ESG – un concept de care auzim din ce în ce mai des aduce împreună trei factori specifici – Environmental, Social, Governance şi creează un set de standarde menit să fie integrat în strategia societăţilor pentru a le ajuta la creşterea valorii acestora prin dezvoltarea unei activităţi sustenabile pe termen lung, într-un mod benefic dezvoltării relaţiilor umane.

• Environmental priveşte impactul pe care îl au activităţile societăţii asupra mediului înconjurător;
• Social tratează relaţia societăţii cu angajaţii, clienţii şi comunitatea în care societatea îşi desfăşoară activitatea;
• Governance urmăreşte respectarea moralităţii, a legii şi a echităţii în modul în care societatea acţionează.

În acest articol vorbim despre importanţa înţelegerii şi implementării ESG, precum şi despre cadrul legal momentan aplicabil la nivel naţional şi european.

De ce este important ESG pentru management şi pentru societăţi în general?

Pe termen scurt şi mediu, ESG este important de avut în vedere de către orice business din 3 motive principale:

1. atragerea de finanţare sau scăderea costului finanţării;
2. îmbunătăţirea imaginii brandului societăţii, cu consecinţa fidelizării clienţilor şi, deci, a creşterii vânzărilor şi a profitabilităţii; precum şi
3. scăderea riscurilor operaţionale, implicit a costurilor.

Pe termen lung, beneficiile sunt strategice: un nivel bun al ESG şi evoluţia în factorii specifici vor asigura sustenabilitatea businessului faţă de factorii externi perturbatori, din ce în ce mai numeroşi, şi ajuta la crearea unei culturi organizaţionale bazată pe creativitate şi implicare. Este probabil ca ESG să devenă noua moralitate de business. 

Pe scurt, avantajele enumerate mai sus constau în următoarele:

• din punct de vedere financiar, un anumit nivel ESG al unei societăţi permite instituţiilor de credit şi non-financiare să îi acorde împrumuturi în condiţii mai avantajoase; probabil că acest criteriu va fi folosit în viitor şi pentru accesarea fondurilor UE şi a ajutoarelor de stat;
• din punct de vedere reputaţional, din ce în ce mai multe societăţi ( criteriul a fost extins conform CSRD la societăţile cu 250 de angajaţi şi care sunt listate faţă de criteriul stabilit iniţial de NFRD care privea doar societăţile cu peste 500 de angajaţi) au obligaţia de a raporta stadiul ESG prin completarea unei declaraţii destul de complexe ce este ataşată situaţiilor financiare. Aceasta declaraţie este auditată de persoane cu o pregătire specială în acest sens. Este probabil ca din ce în ce mai multe societăţi să impună sau să prefere să lucreze cu parteneri comerciali care au raportat complet şi corect nivelul ESG, iar acesta este unul înalt; acelaşi comportament este probabil că va fi adoptat şi de consumatori;
• verificarea periodică a nivelului ESG (cel puţin o datăpe an cu ocazia completării declaraţiei non-financiare) şi îmbunătăţirea sa va duce şi la un grad înalt de compliance al societăţii respective, prin respectarea cel puţin a reglementărilor din zona de protecţie a mediului, a relaţiilor de muncă, a relaţiilor cu consumatorii şi a guvernanţei corporative. Acest fapt duce la scăderea riscurilor de amenzi, închideri sau suspendări ale activităţii, dispuse de autorităţi, respectiv apariţia de diferende şi plata de daune către angajaţi, consumatori sau parteneri comerciali. Evoluţia pozitivă în scăderea expunerii financiare poate fi cuantificată ulterior.

Ce este de facut pentru a fi ESG compliant?

Putem împărţi obligaţiile ESG în doua categorii: i) obligaţii de informare; si ii) obligaţii de conformare. În cele ce urmează, adresăm obligaţiile de informare, nu însă înainte de a spune câteva cuvinte şi despre obligaţiile de conformare.

Astfel, obligaţiile de conformare sunt vaste, acoperind toata aria de obligaţii ale unei societăţi în ceea ce priveşte protecţia mediului, relaţiile de munca, relaţiile cu consumatorii şi cu comunităţile unde îşsi desfăşoară activităţile. Acest fapt poate genera un efect indirect semnificativ care poate escalada şi genera un efect de domino impactând întreaga activitate.

Cu titlu de exemplu, o eventuală încălcare a unei obligaţii din autorizaţia de mediu ar putea rezulta, pe lângă amenzi şi alte forme de răspundere, în afectarea scorului ESG şi, deci, scăderea preţului acţiunilor sau dificultăţi în a atrage finanţări. Acelaşi efect indirect l-ar putea avea şi alte evenimente care, în mod normal, trec drept mai puţin prejudiciabile pentru societate, cum ar fi un caz de hărţuire penalizată de instituţiile abilitate, o eroare în plata contribuţiilor sociale sau un caz de conflict de interese nedescoperit sau sancţionat la timp.

Obligatiile de informare ESG. Cadrul de reglementare european

La nivel european, cele mai importante 3 acte normative sunt: Regulamentul privind taxonomia („Regulamentul Taxonomia”), Regulamentul privind informaţiile privind durabilitatea în sectorul serviciilor financiare („SFRD”) şi Directiva privind raportarea nefinanciară („NFRD”).

