♦ Mai mulţi jucători din piaţă, împreună cu Ministerul Economiei, au pus la punct o schemă de ajutor de stat pentru industria metalurgică din România, la finalul lui 2024 ♦ Schema de ajutor de stat a fost aprobată la finalul lui 2024 de Comisia Europeană, dar nu a fost prinsă în bugetul pe 2025 ♦ În ultima şedinţă de guvern  premierul Marcel Ciolacu a anunţat că analizează o altă propunere de schemă de ajutor de stat în valoare de 580 milioane de euro. ♦ Piaţa a fost surprinsă când schema de ajutor de stat nu a fost prinsă în bugetul pe 2025, iar acum guvernul discută să iniţieze altă schemă de ajutor de stat pentru industria grea din România, deşi deja există o schemă aprobată de Bruxelles.

 „Avem deja o schemă aprobată de Comisia Europeană care doar trebuia pornită. România a lucrat anul trecut împreună cu Ministerul de Finanţe la o schemă de ajutor de stat pentru decarbonizare în sectorul metalurgic. S-a făcut schema, ministrul Marcel Boloş a fost la Comisia Europeană. Am făcut-o, am depus proiectele, iar în 2025 în buget nu este prins nimic.

Schema era de 1 mld. lei (200 mil. euro), destinată pentru zece proiecte“, spune, exclusiv pentru ZF, Petru Ianc, membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Tehnice şi unul dintre specialiştii care au lucrat la proiect.

Cu toate acestea, în bugetul din 2025 nu apare finanţarea de 1 mld. lei (200 mil. euro) pentru schema de ajutor de stat în cauză. În schimb, în ultima şedinţă de guvern Marcel Ciolacu, premierul României, anunţă că analizează o altă propunere de schemă de ajutor de stat.

„Analizăm astăzi propunerea unei scheme de ajutor de stat de aproape 580 de milioane de euro, pe şase ani, pentru marii consumatori de energie. Este vital să ne păstrăm economia competitivă şi să ajutăm 200 dintre cei mai importanţi producători industriali ai ţării“, a spus Ciolacu.

De asemenea, recent, Ministerul Economiei a reziliat şi toate cele opt ajutoare de stat pentru industria prelucră­toare, în valoare de 1,8 mld. lei. În aceeaşi vreme, industria României a avut şase ani de recesiune practică şi producţia de oţel din ţară a ajuns la 1,3 mi­lioane de tone, de la 7 milioane de tone acum zece ani.

Nu este numai o problemă legată de România. Producţia la nivel european a scăzut de la 160 mil. în urmă cu 10 ani la 126 mil. tone în 2024. Pe lângă problemele legate de piaţă, tarifele vamale de 25% ale preşedintelui american Donald Trump pe importurile de oţel şi aluminiu au intrat în vigoare, iar România este situată pe locul trei în rândul ţărilor UE la exporturi de oţel către SUA pe 2024.

„Comisia Europeană a dat o comu­nicare despre un plan de acţiune pentru oţel şi metale. Acest plan a apărut din cauza situaţiei grele a producătorilor siderurgici europeni în perspectiva programelor lor de înarmare şi tot ce spune din punct de vedere politic Comisia Europeană. Provocările sunt costul foarte ridicat al energiei, concurenţa externă neechitabilă, pachetul legislativ energie schimbări climatice cu investiţiile pentru decarbonizare, pe care companiile nu le pot susţine. Aceste trei provocări fac ca industria metalurgică din Europa să necesite un plan de acţiune“, mai spune Petru Ianc.

Uniunea Europeană reprezintă 7-8% din producţia mondială de oţel, iar la aluminiu 3,8%. China are mai mult de jumătate din producţia globală.  La nivel global sunt supracapacităţi şi aduc concurenţă neloială. Producţia din UE acoperă 90% din necesarul Uniunii: la cupru 83% şi la aluminiu 46%.

Pe de altă parte, creşte necesarul în UE pentru oţel, aluminiu, cupru, nichel şi pentru industria de apărare. Un tanc are 50-60 de tone de oţel, un sistem de artilerie autopropulsat 100 de tone, iar o aeronavă de luptă are  nevoie de 3 tone de oţel. 

„Care sunt obiectivele planului euro­pean: scăderea costurilor de producţie, mă­suri de pro­tecţie vamală, măsuri de protecţie a ma­te­riilor prime, crearea de pieţe lider pentru oţelul verde. Planul e construit pe şase piloni: energie ieftină şi curată, pro­tecţia la frontiere (CBAM), măsuri de apărare comercială, circularitatea, pilonul social şi decarbonizarea“, mai explică Petru Ianc.

Comisia Europeană ar urma să permită ţărilor membre ajutoare de stat pentru energie pentru marii consumatori industriali, scăderea taxelor de mediu, a impozitării energiei până la zero şi adoptarea măsurilor începând din T2/2025. „Ponderea în costuri a energiei pentru oţel e 17%, pentru aluminiu este 40%. Preţul energiei în UE este  de trei ori mai mari decât în SUA şi la gaze de cinci ori mai mari ca în SUA. Măsuri pentru scădere propuse: scăderea tarifelor de reţea, scăderea taxelor pe energie, scheme de sprijin pentru energia verde, prin contracte care vor reduce temporar preţul energiei electrice pentru metalurgie în timpul investiţiilor de decarbonizare.“

Pentru mecanismul de protecţie la graniţe - CBAM – care înseamnă taxe suplimentare pentru produsele poluante - există măsuri de eludare şi Comisia Europeană vrea să le elimine. 

Printre măsurile de apărare comercială vizează supracapacităţile din China, India, Taiwan, Asia etc. şi măsurile luate de SUA. Până în T3/2025, Comisia Europeană va propune măsuri pe termen lung ce vor intra în funcţie după 30 iunie 2026, când expiră actualele măsuri. Cotele pentru import se reduc cu 15% încă din aprilie. Până cel mai târziu în T3/2025, Comisia Europeană va lua în considerare măsuri comerciale pentru a asigura o dispo­ni­bilitate suficientă a deşeurilor. Începând cu T3 se intenţionează taxe la exportul de fier vechi de până la 25%, pentru a sti­mu­leza cererea prin impu­ne­rea reciclatorilor măsuri de tratare şi sor­tare în aşa fel încât să se facă fier vechi pentru industria auto, pentru industria de aviaţie, cupru scos din fier vechi etc.“, mai explică Ianc.

Al şaselea pilon este legat de investiţiile pentru decarbonizare.

Schemele aprobate până în prezent pentru a susţine investiţiile, sunt la mâna guvernelor ţărilor membre. Comisia a dat undă verde guvernelor să aprobe sprijin pentru decarbonizare în baza unor scheme pe care Comisia le aprobă.

„Nevoile anuale de bani pentru decarbonizare la nivelul UE sunt de 2,5 mld. euro pentru investiţii şi 9 mld. euro pentru cheltuieli operaţionale până în 2030. Din octombrie, Comisia Europeană a aprobat ajutor de stat de 9 mld. euro: două scheme slovace (1,1 mld. euro), o schemă italiană (550 mil. euro), o schemă germană (4 mld. euro), o schemă franceză (3 mld. euro), o schemă austriacă (2,7 mld. euro) şi o schemă cehă de 2,5 mld. euro.“

În România, însă, schema de ajutor de stat, care era de 200 mil. euro iniţial, a fost abandonată până în acest moment şi se reia procesul de la capăt, chiar dacă deja era un plan aprobat de Comisia Europeană.