Klaus Iohannis şi echipa sa au manifestat exact aceeaşi lipsă de tragere de inimă pentru lupta politică pe care "băsiştii" le-au reproşat-o constant celor de la PDL după preluarea partidului de către echipa Blaga şi apoi celor de la PNL după ruperea USL. Iohannis s-a mărginit să aplice pur şi simplu glumiţele sugerate de fanii de pe net, între care şi aceea de a sosi nepregătit şi în ultima clipă la una dintre dezbaterile televizate cu contracandidatul său, în ideea de a-l pune pe acesta în încurcătură prin efectul surprizei, numai că rezultatul a fost doar evidenţierea dispreţului lui Iohannis faţă de jurnaliştii postului tv, faţă de public şi chiar faţă de propria sa echipă de campanie.

De partea cealaltă, fanii lui Victor Ponta n-au găsit nimic mai amuzant decât să arunce cu găini vii şi moarte în curtea ACL, anume ca să acuze lipsa de curaj lui Iohannis de a veni la o dezbatere cu Ponta, iar candidatul însuşi s-a prezentat la televizor drept mare apărător al independenţei justiţiei, doar pentru ca la o întâlnire cu alegătorii să le confirme acestora speranţa că "Băsescu va ajunge unde e Gică Popescu". Acelaşi Ponta s-a prezentat drept un viitor preşedinte care îi va reconcilia şi uni pe toţi cei dezbinaţi timp de 10 ani de "regim băsist", dar şi-a încheiat discursul cu promisiunea unei Românii "fără Băsescu şi fără Iohannis".

Pe cât de mult şi de inutil s-au cheltuit energie şi vorbe despre dezbaterile televizate înainte şi după consumarea acestora, pe atât de puţin vor fi influenţat acestea opţiunile de vot ale celor deja decişi. Pe unii dintre cei nehotărâţi poate îi va fi surprins neplăcut lipsa de pregătire şi de dorinţă a lui Iohannis de a se lupta pentru şansa lui sau îi va fi excedat zelul lui Ponta de a-şi combate adversarul tocmai prin metodele lui Traian Băsescu - exploatarea a diverse date statistice alese pe sprânceană şi dezvăluirile despre cât de "pisicuţ" ar fi fost Iohannis pe când voia să devină vicepremier în guvernul USL.

Pe ansamblu însă, dezbaterile în sine n-au făcut decât să întărească aceeaşi concluzie, stimulată cu succes de propagandişti şi recunoscută de analişti încă dinaintea primului tur de scrutin, că alegerile prezidenţiale din 2014 nu sunt atât despre candidaţii înşişi şi capacităţile lor personale de a onora funcţia de la Cotroceni, cât despre spaime şi uri colective, respectiv despre mobilizarea electoratului la vot cu unicul motiv al blocării accesului la putere al echipei unuia sau altuia dintre candidaţi.