Regulamentul Taxonomia vizează identificarea activităţilor care sunt sau nu sustenabile, precum şi cât de sustenabile sunt obiectivele societăţii, lato sensu, oferind investitorilor vizibilitate asupra activităţilor durabile, fiind prevăzut un sistem de clasificare pentru activităţile economice sustenabile în acest sens.

SFRD obliga institutiile de credit si participanţii la piaţa financiară sa ia în considerare aspectele de sustenabilitate în deciziile lor de investiţii, definind riscul legat de sustenabilitate ca fiind un eveniment sau o condiţie de mediu, socială sau de guvernanţă care, în cazul în care se produce, ar putea cauza un efect negativ semnificativ, efectiv sau potenţial, asupra valorii investiţiei.

NFRD stabileşte obligaţiile de raportare nefinanciara a factorilor ESG pentru societăţile cu peste 500 angajaţi. Este în lucru o directivă de modificare, anume Directiva de raportare de către întreprinderi de informaţii privind durabilitatea („CSRD”), ce priveşte extinderea sferei de aplicare a cerinţelor de raportare prevăzute de NFRD la toate societăţile care au 250 angajaţi sau mai mult şi societăţile listate. De asemenea, CSRD prevede o serie de standarde obligatorii de raportare a sustenabilităţii de către societăţile vizate, care presupun includerea datelor din Regulamentul Taxonomie. Directiva CSRD a fost adoptată luna aceasta de Parlamentul European, urmând să apară cât de curând în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

CSRD ar aduce o serie de măsuri menite să combată criza climatică, prin transformarea Uniunii Europene într-o economie modernă, eficientă din punct de vedere al resurselor şi competitivă, fără emisii nete de gaze cu efect de seră până în 2050, prin intermediul căreia necesitatea aplicării conceptului ESG devine mai pregnant. Pe scurt, raportul dintre NFRD şi CSRD ar fi moving from the margins to the mainstream, în factori ce ţin de ESG şi sustenabilitate. De aici şi necesitatea ca aceste concepte să fie analizate şi implementate cât de curând de către societăţi.

Obligatiile de informare ESG. Reglementările în România

La nivel naţional, cadrul legislativ principal este format din Ordinul nr. 1938/2016 privind modificarea şi completarea unor reglementări contabile şi Ordinul nr. 3456/2018 privind modificarea şi completarea unor reglementări contabile, emise de Ministerul Finanţelor din România, urmare a transpunerii în legislaţia naţională a NFRD.

Aceste două acte normative privesc obligaţia societăţilor care au în medie peste 500 de angajaţi şi fie au active totale mai mari de 20 milioane EUR, fie cifra de afaceri netă mai mare de 40 milioare EUR, de a prezenta în raportul anual o serie de informaţii care se încadrează în sfera factorilor ESG ( declaraţia nefinanciară trebuie să conţină, în ceea ce priveşte aspectele legate de mediu, detalii privind impactul actual şi previzibil al operaţiunilor entităţii asupra mediului şi, după caz, asupra sănătăţii sau siguranţei, utilizarea de energie regenerabilă şi neregenerabilă, emisiile de gaze cu efect de seră, utilizarea apei şi poluarea aerului).

În aprilie 2022, Bursa de Valori Bucureşti a publicat un ghid privind raportarea ESG, constituind un document util ce oferă un sprijin societăţilor în parcurgerea procesului de aliniere la dorinţele investitorilor şi partenerilor lor în materie de raportări ESG. Există aşadar aşteptarea ca, societăţile să se adapteze cerinţelor NFRD, precum şi să anticipeze cerinţele din CSRD, aspect care subliniază încă o dată importanţa pregătirii implementării acestor concepte.

Mai mult, în România există demersuri pentru implementarea Codului Sustenabilităţii şi a Strategiei Naţionale pentru Economia Circulară. Codul Sustenabilităţii reprezintă un instrument de raportare pentru societăţi, având la bază un model german, prin intermediul căruia organizaţiile pot să îşi realizeze declaraţia privind sustenabilitatea mult mai simplu şi aplicat, raportându-se la o serie de indicatori de performanţă indicaţi de cod şi care se preconizează a putea fi utilizat la sfârşitul anului 2022. De cealaltă parte, Strategia Naţională pentru Economia Circulară, adoptată de curând prin hotărâre a Guvernului, are ca principal obiectiv asigurarea tranziţiei României de la un model economic liniar la unul circular, pentru o mai mare eficienţă a resurselor şi bună gestionare a acestora.

La nivel naţional, cadrul legal se află într-o continuă evoluţie. Aşadar, şi din punct de vedere legislativ, raportarea ESG şi creşterea nivelului ESG reprezintă un proces pe termen lung şi continuu.

Faţă de cele de mai sus, putem deduce că influenţa ESG se va manifesta asupra tuturor departamentelor şi activităţilor unei societăţi şi va fi din ce în ce mai importantă în ecuaţia costuri-venituri, oportunităţilor de dezvoltare şi modului de structurare şi implementare a oricărei strategii de business.

În concluzie, aspectele ESG, mai ales cuantificarea factorilor ESG relevanţi pentru un anumit business, modul de raportare şi auditare, precum şi posibilităţile de a creşte nivelul ESG, vor deveni tot mai pregnante în viaţa societăţilor, fiind momentul ca societăţile să aloce resurse dedicate acestui subiect.