă ele apar mult mai nu­me­roase victime mai mici: cetăţenii care locu­iesc în chirie sau care vor să-şi cumpere locu­inţe. Iar explozia chiriilor şi creditele scumpe pentru locuinţe cu preţuri exagerate fac ca o parte tot mai mare din veniturile familiilor şi consumatorilor să devină captive în costurile cu locuinţa în loc să circule prin economie.

În iulie, primarul din Nürnberg sărbăto­rea montarea ultimei grinzi pentru acoperişul renovatei clă­diri Quelle, un simbol monu­mental al reconstruirii econo­mice a Germaniei din ruinele celui de-al Doilea Război Mon­dial, scrie Bloomberg. Moderni­zată cu spaţii pentru birouri, magazine şi locuinţe, o parte mare din complexul imobiliar gigant ar fi trebuit să se deschidă în 2024. Însă recent dezvoltatorul, Gerch Group, şi-a cerut insolvenţa.

Inaugurarea Quelle este acum ceva nesi­gur. Este încă un şoc pe o piaţă imobiliară care crapă odată cu sfârşitul erei banilor ieftini. Cei vulnerabili se prăbuşesc. Dezvoltatorii sunt cei în pericol iminent, cu toate că atenţia inves­titorilor s-a îndreptat mai mult spre proprietarii de imobiliare, spre aşa-numiţii landlords, no­tează Bloomberg.

Atenţia lor crescută este justificată. În Suedia, dobânzile mari creează presiuni intense pe uriaşa companie de imobiliare Heimstaden Bostad (proprietar şi dez­voltator), care ar avea un deficit de capital echivalent cu 2,6 miliarde euro. Această companie reprezintă cel mai mare pariu făcut de cel mai mare fond de pensii al Suediei, Alecta, care se clatină şi sub lovitura dată de pierderile de 2 miliarde de dolari provocate de prăbuşirea Silicon Valley Bank din SUA. Alecta are în admi­nistrare fonduri de pensii de aproape 100 de miliarde de euro.

Dacă nu reuşeşte să-şi acopere deficitul de capital, Heimstaden Bostad riscă să-şi piardă ratingul bun, un instrument care facilitează accesul proprietarilor de imobiliare la finanţare de pe pieţele de obligaţiuni. Compania a ajuns în această situaţie deşi le cere de ceva timp chiriaşilor să plătească pentru dobânzile mai mari. Aici apare adevărata dramă a crizei de pe piaţa imobiliară. În Suedia, chiriile sunt nego­ciate de Uniunea Chiriaşilor, iar anul acesta s-a ajuns la un acord cu proprietarii pentru o creştere de peste 4%, cea mai mare din ulti­me­le trei decenii. Suedia este una dintre cele mai bogate economii din Europa, dar şi preţurile locuinţelor sunt pe măsură.

De când au început să crească dobânzile, piaţa locuinţelor este în scădere, iar peste acest lucru se suprapune o frânare brutală a numă­rului de locuinţe construite. Rezultatul este agravarea unei penurii de spaţii de locuit şi aşa teribile. Dar chiriile exagerate, dobânzile mari şi lipsa de ofertă de spaţii de locuit creează o criză de locuinţe în multe alte părţi ale Europei, după cum a observat Euronews. Chiriilor mai mari li se adaugă preţurile mai mari la alimente şi întreţinerea mai scumpă. Primele victime sunt cei mai vulnerabili, adică cei fără loc de muncă sau cu venituri mici. În aceste condiţii cresc înghesuiala din gospodării şi numărul oamenilor care ajung pe străzi.

De asemenea, victimele violenţei domesti­ce ajung să fie pândite de riscuri mai mari. Euractiv scrie că în Paris, Lisabona şi Berlin, toate oraşe universitare, chiriile au ajuns la ni­veluri fără precedent, evoluţie care reflectă presiunile puse pe piaţa chiriilor de impo­sibili­tatea de a cumpăra apartamente din cauza pre­ţurilor care fac achiziţia imposibilă. Despre această imposibilitate vorbeşte prăbuşirea cu 23% a vânzărilor de imobiliare din al doilea trimestru din regiunea Paris. Este o criză care s-a copt în timp, sub ochii tuturor, în cele mai multe state europene.

În deceniul finalizat în 2022, în UE chiria medie a crescut cu 19%, iar preţurile locuin­ţelor s-au dus în sus cu 47%, potrivit Housing Europe. Criza este de aşteptat să se înrăută­ţească. Spre exemplu, institutul de cercetare economică Ifi estimează că în Germania numărul de locuinţe nou construite se va reduce cu 32% între 2023 şi 2025.

În Polonia, care se confruntă cu una dintre cele mai severe penurii de locuinţe din regiune, preţurile apartamentelor în cele mai aglomerate oraşe au atins niveluri istorice. În Portugalia, numărul de tineri care locuiesc în propria locuinţă s-a înjumătăţit în 20 de ani. Apartamentele se scumpesc încontinuu din 2014, iar cele mai mari creşteri de preţuri au fost observate anul trecut – peste 12%. Pe piaţă există şi proprietari sau dezvoltatori care trebuie să vândă. Ei nu au altă cale decât să scadă preţurile. În UE, trimestrul doi a fost primul din ultimul deceniu cu scădere a preţurilor locuinţelor. Dar este una marginală, de 1,1% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, potrivit datelor Eurostat. În Marea Britanie, locuinţele se ieftinesc în cel mai rapid ritm de după 2011. În iunie, în ritm anualizat, scăderea a fost de 2,6%. Marea Britanie are reputaţia de a fi locul din lumea dezvoltată unde este cel mai dificil de găsit o locuinţă decentă. În Grecia, scrie Kathimerini, preţurile au revenit la cotele de dinainte de criză, la nivelurile epocii de aur a imobiliarelor. Dar investiţiile în locuinţe sunt mici, costurile – cu creditul, cu întreţinerea, cu eficientizarea energetică sau cu chiria - fiind prea mari. În unele cazuri, în Atena costurile cu locuinţa, excluzând întreţinerea, sunt egale cu un salariu de 900-1.300 euro pe lună. La nivelul întregii ţări, chiriile s-au majorat cu 37-42% între 2018 şi 2022. Pentru acest an sunt aşteptate noi creşteri, de 6-10%.